Primul film vazut la cinematograf nu se uita niciodata

Experienta de a vedea un film este una aproape religioasa – intri intr-un spatiu unde trebuie sa te supui conventiilor pentru ca ceea ce vezi sa aiba un sens pentru tine, nu pui sub semnul indoielii veridicitatea actiunilor, te implici complet in actiune si ajungi sa empatizezi cu personajele preferate. Sau cel putin asa ar trebui sa fie, atunci cand filmul este bun.

Iar la fel ca in cazul multor lucruri pe care le faci pentru prima data – primul sarut, primul examen important, prima deceptie in dragoste, primul serviciu – nici primul film vazut in cinematograf nu se uita. Nu ma crezi? Inchide ochii cateva secunde, respira adanc, apoi elibereaza-ti mintea si incearca sa-ti aduci aminte, sunt aproape sigura ca vei reusi.

In cazul meu, nici nu as avea de ce sa stau mult pe ganduri, pentru ca primul film pe care l-am vazut eu vreodata in sala de cinema din orasul natal, Valenii de Munte, este unul arhicunoscut – Titanic.

Poate daca era un film mai obscur mi-ar fi fost greu sa-mi amintesc ce varsta aveam sau cand anume l-am vazut. Insa asa este foarte simplu de aflat – filmul a aparut in 1997, cand aveam doar 9 ani. Auzisem de film de ceva vreme – cel mai probabil de la televizor, pentru ca asta era modalitatea principala de transmitere a informatiei atunci. Iar cand a inceput sa ruleze si in cinematograful local – sora mea a mers la film, impreuna cu prietenele ei.

Mi-as fi dorit si eu sa merg, tare mult, insa nu a vrut sa ma ia. Pe vremea aceea nu voia sa ma ia nicaieri cu ea, ca sunt prea mica, ca o fac de rusine, ca nu sta ea sa faca pe dadaca cu mine etc. Bine, de atunci lucrurile s-au schimbat substantial, dar asta e o alta discutie.

Si sufeream teribil ca nu pot sa merg sa-l vad pe Leonardo DiCaprio, superbul actor de care toate fetele eram indragostite la vremea respectiva. Cand s-a intors sora mea de la film si am intrebat-o cum a fost, mi-a raspuns in doi peri: „Eh, cum sa fie? O poveste de dragoste, se indragostesc, iar el moare.” Am fost absolut devastata, nu intelegeam de ce trebuia sa moara, dar sora mea nu avea chef sa imi povesteasca prea multe.

Cateva zile mai tarziu, mamei celei mai bune prietene ale mele i s-a facut mila de noi si ne-a dus pe amandoua la film, pentru ca la doar 9 ani nu puteam pleca neinsotita. Si sincer acum daca ma gandesc nici nu stiu daca m-ar fi lasat sa intru singura in sala.

Am fost in culmea fericirii, tot drumul pana acolo parca am plutit, iar la film eu si cu prietena mea ne-am asezat in randul intai, sa vedem totul cat mai bine, cat mai aproape. La un moment dat in timpul filmului desi ma dureau si ochii, si gatul, cu greu m-am lasat convinsa sa ne mutam cateva randuri mai in spate.

Povestea mi s-a parut incantatoare, am urmarit cu interes costumele, cum arata un vapor de asemenea dimensiuni, cum se purtau doamnele pe vremea aceea. Si bineinteles ca am fost vrajita si de tanarul Jack, care se indragosteste de Rose, tanara care apartine unei alte clase sociale si cu care el in lumea reala nu ar avea nicio sansa.

Nu stiam eu prea multa istorie pe vremea aceea si am sperat pana in ultima clipa ca sora mea m-a mintit si ca vasul nu se va scufunda si Jack nu va muri, dar din pacate nu am avut parte de finalul fericit pe care mi l-as fi dorit.

Iar cand m-am intors acasa, eram foarte pornita pe sora mea si am certat-o: „Nu mi-ai povestit nimic despre film! Nu mi-ai zis ca Rose e acum batrana si isi aminteste trecutul, nu mi-ai povestit de colierul in forma de inima, de faptul ca ea s-a intors dupa el sa il salveze si despre ultima lor declaratie de dragoste si de promisiunea pe care i-a facut-o Rose!”

Eu sunt Oana, posesoarea blogului CityFemme.com, unde mai scriu din cand in cand despre filme, dar si despre carti, teatru, calatorii si multe altele. Sper ca v-a placut amintirea mea si ca v-a facut sa va ganditi cu nostalgie de prima voastra intalnire cu lumea filmului. Multumesc Cinefilia.ro pentru invitatia de a scrie aici si mult succes!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.