100 de ani – Ziua 4 din 100 de zile de animație românească – Păcală în lună (1920)

Astăzi, în a patra zi din călătoria mea de 100 de zile de animație românească, m-am gândit la origini și am ales să îți povestesc despre primul film de animație produs în România (cel puțin despre care știm sigur), Păcală în lună al lui Aurel Petrescu. Accepți provocarea?

Ca să înțelegi care e treaba cu acest demers numit 100 de zile și cum îl poți urmări, citește această introducere.

Anul 2020 este unul marcant pentru cinematografia de animație românească pentru că fix acum 100 de ani apărea primul film de animație autohton. Au urmat o mulțime de momente deosebite din istoria animației românești și m-am gândit să îți povestesc câte ceva din istoria animației românești în fiecare zi timp de 100 de zile, fie că vorbesc despre vreun film sau serial animat, fie că vorbesc despre un creator al animației sau poate despre un stil de animație. Așadar îmi propun câte un articol despre animația românească în fiecare zi.

Animația, și în special cea românească, ocupă un loc special în inima mea și îți voi povesti în aceste 100 de zile povestea prin ochii mei. Nu am avut ocazia să trăiesc în lumea celor de la Animafilm sau alți pioneri ai animației, în epoca glorioasă a animației românești, însă am citit și studiat tot ce am găsit cu privire la aceste file de istorie și îți voi ilustra câteva dintre momentele mele preferate din lumea animației românești.

Menționez că nu voi aborda subiectele în vreo ordine cumva organizată a momentelor cinefile pentru că nu toate subiectele pe care doresc să le abordez sunt accesibile sau unele vor necesita o documentare minuțioasă.

Ca să fac un rezumat general, trebuie să menționez că ar fi interesant să citești și articolul nostru despre Ziua internațională a animației (29 octombrie) ce cuprinde file din istoria celei de-a 7-a artă bis la nivel mondial.

Am creat și acest tag unde poți urmări toate articolele din acest demers: 100 de ani de animație românească. Sau te poți abona la articolele Cinefilia.

Nu am ales la întâmplare această zi (a patra), ci pentru că pe 4 aprilie 1920 avea premiera, sau cel puțin avea să fie vizionat pentru prima dată de un public larg primul desen animat românesc “Păcală în lună”, realizat de Aurel Petrescu. Premiera a avut loc la Cinematograful Cercul Militar din București.

Perioada interbelică, anii de pionerat ai animației românești au început cu Aurel Petrescu, un tânăr de 23 de ani, care lucra la mai multe publicații ale vremii și era cunoscut pentru cronicile de silm și caricaturile realizate. Așadar… de la o caricatura statică și până la una în mișcare nu a mai fost decât un gând.

Aurel Petrescu (1897-1948) a realizat o serie de filme animate: Păcală în Lună (1920), D-ale zilei I (1923), D-ale zilei II (1923), Păcală amorezat (1925), D-ale zilei III: Politică-Modă-Finanțe-Import-Export (1926), Motanul în lună (1926), D-ale zilei IV (1927), Proverbe ilustrate (1927), Capete, figuri politice (1927), Bărbatul de la Adam până astăzi (1927), Femeia de la Eva până în zilele noastre (1927).

Revista Cinema a publicat, însă, un studiu în nr 10/1967 care plasează pioneratul animației românesți cu o lună mai devreme, în martie 1920, când în publicațiile vremurilor a apărut un program în care apare un film neatribuit direct, însă care ne dă de gândit, Caricaturile animate ale bărbaților noștri politici din România Mare. Putem, așadar, să bănuim că au mai fost și altele sau că Aurel Petrescu a explorat animația cu ani înainte de a fi ceva oficial. Poți citi textul integral pe All about Romanian Cinema.

Partea nefericită este că toate aceste filme nu s-au păstrat, singurele dovezi ale existenței lor fiind un album de 240 de fotograme care este în posesia Arhivei Naționale de Film.

Dintre acestea, am găsit cu dificultate două imagini pentru a-ți satisface curiozitatea. Sunt din 1927, din animația Capete, figuri politice.

Puternic inspirat de producția Le voyage dans la lune din 1902 a lui Georges Méliès, Păcală în Lună a fost interpretat ca acțiune după fotograme cam așa: o navă cosmică pluteşte peste mări şi ţări (ajungând dincolo de polul nord), de la bord, căpitanul scrutează zările cu ajutorul unui telescop – printre peisajele survolate fiind podul de la Cernavodă cu dorobanţul său, catedrala Notre Dame, Colosseumul, palatul Ligii Naţiunilor, un mare port maritim etc. -, descoperind în final stranii peisaje lunare. (Istoria filmului românesc (1897-2017), Călin Căliman)

De aceea, pentru că ilustrații nu avem din acest film de animație, am decis ca headerul postării să fie inspirat dintr-o carte poștală veche reprezentând Podul de la Cernavodă.

Încă un lucru interesant aș mai adăuga. În 1927 Aurel Petrescu decide să se retragă din lumea filmelor și îi vinde aparatul său de filmat unui alt pioner al animației românești, Marin Iorda, despre care îți voi povesti cu siguranță într-un episod viitor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.