Blogosfera cinefila: 14-20 Ianuarie 2019

Bine ai venit la al treilea articol dedicat Blogosferei cinefile din anul 2019.

Doar ca să reamintesc, această postare va fi săptămânală și voi face tot posibilul să o poți citi în ziua de luni.

Pentru ca știu ca ești la fel de nerabdător ca și mine, să îi dăm drumul.

Emil Călinescu pe cinemil.ro ne îndeamnă la 4 filme apărute în cinema:

Papillon, Glass , Asterix și poțiunea magica-la care și eu ma intreb ca el :

la modul serios, de ce in titlu apare doar numele lui Asterix?

și

Familie de-a gata

Mi-as dori ca Familie de-a gata – Instant family sa fie receptat corect. Mi-as dori ca spectatorii sa se duca la el in cunostinta de cauza: nu este o comedie la care razi cu gura pana la urechi, ci este o drama care ar trebui sa te puna pe ganduri. Care ar trebui sa te faca sa-ti pui niste intrebari.

Dan Romașcanu pe filme-carti.ro oferă un cadou sinistru pentru fanii filmelor horror și ne învață despre Puterea tăcerii

A fi speriat nu este distractiv pentru toată lumea. Genul de filme ‘de groază’ își are fanii săi, dar și mulți cinefili care îl evită. Cred că cu “Sinister”, regizat de Scott Derrickson în 2012, ne confruntăm cu unul din acele cazuri ale unui film care va place spectatorilor care iubesc sau cel puțin tolerează genul, în timp ce spectatorii cărora le displac filmele de groază ar face mai bine să-l ignore.

Carmen Florea tot pe filme-carti.ro ne oferă o altă opinie despre filmul Glass

Delia Marc ne ademenește în Cele nouă cercuri ale Infernului: The House That Jack Built.

Cristi Marculescu de la marculescu.ro ne-a captat atenția cu Top scurtmetraje românești 2018.

Top scurtmetraje românești. 2018. Un an mai bun decât 2017? mnu. Mai prost? mnu chiar. Se stagnează, aș zice. Dar da, sunt mai bune astea aborigene scurte decât lungmetrajele românești.

Cristian Caloian completează în agenda.liternet.ro despre Moromeții 2

Mălăele îl interpretează pe Ilie Moromete altfel decât Rebengiuc, şi bine face. Expresia corpurilor diferă: trupul bine închegat al lui Rebengiuc, mişcările sigure ale acestuia au fost înlocuite cu figura mai fragilă, cu mersul prudent al lui Mălăele. Esenţială, însă, este expresia ochilor: larg deschişi, pătrunzători în primul caz; întredeschişi, parcă temători, cu o expresie puţin îndepărtată, în al doilea.

Georgiana Mușat scrie pe scena9.ro despre The House That Jack Built

Noul film al lui Lars von Trier, conține digresiuni despre marea artă a cositului în tandem, mini-tema muzicală recurentă cu Glenn Gould cântând la pian, niște animații cu un omuleț generic traversând o stradă, între două felinare, imagini din propriile filme ale lui Trier șamd.

LazOrtansa ne spune despre ascensiunea artistică a tânărului Lucas Hedges

Între timp, iată, Lucas Hedges s-a impus în ultimele producții Three Billboards Outside Ebbing, Missouri / „Trei panouri în afară orașului Ebbing, Missouri” (2017), Lady Bird (2017), Mid90s (2018), Boy Erased (2018), Ben is Back (2018), Honey Boy (2019).

Și astfel inchei o noua săptamana și mă întreb oare când am ajuns pe final de Ianuarie.

Să ai o săptamână frumoasă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.