Buna dimineața! Căldura lunii lu’ „Cuptor” a moleșit chiar și blogosfera, însă filme interesante au ieșit la iveală din tolba de recenzii cinefile.
Marea lansare a săptămânii trecute este Spider-Man: Far from home care a acaparat blogosfera câștigând atenție deosebită și o analiza specială în cadrul rubricii Același film, păreri diferite.
Dar hai să ne întoarcem la restul recenziilor săptămânii.
Adrian Solomon scrie pe Filme Recomandate despre filmul Booksmart
Da, recunosc că era să dau skip complet acestui film datorită emisiunii 3lăr, care a prezentat filmul în mod complet negativ (și eu sunt fraier că uneori mă iau după ce spun alții). Dar, înghiontit de multitudinea de reviewuri pozitive, am decis să îi acord filmului o șansă și nu am regretat absolut deloc. Da, tipele par cam ugh la început dar la final am ajuns să țin cu ele și să mă bucur cu adevărat pentru ele. Când zic ugh nu mă refer la felul în care arată ci la faptul că par (de fapt chiar sunt) arhetipul acelor tineri indignați din absolut orice, niște femi-nazi în devenire.
Dan Romascanu analizează pe Filme-cărți filmul românesc Cea mai fericită fată din lume
Realizat în 2009, filmul lui Radu Jude are multe elemente specifice curentului minimalist în cinematografia românească din primul deceniu al mileniului, dar conține deja și elementele care îi vor permite lui și colegilor săi de generație să depășească limitele impuse de propriul lor succes.
Lucian Dinu scrie pe Presa în blugi despre filmul: ,,N-ai șanse, frate” / Long Shot.
Filmul este un mix de comedie, romantism dar și politică. Foarte multe glume bune, atât subtile cât și tăioase, cu referire la multe subiecte de actualitate dar și clasice extrem de mediatizate, o încercare reușită a spargerii barierei stereotipurilor dar probabil cel mai important o poveste de dragoste, probabil una cumva mai realistă. Este genul de film la care sa mergi cu cineva de care îți place, la naiba, este genul de film la care să mergi să te simți bine, să te bucuri de comedie și actorie, fiindcă toți se ridică la nivelul așteptărilor.
Tot despre acest film povestește și Adrian Solomon pe Filme Recomandate
Bun, deci este clar că filmul urmărește clar niște clișee rom-com stabilite de când lumea, dar o face într-un mod foarte abil, reușind să balanseze momentele de umor cu cele de dragoste, găsind un echilibru aproape perfect. Am deja lăudat pe cei doi actori principali dar trebuie spus că și restul distribuției își aduce din plin contribuția la succesul acestui film.
NiPeMi scrie despre filmul Shaft cu eternul Samuel L. Jackson
Criticii au dat de pământ cu filmul, dar mi se rupe de ce spun alții, m-am distrat copios la acest film vulgar și care-și bagă pixelii în orice convenție etică, politică sau socială, cu replici tăioase nu doar din partea lui Shaft 2, și chiar dacă nu reinventează vreo roată, eu îi dau un 8.
Andreea Mitroi scrie pe blogul unei cinefile despre Child’s Play
Nu stiu ce a fost in mintea mea sa vad acest film pentru ca nu mi s-a parut cine stie ce capodopera horror. Are cateva scene pline de sange si cruzime insa, nu m-a dat pe spate. Filmul este nerecomandat copiilor sub 15 ani si asa cum a mai zis cineva pare mai mult o comedie neagra decat un film horror. Ceea ce mi-a placut a fost scena finala in care Andy a fost nevoit sa o salveze pe mama sa din mainile lui Chucky. A fost o adevarata confruntare intre Andy si Chucky terminadu-se cu un final fericit.
Dan Romascanu scrie pe Filme-cărți despre O poveste mare, un film ratat: Red Joan (2018)
Regizorul Trevor Nunn a ales să trateze toată această poveste la nivelul unui film sau serial de spionaj de rutină, trecând de la un subiect la altul, și abordându-le pe toate în mod superficial. Personajele nu au profunzime, nu aflăm nimic credibil despre motivațiile trădării. Nu ajută nici măcar jocul celor două actrițe – Judi Dench își risipește talentul făcând din Joan cea în vârstă o bătrânică plângăreață, iar Sophie Cookson în rolul tinerei Joan se lupta cu lipsa de credibilitate a personajului, și în plus este machiată similar tot timpul (arătând ca la 20 și puțini ani) deși trec peste ea în film vreo 12 ani, un război mondial, și numeroase dileme, crize și tragedii personale. Mai rău, scenariul este plin de erori, de la detalii până la grafe de credibilitate care fac povestea neverosimilă pentru spectatori. ‘Red Joan’ este o ocazie pierdută și o risipă de talent.
Raluca Garbea scrie pe star filme despre Toy Story 4
În opinia mea, Toy Story 4 reprezintă o nouă etapă. Primele trei animaţii sunt despre Andy şi jucăriile sale, iar acum jucăriile lui sunt ale lui Bonnie şi sunt oarecum diferite, căci dorinţele şi nevoile noului copil al poveştii sunt, desigur, diferite de cele ale lui Andy. Jucăriile fac întotdeauna ceea ce este mai bine pentru copilul lor, însă, acum, ele se întreabă care este scopul lor. Vedem cum personajele pe care credeam că deja le ştim bine vor evolua şi vor învăţa lucruri noi despre ele.
Adrian Solomon recomandă pe Filme Recomandate filmul asiatic Shadow
Shadow este un film musai, și mi-aș dori ca pe viitor să avem acces mai facil la aceste mega-producții asiatice, pentru a se bucura și publicul vestic de aceste adevărate spectacole.
De la Ce filme văd aflăm mai multe despre filmul Bad Times at the El Royale / Vremuri grele la El Royal
Scenariul este destul de încâlcit, vei fi surprins de twisturile violente ale filmului, chiar dacă toate firele epice converg într-un final și până la urmă pricepi perfect șirul evenimentelor. Evoluția intrigii este diseminată nu doar de indicii, de numeroasele flash-back-uri, ci și de temele secundare: răzbunarea, căința, izbăvirea, perseverența, aspirațiile.
NiPeMi continuă recenzarea filmelor din Top AFI 100 cu locul 073, westernul Butch Cassidy and the Sundance Kid
Punctul forte al filmului stă în relația dintre personajele sale, Butch, omul cerebral, care gândește la rece, mereu cu mintea alergând după un plan de scăpare sau complotând o nouă lovitură, și Sundance, pistolarul de nădejde, care preferă calea bătătorită decât să facă un salt în necunoscut, doi oameni atât de diferiți, dar extrem de uniți de o prietenie indestructibilă.
Dan Romascanu analizează pe Filme-cărți filmul documentar Young Picasso
Spre deosebire de alte documentare din aceeași excelentă serie de filme de artă, ‘Young Picasso’ nu se ocupă de o singură expoziție din marile muzee ale lumii, ci mai degrabă crează o versiune virtuală a unei expoziții neorganizate încă, dar care ar merita să fie organizată cândva în viitor. Lucrările discutate sunt filmate în marile muzee care găzduiesc operele lui Picasso și în muzeele care ii sunt dedicate în Malaga natală, în Barcelona care a reprezentat poarta sa de intrare în lumea artiștilor și în Paris unde s-a stabilit începând cu anul 1900.
Adrian Solomon ne mai scrie și despre filmul Hotel Mumbai pe Filme Recomandate
Hotel Mumbai este un film greu, pe care îl vei trăi la intensitate maximă. Poate că exagerează anumite lucruri de dragul de a-l face mai digerabil, mai introduce personaje care nu au existat, doar de dragul de a-ți crea acea tensiune de film de acțiune, dar până la urmă, redă destul de fidel teroarea acelei nopți.
Tudor-Costin Sicomas scrie pe Filme-cărți despre Dalida (2016), filmul unei vieți
Sunt artiști care inspiră chiar și după ce au trecut granițele acestei lumi materiale. Inspiră prin viața pe care au dus-o sau prin opera pe care au lăsat-o. Uneori, numai rostirea numelor lor îți deschide o ușă către speranță și lumină. Și, cu toate că ei înșiși au dus existențe grele, urâte, blestemate uneori, nu s-au oprit în loc spre a-și plânge de milă, ci au continuat să facă ce au știut ei mai bine pentru a-i salva pe alții. Una dintre artistele care a inspirat, inspiră și va inspira încă mult timp de acum încolo pe oricine îi ascultă muzica este Dalida, o artistă de o frumusețe exotică rară, cu un timbrul vocal absolut deosebit și întotdeauna recognoscibil.
