100 de ani – 100 de zile de animație românească – Opinci (2019)

Anul 2020 este unul marcant pentru cinematografia de animație românească pentru că fix acum 100 de ani apărea primul film de animație autohton. Au urmat o mulțime de momente deosebite din istoria animației românești, iar pentru că până la finalul acestui an mai sunt fix 100 de zile, m-am gândit să îți povestesc câte ceva din istoria animației românești în fiecare zi, fie că vorbesc despre vreun film sau serial animat, fie că vorbesc despre un creator al animației sau poate despre un stil de animație. Așadar îmi propun câte un articol despre animația românească în fiecare zi.

Animația, și în special cea românească, ocupă un loc special în inima mea și îți voi povesti în aceste 100 de zile povestea prin ochii mei. Nu am avut ocazia să trăiesc în lumea celor de la Animafilm, în epoca glorioasă a animației românești, însă am citit și studiat tot ce am găsit cu privire la aceste file de istorie.

Menționez că nu voi aborda subiectele în vreo ordine cumva organizată a momentelor cinefile pentru că nu toate subiectele pe care doresc să le abordez sunt accesibile sau unele vor necesita o documentare minuțioasă.

Ca să fac un rezumat general, trebuie să menționez că ar fi interesant să citești și articolul nostru despre Ziua internațională a animației (29 octombrie) ce cuprinde file din istoria celei de-a 7-a artă bis.

Am creat și acest tag unde poți urmări toate articolele din acest demers: 100 de ani de animație românească.

Ziua 1 – Opinci (2019)

Azi vreau să îți scriu despre unul dintre cele mai noi scurtmetraje românești, unul care ne face să privim către viitorul animației românesți, filmul Opinci. Mi-am dorit să povestesc de multă vreme despre acest film, însă iată că acum s-a ivit momentul ideal.

Nu am ales la întâmplare acest subiect, ci pentru că aseară, la decernarea premiilor UCIN (Uniunea Cineaștilor), desfășurată la Teatrul Național din București, filmul Opinci a câștigat premul pentru cea mai bună animație românească din 2019. Unde pui că anul trecut au luat premul pentru cel mai bun scurtmetraj românesc la TIFF, iar în toamnă au primit și Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj românesc de animație la festivalul internațional Animest. Pe lângă acestea, filmul a mai obținut și alte premii naționale și internaționale importante, câștigându-și un loc respectabil în filele istoriei animației românești.

Anton și Damian Groves sunt regizorii filmului și au creat o lume fascinantă cu o poveste autentică românească.

Primul om care a mers pe jos în jurul lumii a fost… român, iar asta este o poveste pe care din nefericire nu o află mulți la orele de geografie. Buzoianul Dumitru Dan a călătorit 100,000 km, pe jos, purtând în drumul său nu mai puțin de 497 de opinci și, desigur, costumul național și tricolorul. A trecut din Siberia către Alaska pe gheață în opinci, iar când era pe mare, cu vaporul, mergea câte 8 sau 10 ore pe punte pentru a contoriza drumul parcurs. Călătoria a început-o în 1910, pe când era student în Franța, alături de trei prieteni, în urma descoperirii unui concurs de mers în jurul lumii organizat de Touring – Club de France care le promitea fabulosul premiu de un franc pentru fiecare kilometru parcurs pe jos în jurul lumii, iar planul lor era bătaia pentru 100,000 de franci. Au învățat a cânta și a dănțui în stil popular românesc și astfel își asigurau drumul și masa în calărorie… prin spectacole artistice. Din nefericire, prietenii i-a pierdut treptat pe drum, a fost blocat în 1916 de Primul Război Mondial cu doar 4000 de km restanță, însă în 1923 Dumitru Dan a reușit să termine oficial cursa și, prin completarea provocării, să devină primul om care a făcut ocolul Pământului la pas. A primit și premiul de 100,000 de franci, însă vizibil diminuat ca valoare din cauza inflației, iar isprava lui, deși intrată în Cartea Recordurilor a fost uitată în timp. Până în zilele noastre, din ce am cercetat, el menține în continuare recordul pentru cel mai lung drum parcurs pe jos pentru că nimeni nu a mai mers până acum 100,000 km în jurul lumii într-o asemenea călătorie plină de peripeții.

Planul și visul celor doi tineri regizori a fost inițial să facă un lungmetraj cu toate aventurile, însă bugetul a ajuns doar pentru un scurtmetraj de 18 minute. Filmul cuprinde diverse stiluri de animație (3D și pixilation, un soi de stop motion cu oameni îmbrăcați în păpuși) și folosește povestea în ramă ca tehnică narativă. Ajuns părinte singur, căci soția i-a murit la nașterea primului copil, Dumitru Dan îi povestește fiicei sale, Steliana, prin ce aventuri a trecut el în jurul lumii. În realitatea neanimată, Steliana, ajunsă acum bătrână, rememorează poveștile pe care în copilărie le credea simple basme.

Povestea inedită și stilul artistic memorabil sunt două caracteristici ale filmului Opinci care mă fascinează și abia aștept să văd cu ce surprize ne vor mai surprinde atât ei, cât și alți realizatori de animație români.

Filmul poate fi urmărit online prin proiectul EducaTIFF pe Tiff Unlimited.

Așa cu această călătorie animată și tot așa și cu a noastră călătorie în lumea animației românești.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.