Blogosfera cinefilă: 29 aprilie – 5 mai 2019

Bună dimineața! O săptămână înteresantă sunt sigură ca a fost și pentru voi, atâtea zile de sărbătoare… o mini-vacanță pentru mulți. Cu toate acestea blogosfera cinefilă nu a stat deloc pe loc și ne-a surprins plăcut cu articole interesante atât despre filme nou intrate în cinematografe, cât și filme ceva mai vechi, însă care și-au păstrat culoarea în timp.

La cinci pași de tine este un film proaspăt intrat în cinematografe care ne-a topit inima și cu ocazia aceasta am organizat un concurs pentru a câștiga cartea filmului. Poți participa până  pe 10 mai la el, așa că te invit cu drag.

Trecând la oile noastre, despre La cinci pași de tine a atins-o pe Stefania Stoica de la Pălărisme direct la suflet, iar NiPeMi nu se lasă deloc urnit de emoționanta poveste:

Nu lăsa primele treizeci de minute să îți scadă entuziasmul pentru film. Știu că acțiunea nu pare cursivă, iar scenele se termină brusc, însă ascultă sfatul stimabilului Trahanache și ai puțintică răbdare. Încalcă regulile. Bucură-te de glume și de ironii, de îngeri de zăpadă și de luminițe. Cântă. Trăiește. Visează. Zâmbește. Iubește. Alegerea e a ta și nu se află La cinci pași de tine.
Astfel, ni se prezintă o poveste lacrimogenă dintre doi pacienți care nu știu dacă vor mai apuca ziua de mâine și care încalcă toate regulile logice, de bun simț, doar pentru că sunt inundați de iubire. Evident, la început nu se suportă, apoi se apropie, au păreri total opuse despre viață, ea este optimistă, el este morbid, nu scriu nimic nou, toate filmele de felul ăsta sunt la fel.

Miss Bala, un remake al unui film mexican din 2011, este un film pe care NiPeMi îl dă de pereți, iar Iosif Prodan de la FilmSi îl îndulcește… doar puțin.

Scenariul este previzibil și mai transparent ca rochia oricărei fufe de carton care apare pe micul ecran pentru a stârni controverse trupești și o altă bilă neagră este modul în care criminalii sunt portretizați, aproape ai impresia că ei sunt cei nedreptățiți, că trebuie să îți fie milă de ei, săracii, că nu mai sunt lăsați de poliția coruptă să-și facă de cap cu traficul lor.

Ce aduce nou Miss Bala în peisajul cinematografic? Firește, nimic, e un film de consum rapid, care apelează la nevoia cinefililor de a vedea mai mult din lumea creată de filme precum Sicario sau seriale precum Narcos și a le satisface pofta de gloanțe, thriller, bombe și droguri de mare risc. Nu vedem însă prea multă piele, cumva ciudat pentru genul ăsta de film, dar aici scenaristul ne întinde o capcană, lăsîndu-ne să ne imaginăm singuri cum ar putea funcționa “chimia” lascivă dintre Gloria și Lino, cel care a răpit-o. Dar de fapt atu-ul principal al Gloriei e inteligența (deci nu trupul ei, doamne-ferește.) și capacitatea de supraviețuire într-un mediu ostil, în care orice decizie pare să fie decisivă.

Emil Călinescu de la CinEmil a vizionat Cap și Pajură, cel mai nou apărut film românesc:

Nu va zic mai multe, va sfatuiesc doar sa rezistati pana la final. Nu e deloc un film usor, chiar daca se rade mult pe parcursul lui. Cum bine observa o spectatoare straina (de la proiectia pentru presa), o straina stabilita de vreo 2 ani in Romania (careia nu i-am retinut, insa, numele), este un echilibru foarte bun intre latura tragica a povestii si partea amuzanta a ei. Rasul este ca o descarcare, nu este nimic absurd, nimic defect, nimic inuman.

Este adevarat, nu poti vedea si aprecia cu adevarat filmul Cap si Pajura decat daca esti destupat la minte. Daca privesti maneaua ca o mizerie care trebuie eradicata, iar manelistii niste subspecii de disparitia carora trebuie sa te bucuri, nu ai ce sa cauti la film.

Lucian Dinu de la Presa în blugi a scris despre filmul Extremely wicked, shockingly evil and vile:

Deși istoria ne dovedește că au existat criminali mai mari și mai sadici decât Ted, cazul acestuia a fost cel mai mediatizat, procesul său a fost primul caz televizat din istoria americana iar ura pe care le-a provocat-o a fost atât de intensă încât aceștia i-au sărbătorit moartea cu un spectacol de artificii.

Judecătorul care l-a condamnat l-a definit ca fiind extrem de pervers, șocant de violent și diabolic.

Filmul în sine nu este violent fiindcă Berlinger nu a dorit să prezinte crimele comise ci doar povestea.

NiPeMi a analizat și el filmul Extremely wicked, shockingly evil and vile:

Extremely wicked, shockingly evil and vile, gata, nu mai scriu titlul filmului, că ocup jumătate de recenzie cu el, abordează din alt unghi istoria lui Ted Bundy. Pornește din momentul în care-o întâlnește pe Liz care se îndrăgostește nebunește de el și continuă cu procesele prin care se încearcă demonstrarea vinovăției lui în atâtea cazuri de crimă.

Evident că el o ține pe-a lui, una și bună, că este nevinovat și că poliția vrea să-l scoată țap ispășitor pentru incompetența lor, dar totul este futil, pentru că noi, spectatorii, cunoaștem adevărul.

Arctic este și el proaspăt lansat și este încă un film despre frig în care rolul principal este jucat de Mads Mikkelsen Au scris despre el NiPeMi și Cinefiltru.

După ce ne-a înghețat în Polar, Mads Mikkelsen nu ne lasă deloc să ne încălzim, că ne atacă cu un nou film cu titlu friguros, și anume Arctic.

Mads interpretează rolul directorului companiei de electrocasnice Arctic și…., ei, hai că glumeam. Deși tot ce este posibil, pentru că filmul nu ne trage niciun preludiu, nu pierde deloc timpul cu introduceri și ne aruncă direct în mijlocul acțiunii.

De ce să-l vezi? E molipsitor de simplu, lent, dar eficient și atent la detalii, seducător vizual, iar Mikkelsen pur și simplu topește ghețari.

Iulia Dromereschi de la Filme Cărți scrie espre filmul Leto / O vară rock’n’roll:

Povestea „Verii” este fictivă, cu toate că personajele sunt cât se poate de reale, iar scenariul se bazează, în parte, pe memoriile Nataliei Naumenko (jucată de Irina Starshenbaum), soția celui care a fost unul dintre liderii scenei rock leningrădene din anii 80 și solistul formației Zoopark, Mike Naumenko. Mike este jucat, magistral și cu o lejeritate imprimată de obișnuință, de solistul trupei Zveri, Roman Bilîk. Și fiindcă orice lucrare (semi)biografică este însoțită de un anumit grad de controversă, au existat voci care au susținut că evenimentele din film nu ar fi reale. Serebrennikov, însă, a făcut o mutare inspirată și nu a susținut nicio clipă că ar fi așa: un personaj tipic pieselor de teatru puse în scenă de compania lui, Scepticul, apare în momente-cheie ale filmului, susținând că „Asta nu s-a întâmplat de fapt”.

Lucian Maier de la Agenda Liternet analizează filmul The Man Who Killed Don Quixote:

Ce menţine Don Quixote pe linia de plutire în acest joc periculos e că (şi atunci cînd ai putea să îţi pui mîinile la ochi văzînd tuşele grosiere în care e reliefată încercarea iubitei producătorului de a îl cuceri pe regizor, sau cînd e portretizat magnatul rus) simţi prezenţa unui filtru ludic, ceva din autoironia şi degajarea pe care le transmit vorbele scrise pe ecran la început. E inocenţă în felul în care povestea e transmisă spectatorilor şi ea cucereşte exact în clipele în care începi să ai impresia că povestea trenează… ceea ce realizezi imediat ce se sparge bula respectivă e că impresia asta are în ea ceva din disperarea pe care trebuie să o fi trăit Gilliam atunci cînd pica o nouă tentativă de a realiza filmul. În sensul acesta Don Quixote e un fel de mărturie-testament: în sensul unei lupte care continuă, una în care (într-o privire destul de romantică) centrul de greutate rămîne autorul(-visător) (apropo de reflexia titlului în dinamica naraţiunii).

Stefania Stoica de la Pălărisme a scris și despre filmul horror Blestemul femeii care plânge care nu a impresionat-o în niciun fel:

Linda Cardellini nu m-a impresionat în niciun rol, însă interpretarea ei din Blestemul femeii care plânge este mediocră (și o spun cu indulgență). Parcă nu știe cum trebuie să reacționeze sau ce să simtă, când să fie fericită și liniștită, când să preia frâiele și să își protejeze copiii. Mi-am închis ochii în scenele în care țipa fiindcă îmi venea să râd. Se agață de clanțe și de orice obiect disponibil, într-o încercare dramatică de a accentua atmosfera înfricoșătoare, însă 1) filmul e parodia unei parodii, 2) cinematografia este horror și 3) atmosfera înfricoșătoare lipsește cu desăvârșire.

Despre Free Solo, documentarul de Oscar a scris Daniel Iftene pe pressone.ro

Însă cealaltă problemă morală pe care „Free Solo” nu se sfiește să o atingă devine, până la finalul filmului, mai importantă decât toate celelalte împreună: poți interzice cuiva să-și atingă fericirea, chiar și atunci când știi că ea poate însemna autodistrugere? Răspunsul de odă antică a lui Honnold și al realizatorilor e foarte clar.

Alexandru Ion scrie pe Malaezu.ro despre cum arată filmul Fire and Ice: Cronica Dragonilor produs de români acum 10 ani

Cu toate astea puțină lume știe că în urmă cu mai bine de un deceniu, înainte ca seria Game of Thrones să fie măcar luată în calcul, românii au făcut un film aproape identic cu poveștile spuse de George R. R. Martin în cărțile sale. Filmul „nostru” se numește Fire and Ice: Cronica Dragonilor, un nume cel puțin similar celui oferit de Martin seriei care l-a făcut celebru: A Song of Ice and Fire.

Dan Romascanu analizează pe filme-carti  filmul The Man from U.N.C.L.E.

‘The Man from U.N.C.L.E.’ ar fi avut cam toate premizele unui divertisment reușit. Este un film de acțiune și spionaj, combinație de genuri care îmi plac. Acțiunea se petrece în timpul războiului rece, o perioadă istorică cât se poate de interesantă pentru mine și care a fost fundalul a numeroase cărți și filme reușite, dar și pretext pentru stilul retro-spionaj în care au fost realizate câteva comedii reușite. O are pe generic pe Alicia Vikander, o actrița pe cât de frumoasă pe atât de talentată. Și totuși, nu am reușit să mă conectez aproape de loc la acest film. A cui o fi fost vina? Poate că a mea, deși am îndoieli ca ăsta să fie motivul.

Marius Oliviu scrie pe cefilmevad.blog despre A Fortunate Man

Lykke-Per este un film artistic care ne poartă în Danemarca sfârșitului de secol al XIX-lea, o țară profund religioasă. Deși durează aproape 3 ore nu te plictisești, și nu datorită acțiunii, ci a personajelor bine conturate de către actorii din rolurile principale, ce reușesc să redea tensiunile interioare.

Daniel de la Geek life analizează filmul chinezesc The Wandering Earth, un film cu idei trăsnite

Execuția este de apreciat, efectele speciale sunt chiar șmechere și arată foarte bine. Semn că s-a investit ceva bani în efecte speciale. Povestea nu e nici ea chiar așa de proastă, dar pe undeva e trăsnită. Îmi pare foarte originală, nu cred că am mai văzut pe undeva ideea asta.
Galaxia noastră e pe moarte, soarele o ia razna și cam înghite tot ce are în cale. Oamenii sunt sortiți pierii, numai că ăștia se încăpățânează să scape și să plece din Galaxie.

Tot despre The Wandering Earth a scris și NiPeMi:

The wandering Earth este primul blockbuster SF cu adevărat pe care China îl scoate pe piață. Nu prea s-au aventurat ei în asemenea filme, dar acum au dat lovitura.

Alexandru Stănescu de la Agenda Liternet revizionează un film deja clasic Scarface:

Am revăzut acest film după 20 de ani. Prima oară l-am vizionat „pe video”, copil fiind, în finalul Epocii de Aur. Percepţia rămasă din copilărie era a unui film de acţiune cu gangsteri, cu Al Pacino şi cam atât. Dar acum m-a frapat scenariul excepţional, pe care nu ştiam că l-a scris însuşi legendarul Oliver Stone, pe când nu era încă legendar…

NiPeMi își continuă călătoria printre filmele AFI 100 cu Sunrise: A song of two humans

Am ajuns și la primul film mut din lista Top AFI 100, anume Sunrise, film din 1927.

Deja îmi devine greu să urmăresc astfel de filme, dar mi-am suflecat mânecile și am trecut la treabă, că doar este un film, nu dau la sapă sau torn betoane.

Trecând peste tehnologia folosită, antică acum, Sunrise își arată vechimea încă din primele secunde, când sunt prezentate personajele, fără nume, dar într-un mod ce astăzi este considerat, și așa și trebuie, ofensiv pentru sexul frumos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Escort Mersin

«

www.ankaraup.com

«

eskişehir eskort

«

olgun

«

escort adana

«

adanaescortselen.com

«

eskort bayan

«

www.adanaescortlinda.com

«
Wordpress Temaları