Blogosfera cinefilă: 11-17 februarie 2018

Bună dimineata! O nouă săptamână a trecut în blogosfera cinefilă care ne-a fermecat cu titluri noi si interesante. Escort Strasbourg Ne apropiem tot mai mult de decernarea Premiilor Oscar (pentru care avem un concurs aici), însă cred ca adevărata presiune a acestui eveniment se va simti abia în cronica săptămânii următoare. Hai, însă, să vedem ce au scris blogerii și presa cinefilă în săptămâna care tocmai s-a încheiat.

Iulian Fira continuă pe blogul său Cursa pentru Oscar prezentând filmul: Can you ever forgive me?

Daca intrecerea pentru Oscarurile de anul acesta ar fi o vinoteca, am fi avut multe licori foarte dulci, dedicate discriminarii, si vreo doua cupaje demi-seci cu buchet de politica.

Intre acestea, Can You Ever Forgive Me? ar fi un Cabernet Sauvignon vinificat in sec, foarte sec, cu taninuri care iti pungesc psihicul intr-un mod pe care il apreciezi doar daca esti un pic cunoscator.

Un alt film de Oscar care ne-a atras atenția a fost filmul Favorita care a cules o multime de premii BAFTA, film despre care au detaliat cei de la dinfime.ro.

The Favourite“/ „Favorita“ este genul de film despre care nu Escort Toulon poţi spune exact care actor joacă mai bine, pentru că toţi o fac la fel de bine, fiecare în rolul lui şi toţi la un loc, cu o chimie absolut captivantă.

Și dacă tot ne-am delectat cu un film de epocă, trebuie să menționez și cronica lui Cristian Caloian de pe Liternet despre Mary Queen of Scots.

Este clar, astfel, că Mary Queen of Scots nu acordă mare atenţie adevărului istoric. Miza filmului rezidă altundeva: în povestea despre tinereţe şi impetuozitate, sexualitate şi politică a unei regine de două ori văduvă, întruchipată de o Saoirse Ronan mult mai proaspătă şi inventivă decât ce îi oferă propriu-zis scenariul.

Iar, în final, tocmai această interpretare asertivă smulge filmul din sentimentalismul predefinit al tragediei reginei trădate de supuşii săi şi executate de propria verişoară, pentru a-l conduce, împreună cu costumele şi machiajele, în sfera entertainmentului angajat etic.

Filmul Capernaum a fost recenzat de Petre Ivan în Ziarul Metropolis.

Filmat în haoticele cartiere din Liban, CAPERNAUM prezintă povestea inspiraţională a unui băieţel care se luptă să supravieţuiască sorţii copleşitoare. Filmul, care a luat Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Cannes din mai 2018 (unde s-a bucurat de 15 minute de ovaţii în picioare), este acum considerat unul dintre concurenţii principali în cursa pentru premiul Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină.

Filmul Vice/Vicele a stârnit mai multe opinii:

Ionuț Mareș vede similitudinea cu filmul „Marele Dictator” dar ne oferă și o recenzie pentru proaspătul film Oh, Ramona

În „Marele Dictator” (1940), Chaplin îl parodia pe Hitler. Scena jocului macabru cu globul pământesc folosit ca balon a devenit cult. Un portret sarcastic al unui om diabolic care influenţează întreaga lume face şi regizorul Adam McKay în „Vice”, o satiră la adresa fostului vicepreşedinte american Dick Cheney.
Foxy de la palarisme.ro a fost surprinsă cu adevărat de filmul Vice/Vicele.
Nu-mi plac filmele în care politica este nucleul acțiunii sau deține supremația, dar am vrut să fac o excepție pentru Vicele din două motive: Christian Bale și Amy Adams. Nu credeam că o să-mi placă, cu atât mai mult că voi sta aproape nemișcată în scaun, atrasă în plasa de intrigi abil țesută de Dick Cheney în jurul tuturor, indiferent de funcția lor sau de partidul din care făceau parte. Însă aici intervine viziunea lui Adam McKay, care și-a făcut cu conștiinciozitate temele și a știut să-și captiveze publicul, alternând momente umoristice și ironii subtile, specifice unei comedii negre, cu un joc psihologic antrenant, susținut fără probleme de Christian Bale.
Andra Avram confirmă pe filme-carti.ro latura neconvențională atinsă de către regizor.
Nu există însă niciun dubiu că Adam McKay vrea să ofere publicului un film neconvenţional ca formă de expresie, dar cu un mesaj caustic (îndulcit de umor sau de o distribuţie fericită) – și reușește.
Adrian Georgescu ramane neimpresionat de Vice
Vice e mai rău decât un film slab: este unul inutil. Îl veți uita în trei sferturi de oră după ce-l veți fi văzut, de aceea vă sfătuiesc să nici n-o faceți (decât, eventual, dacă aveți chef să mă contraziceți, ceea ce chiar vă rog).
nipemi.ro ne descrie intriga unui film cu sinopsisul în titlu.
The man who killed Hitler and then the Bigfoot m-a intrigat, evident, prin titlul său. Ei bine, cred că numele filmului este destul de explicit. Rar mi-a fost dat să aud un așa nume prost care practic povestește filmul. Oare despre ce-o fi în acest film cu un asemenea titlu?
Pe lângă recenzia  mai susmenționată, Nipemi.ro demarează o serie de recenzii asupra filmelor din Top 100 AFI
100 Top AFI Locul 093 – The french connection este un film polițist din anul 1971…
Urmărind săptămâna perfectă, tot nipemi scrie si despre Drunk parents, Mia and the white lion, Oh, Ramona! și The Lego Movie 2
Despre The Lego Movie 2 mai scrie și Sorin Minca pe ro.ign.com
Nu-mi prea vine a crede că au și trecut deja cinci ani de la The LEGO Movie. Ce repede suntem nevoiți să ne maturizăm, nu-i așa? Bine, așa un pic, nu trebuie să pierdem nici calitățile copilăriei în urma procesului. Cam despre asta ne învață noul film al francizei, care este de fapt al patrulea deja – renumita companie LEGO a lansat în 2017 și spin-off-urile LEGO Batman și LEGO Ninjago colaborând tot cu Warner Bros.
Pentru Cinemap.ro, aceasta a fost săptămâna listelor de filme:
Dinfilme.ro observă unicitatea unui caz.
„Cold Pursuit“/ „Ucide-l cu sânge rece“ este un remake după lungmetrajul norvegian „Kraftidioten“/ „In Order of Disappearance“ (2014). Curiozitatea acestui remake stă în faptul că la cârma regiei se află acelaşi om care a regizat şi originalul: Hans Petter Moland.
Bloguluneicinefile.ro pășește în lumea filmelor horror
Suspiria ma duce cu gandul la o mare de suspine si sange (mult sange) pentru ca despre asta este vorba in noul film horror “Suspiria” unde le are in rolurile principale pe Dakota Johnson (seria Fifty Shades) si Tilda Swinton (Only lovers left alive). Initial cand am vazut inceputul filmului si mi-am dat seama ca nu se intampla nimic mi-am zis: sa-i dau o sansa sau sa il opresc? L-am lasat sa deruleze in continuare si pot spune ca pentru mine a fost o schimbare in bine pentru ca eu sunt o amatoare a filmelor horror.
Adriana Gionea despică firul pentru cele două tabere scriind pe Postmodern despre Todos lo saben
Cat de sensibila si palpitanta poate fi Spania pitoreasca prin ochii celui mai premiat regizor iranian al momentului.
Cinemil scrie despre filmul Polar: Viforul mortii și îngheată cu totul în fata unui film siropos?
Ideea filmului Polar: Viforul mortii este de-o banalitate extrema: un ucigas platit vrea sa se retraga, drept urmare fostul sau angajator pune pe urmele sale alti ucigasi platiti pentru a-l omori. Explicatia oficiala, in acest caz, este una financiara: omul mai avea cateva zile pana la pensie (pensia urmand a fi de ordinul milioanelor de dolari), acei bani, in cazul decesului beneficiarului, urmau sa ramana in firma. Drept urmare, decat sa-i dam lui banii, mai bine il omoram.
Dan Romascanu scrie despre Wrong Move (1975), un film care aparent nu a îmbătranit bine.
Timpul nu lucrează întotdeauna în favoarea filmelor. Al doilea film pe care l-am văzut în cadrul retrospectivei Wim Wenders la cinemateca locală a fost ‘Wrong Move’ (titlul original în germană este ‘Falsche Bewegung’), care aparține ciclului de trei ‘road movies’ create de regizor la începutul carierei sale în anii ’70. Este unul dintre acele cazuri în care ca iubitor de film poți recunoaște multe dintre ideile și reperele culturale pe care se bazează filmul și poți identifica semne ale evoluției ulterioare a regizorului. Lipsește însă vibrația și chiar și o mare parte din interes, căci problemele Germaniei postbelice nu mai sunt în mare parte actuale, iar stilul încărcat cu dialoguri în care se combină existențialismul cu experiențele de scriitor ale lui Goethe nu produc nicio rezonanță pentru spectatorii de astăzi.
Andreea Chiper scoate din arhivă pe FilmMenu câteva documentare
În ultimii ani, documentarul contemporan a fost marcat de câteva întoarceri ale cineaștilor spre arhive prăfuite, demers concretizat prin niște filme-eseu care sondează în istoria modernității și despică firele politice ale marilor schimbări;
Andrei Bangu de la Filmreporter își îndreaptă atenția către filme ignorate de distribuitorii noștri locali
Girl (al belgianului Lukas Dhont) şi Border / Gräns (al suedezului de origine iraniană Ali Abbassi)
În mijlocul unui discurs mondial din ce în ce mai febril despre teme precum minorităţile sexuale şi identitatea sexuală, anul trecut, la Cannes, au avut premiera două filme despre care cred că au şanse să rămână nişte referinţe în privinţa reprezentării acestora.
Alita: Battle Angel a fost în atenția întregii blogosfere în această săptămană și a adunat o mulțime de recenzii pro sau contra despre care am făcut o analiză separată.
Și astfel încheiam o săptămână plină de cuvinte frumoase, de păreri contradictorii și de informări documentate.
Sper să ai o săptămână ușoară.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.