Blogosfera cinefilă: 25 februarie – 3 martie 2019

Bună dimineața! Am avut parte de o săptămână plină de discuții cinefile, în care subiectul principal a fost Cine a câștigat premiul Oscar anul acesta? Poate și de aceea am decis să oferim mai mult spațiu filmului Green Book, cel mai bun film din acest an conform Academiei Americane de Film. Producția se bucură de cea mai mare distincție cinematografică, însă cu o astfel de reușită se nasc și păreri diverse.

Săptămâna a debutat în zori fix cu anuntarea câștigătorilor de la Oscar și apoi, ca un soi se calm înaintea furtunii, discuțiile blogosferei au evoluat la analize structurale despre felul în care au fost alese filmele de Oscar.

Alexandra Para a analizat pe Acoperișul de sticlă Ce înseamnă pentru Gala Oscar un scenariu original

 Nominalizările pentru cel mai bun scenariu original la Oscarurile de anul acesta au avut în comun, printre altele, faptul că toate cele cinci filme aduc pe ecrane personaje  complexe, care sparg stereotipuri şi surprind prin nuanţe şi interpretări. Un alt element comun este ludicitatea scenaristică şi regizorală, care diferită pentru fiecare film în parte: în Roma, Cuarón jonglează cu emoţiile noastre povestind cu vocea sinceră a unui om care îşi rememorează copilăria; în Green Book,  Peter Farrelly pune la treabă o schemă scenaristică clasică: două personaje extrem de diferite, nevoite să convieţuiască pe o perioadă de timp; în First Reformed, Paul Schrader este minuţios în descrierea unui personaj tipicar, ajungând la o redare aproape hagiografică a vieţii lui; Yorgos Lanthimos face o dramă de costume în care pune trei femei-luptătoare la cârma unui regat; iar Adam McKay e caricatural în Vice şi comunică parcă într-un limbaj tehnologizat, ca un colaj de postări rapide.

Cosmin Milchis a adus în atenție felul în care au fost realizate efectele speciale pentru filmul First Man

Alexandra Malachi ne reamintește pe Film SI de filmul Roma care a luat nu mai puțin de 3 premii Oscar.

Numită capodoperă de criticii de film, pelicula cu care Alfonso Cuarón a câştigat din nou Oscarul pentru cel mai bun regizor, este cel mai bun film original Netflix de până acum.

Andra Costa s-a îndragostit de filmul A star is born datorită melodiei de Oscar, Shallow. A povestit experiența pe blogul ei.

Deși lansat acum ceva vreme, Vice încă mai stârnește valuri controversate. Blogosfera se întreabă cum a intrat acest film în cursa pentru Oscar, așa cum poate ne-am întreba cum ar putea intra în cursa electorală.

Georgiana Mușat descrie filmul pe Acoperișul de sticlă ca fiind o Bufoniadă politică

Mai mult, amestecul aproape aleatoriu dintre imaginile ficționalizate (deci jucate de actori), imaginile de arhivă și mici pastișe de tipul Naomi Watts prezentând știrile într-un studio TV, creează un teritoriu bizar între realitate și ficțiune.

Nici Brothers review nu vede filmul dintr-o lumină pozitivă, însă încearcă să vadă jumătatea plina a paharului.

Vice se poate incadra in categoria filmelor special facute pentru americani. Este posibil sa ii poata deranja chiar si pe ei, asa cum se poate intampla si la noi in tara. O singura replica ce te poate deranja este” America is the greatest country in the world”. A fost repetata de cateva ori, cu scopul de a arata superioritatea lor. Cunoastem astfel de replici si din alte filme mai vechi.

Iulian Fira continuă pleiada de recenzii ale filmelor de Oscar cu un flm care i s-a părut interesant: First Reformed.

Da, stiu, Oscarurile s-au dat deja, am avut parte si de surprize, insa First Reformed a figurat intr-o coltisor al acestei intreceri, iar vizionarea lui m-a convins ca merita infinit mai multa atentie.

Andrei Vornicu scrie pe Liternet o recenzie pentru filmul Alita: Battle Angel

Din punct de vedere tehnic, producţia desfată ochii pasionaţilor esteticii de tip cyberpunk, însă la nivel intelectual filmul încearcă să mascheze prea multe momente previzibile lansând fire narative noi, care se întrepătrund bine şi funcţionează la nivelul poveştii, dar nu oferă surprize majore. În acelaşi timp, aceste fire narative se acumulează şi în ideea de a fi lăsate apoi în suspensie, în eventualitatea bine calculată a unor continuări, confirmate de altfel deja de producătorii filmului.

Filmul Cold Pursuit/Ucide-i cu sange rece s-a bucurat de atenția cinefililor încă de la lansare:

Emil Călinescu – Cinemil.ro l-a privit ca pe o parodie bună

Ucide-i cu sange rece mi s-a parut o parodie a filmelor cu Liam Neeson. Sa ne intelegem: un film cu Liam Neeson care pare sa parodieze filmele cu Liam Neeson. Ca parodie functioneaza foarte bine. Pe partea de comedie filmul exceleaza. O comedie neagra, pe alocuri macabra, dar pentru mine extrem de amuzanta.

Daniela Bojincă a apreciat pe blogul ei cursivitatea actiunilor:

Mi-au plăcut scenele presărate cu umor negru. Cât și scenele care m-au făcut să mă lipesc de tot de scaunul ăla. Mi s-a părut că se completau unele pe altele.

Sorin Mincă de la ign.ro a ratat premiera filmului datorită unui viscol, însă nu a ratat sub nicio forma filmul.

Vertical Entertainment distribuie filmul cu titlul de „Ucide-i cu sânge rece”, o alegere care îmi place tare mult și am să folosesc denumirea pe parcursul recenziei.

Nimic nu se compara cu o lista de remake-uri cu actori clasici în viață. Aceasa este propunerea Alexandrei Malachi de pe Film SI.

Dacă tot trăim în era cinematografică a remake-urilor, nu putem să nu recunoaştem acel sentiment plăcut şi familiar în momentul în care îi revedem pe marile ecrane pe unii dintre primii actori ai noştri preferaţi, mai ales dacă se întorc în filmele care ne-au marcat copilăria.

Din câte se pare, mulţi regizori împărtăşesc acelaşi sentiment de vreme ce actorii din filmele originale aduc întotdeauna ceva special în remake-uri – mai ales dacă au şi o legătură interesantă cu prima versiune.

Dacă tot vorbim despre analize, Răzvan Mirică povestește pe Cinemap despre Maleficul în film

Cum se manifestă Răul în filme? Acesta poate lua multe forme, se poate înfățișa diferit în funcție de persoana care îl privește. Răul nu este ceva concret și nu este de fiecaredată la fel. Când vorbim despre sâmburele răului și maleficul ca o consecință a acestuia, trebuie să ținem cont de context și de alți factori ce au determinat un mediu prielnic dezvoltării răului. De asemenea, acesta poate fi reprezentat ca o forță ce se naște singură, fără să fie rezultatul unei acțiuni sau al unui principiu. Noțiunea de rău este ambiguă în cinema, după cum vom putea observa.

Iulia Dromereschi aduce în atenția cititorilor de pe filme-cărți.ro comedia Going in Style (2017) – Jaf cu stil

mi s-a părut un film cu greutate, și nu doar prin prisma distribuției fenomenale. „Jaf cu stil” este despre trei bătrânei simpatici, ajunși la vârsta pensionării, care descoperă că firma pentru care au lucrat o viață întreagă a dat faliment și nu le va plăti pensiile.

Săptămâna aceasta s-a evidențiat și prin lansarea în cinematografe a două filme românești: drama Să nu ucizi și documentarul Caisă.

Să nu ucizi este o drama bazată pe fapte reale a scris Stefan Apostol pe MovieNews

În acest ”scenariu” al realității apare acest film, în regia a doi tineri, și anume Gabi V. Șarga și Cătălin Rotaru,”Să nu ucizi” – un film al realității crude și plin de mesaje. Unele dintre ele, dacă nu ai tăria necesară, te pot dezarma și ar putea să te determine să-ți iei tălpășița și să fugi cât mai departe posibil, peste alte zări și mări.

Și Ionuţ Mareş a oferit o cronică intensă in Ziarul Metropolis.

„Să nu ucizi” se înscrie într-o serie de debuturi din ultimii ani care vin, ca teme și estetică, în siajul realismului Noului Val. I se pot reproșa lipsa de originalitate formală și unele stângăcii, dar în același timp merită salutată temeritatea de a readuce în atenție și prin cinema un subiect intens dezbătut public, chiar dacă impactul va fi cu mult sub cel pe care l-au avut anchetele jurnalistice care au scos la suprafață neregulile dramatice din spitalele din România.

Și Emil Călinescu a făcut o analiză a filmului pe CinEmil.ro fiind atent la detalii.

Da, Cristian Badea este un personaj pe care in limbajul uzual al presei l-am numi controversat. Unii-l vor iubi, il vor aprecia, altii vor uri, ii vor scoate-n evidenta defectele. E clar ca n-o sa lase indiferent niciun spectator.

NiPeMi.ro critică dur nu atât filmul, ci întreaga realitate a sănătății din România.

Am rămas șocat de cât bun este filmul din toate punctele de vedere, scenariu, realizare tehnică, poveste relevantă, portret fidel al cocinii în care trăim și joc actoricesc.

Despre documentarul Caisă a scris Marin Apostol pe Blog de Cinema.

Caisă este un documentar observațional clasic. Nu are nimic prin care să iasă în evidență. Își urmărește subiectul cu conștiinciozitate. De câteva ori, însoțește imaginile cu muzică. La un moment-dat, apare o scenă parcă scoasă dintr-un reportaj de investigație.

Și ca să încheiem într-o notă exotică, te voi lăsa în compania unui film turcesc, Babam ve Oglum – Tatal meu fiul meu, despre care a scris  Alexandra pe CinEmil.ro.

Am ales sa revad filmul Babam ve Oglum – Tatal meu fiul meu deoarece este un film greu de uitat, ce te tine cu privirea tintita in ecran timp de doua ore. Doua ore pline de un amestec de sentimente si incantare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.