Julie & Julia

Sunt unele filme pe care, ori de câte ori le-ai revedea, te fac să le iubești parcă și mai mult. Sunt filme de care pur și simplu nu te plictisești, deși aproape că știi fiecare replică pe de rost. Sunt filme în care te regăsești, în care te identifici cu personajele, care îți dau parcă poftă de viață.

Așa este pentru mine filmul Julie & Julia. Este unul din filmele cu care mă simt confortabil, care știu că nu mă vor dezamăgi indiferent de anotimp, de starea mea sau de orice altceva. E un film care are câte puțin din tot ce ne face viața mai frumoasă: mici detalii frumoase, mâncare bună, conversații inteligente, eșecuri, poticneli peste care reușim să trecem. Faptul că nu e nici cu persoane perfecte din punct de vedere fizic sau altcumva, că oamenii din film sunt oameni obișnuiți, îl face un film ușor digerabil. Ceea ce nu se poate spune și despre imaginile cu mâncare dacă sunteți gourmand și salivați la bunătățile de pe ecran.

Eu aș include filmul pe lista filmelor de văzut la cumpăna dintre ani, așa cum ne aflăm și acum. De ce? Pentru că este un film care vorbește despre fixarea unor obiective, despre scopuri, despre cum să muncești pentru acel scop.

Dar felul în care este trasmis acest lucru este departe de a fi academic, plictisitor, plin de mesaje motivaționale. Nici vorbă de așa ceva.

Pur și simplu un om obișnuit, Julie, simțind că din viața ei de zi cu zi lipsește acel ceva care să o facă să se dea jos din pat cu entuziasm, se hotărăște să schimbe acest lucru. Inspirată de viața idolului ei, Julia Child, se decide să gătească în fiecare zi câte un fel de mâncare din cartea acesteia. Dar pentru că un angajament luat doar către tine însuți e posibil să eșueze din cauza firii noastre umane, un angajament luat în fața unei comunități are mai multe șanse de izbândă.

Prin urmare își face un blog pe care va posta timp de un an de zile rețetele din carte pe care le gătește. Cu alte cuvinte se ia la trântă cu ea însăși, cu ingredientele, cu proiectul în sine.

Eu sunt convinsă că fără acest angajament, al blogului, al comunității, nu ar fi dus la capăt ideea.

Sigur, nici blogul nu era obligatoriu să ducă la finalitate. Dar sunt mult mai multe șanse să reușești când ai susținere, când te privesc și alții, când îți dau idei și apreciere.

Eu aș include acest film pe lista filmelor motivaționale tocmai din aceste considerente.

Chiar si felul în care a reușit Julia Child să își împlinească visul de a deveni o bună bucătăreasă este un exemplu de perseverență, determinare, muncă. Nu contează ce vârstă ai, unde te-a dus viața și ce ai făcut înainte. Contează doar ceea ce vrei să faci în continuare.

Nu am să vă fac rezumatul filmului și nici nu am să vă povestesc despre jocul actoricesc, regie și scenografie.

Eu vă spun doar că e un film pe care îl privești cu plăcere, e un film numai bun de inclus la categoria Oldies but Goldies.

Eu sunt Vavaly, scriu pe blogul vavaly.com. Imi place sa impartasesc cu cititorii impresii despre filme, cărți, evenimente sau produse testate de mine. Cred că avem nevoie de povești în viața noastră iar filmele acoperă această nevoie de poveste într-o formă mult mai complexă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.