Bollywood și India – Să încercăm și alte industrii de filme

Salut, mă numesc Petre, mai cunoscut în tagma cinefililor drept NiPeMi (nipemi.ro) și sunt un înflăcărat fan al filmelor, indiferent de limba în care sunt vorbite și, implicit, indiferent de țara care le produce.

Fiind o dată importantă pentru Cinefilia, m-am gândit să scriu un scurt articol care să vă ofere o alternativă la filmele produse la Hollywood, filme care au devenit din ce în ce mai clișeice, mai liniare, mai lipsite de originalitate și unde predomină, la nivel de recognoscibilitate și audiență, implicit bani, proprietățile intelectuale deja bine împământenite care generează non-stop sequel-uri, prequel-uri, remake-uri, reboot-uri sau spin-off-uri, cu greu filmele originale spărgând această gașcă atunci când vine vorba de profitabilitate și săli pline.

Știu că vor fi mulți cei care vor strâmba din nas la ceea ce urmează să scriu, dar să știți că merită să aruncați din când în când câte-un ochi și asupra filmelor indiene. Și nu mă refer doar la Bollywood, pentru că în India industria este scindată în mai multe sectoare, în funcție de limba folosită. Ceea ce categorisim drept Bollywood nu înglobează toate filmele indiene, ci doar pe cele vorbite în hindi. Pe lângă Bollywood, care rămâne cea mai puternică ramură dintre toate, avem ca principale contracandidate Tollywood (filme vorbite în telugu), Mollywood (filme vorbite în malayalam) ce reprezintă a patra și Kollywood (filme vorbite în tamil).

Dacă vă închipuiți că Hollywood produce filme multe, atunci vă înșelați, este abia pe locul 3, primul loc fiind ocupat de industria indiană de film.

Da, acele filme extrem de lungi, care se duc lejer spre 3 ore, și în care personajele se opresc subit pentru câte-un număr muzical cu dansuri de flashmob și coregrafie complicate ce pentru spectatorii ce nu-s indieni nu au nicio logică. Și care „împrumută‟ la greu din filmele americane. Uneori cu rezultate de aplaudat, alteori cu eșecuri lamentabile.

Aceeași atitudine de ridicat din sprâncene am avut-o și eu acum ceva timp cu privire la aceste filme până când mi-a picat în mână un film care chiar a venit cu ceva inovativ, Bang bang din 2014 cu Hrithik Roshan în rol principal, actor ce a demonstrat că se poate atinge statutul de superstar în ciuda unei diformități fizice la care nici acum nu a renunțat prin operații (are un dublu deget mare pe care nu și-l ascunde în filme, nefiindu-i rușine cu el).

În acest film am văzut pentru prima oară inclus într-o secvență flyboarding-ul ca element principal al scenei de acțiune cu rezultate excelente. Și acest film mi-a deschis apetitul pentru mai multe producții indiene pentru că am văzut că se poate, eu având în minte doar filmele lacrimogene de acum mulți ani în care spectatorii plângeau de rupeau și actorii dansau în neștire.

Într-adevăr, numărul impresionant de filme produse de această industrie echivalează și cu un număr imens de filme slabe din punct de vedere al scenariului sau al execuției tehnice, dar asta este valabil și pentru Hollywood. Însă, cu răbdare, puteți găsi filme cu adevărat bune și chiar excelente, pentru toate gusturile, care vă vor aduce și o nouă abordare în acest domeniu și vă vor introduce într-o cultură fascinantă și complet diferită, lucru care nu poate fi decât bun, pentru că învățăm că există mentalități diferite și oameni cu alt mod de a interpreta sensul vieții.

Odată cu trecerea în acest deceniu, India a cunoscut o explozie în calitatea filmelor, mai ales din punct de vedere tehnic, deși bugetele lor nu se compară nici pe departe cu cele ale fraților de la Hollywood. Producătorii indieni au devenit mai deschiși către vest astfel încât diverse persoane din afara Indiei ce lucrează în acest domeniu au putut participa la realizarea filmelor indiene, influențând în bine partea tehnică. Astfel, cel mai recent exemplu este filmul War al cărui director de imagine este un australian (care a lucrat și la anterior pomenitul Bang bang) și se vede din plin asta, filmul fiind unul foarte arătos, nici nu ai zice că vine din India la cât de bine este realizat din punct de vedere tehnic pentru bugetul de doar 25 de milioane de dolari avut la dispoziție.

Nu laud excesiv această industrie, pentru că progresele evidente sunt la partea tehnică, mai au de lucrat la scenariu pentru că aici încă sunt probleme chiar și la filmele cele mai cunoscute, dar sunt pe calea cea bună. Au început chiar să și renunțe la cântecele care îi descurajează pe mulți să urmărească astfel de filme, așa cum se întâmplă în Uri: The surgical strike (fără numere muzicale) sau Tiger zinda hai (doar un număr muzical), filme de acțiune bazate pe fapte reale, filme excelente de altfel.

 

 

Nu cred că vor renunța complet la acest aspect, sincer, chiar dacă mă enervează, face parte din farmecul acestor filme și le diferențiază de celelalte, plus de asta, India nici nu prea ar avea nevoie să se plieze pe gusturile străinilor, având deja o posibilă audiență de 1,35 miliarde de oameni, populație care va depăși în curând pe cea a Chinei. Deci are suficienți spectatori.

După cum vedeți, gusturile mele când vine vorba de cinematografia indiană se îndreaptă mai mult spre acțiune, dar nu pot să trec cu vederea filme care au atins statutul de hituri internaționale precum 3 idiots, PK, Bajrangi Bhaijaan sau Dangal, producții incluse în categoria comedie-dramă, care se află în top 20 încasări pentru cinema-ul indian. Cel din urmă este regele box-office-ului indian cu peste 300 de milioane de dolari încasări.

 

Însă dincolo de filmele de acțiune la care indienii devin tot mai buni, capitolul la care excelează rămâne filmul epic, la scară grandioasă, care prezintă bucăți din istoria sau mitologia Indiei, filme cu adevărat fascinante prin multitudinea de simboluri, divinități și culturi care aduc o atmosferă unică, de negăsit în filmele altor țări. Trebuie să amintesc aici producția Baahubali, film în 2 părți a cărei concluzie, depinde ce sursă de informație accesezi, este fie filmul cu cele mai mari încasări din istoria Indiei, fie al doilea.

Un alt film care a făcut ravagii la boxoffice este Padmaavat, dar nu mi s-a părut atât de reușit, în schimb, dacă vreți să gustați o bucată de grandios indian, vă recomand un film mai puțin cunoscut, Manikarnika: The queen of Jhansi, ambele au în prim-plan un personaj feminin puternic, dar stați fără griji, nu au nicio legătură cu vreo agendă socială gen SJW în care este musai să fie introduse forțat personaje feminine pentru a contrabalansa numeroasele filme în care bărbații dețin prim-planul.

 

 

Desigur, nici la ei nu toate-s roze și frumoase când vine vorba de filmele cu mare succes la public, dovadă stând cele 2 filme de la Kollywood (limba tamil) Enthiran (din 2010) și sequel-ul 2.0 (2019), filme cu tente de SF cu supereroi de succes, destul de reușite tehnic, dar cu un scenariu cu mari lacune pe partea logică. Să nu uit nici de Thugs of Hindostan, film de aventură dar care nu mi-a plăcut deloc, însă cine, știe, îl menționez că poate alții îl vor gusta.

Din păcate, la noi în cinema foarte rar spre deloc sunt distribuite asemenea filme, așa că ne descurcăm cum putem, cea mai bună variantă legală în acest moment fiind Amazon Prime, serviciul de streaming care găzduiește multe filme indiene.

Toate filmele prezentate în acest rezumat sunt din ultimii 10 ani și pot fi un bun punct de plecare pentru a degusta din ceea ce are de oferit acum industria de film din India dincolo de vechile filme la care părinții noștri plângeau în hohote gen Lanțul amintirilor care erau cam toate la fel, clădite pe aceeași fundație.

Ba chiar, aprofundând subiectul, am scormonit până și după un film cu puternic mesaj ecologist ca Junglee, deci India acoperă o gamă vastă de subiecte, de la acțiune fictivă sau bazată pe fapte reale la producții epice ce se axează pe o Indie de acum sute de ani, de la drame profunde până la filme cu teme SF, sportive sau ecologiste.

Se văd clar progresele făcute de filmele indiene, ar trebui să fii răuvoitor să le ignori, pur și simplu de unele dintre ele sunt fermecat de cât de frumos arată și impresionat de bogăția culturală pe care o prezintă, aducând un suflu uneori boem ce te transpune într-o altă lume.

Nu are rost să mai pomenesc de statutul de superstaturi pe care îl au unii actori din India, o parte dintre ei sunt adevărate instituții în țara lor, ba chiar au o faimă și influență ce se întind pe întreg globul. Chiar dacă nu urmăriți filme indiene, sigur vă sunt cunoscute nume ca Salman Khan, Shahrukh Khan, Amitabh Bachchan, Aamir Khan, Hrithik Roshan (cel mai în vogă actor acum, numit cel mai sexy bărbat din Asia pentru a treia oară în patru ani – poză) sau, din vremuri mai vechi, Raj Kapoor (devenit și subiect de melodii românești).

Nu pot uita nici actrițele care, la rândul lor, sunt vedete în adevăratul sens al cuvântului, precum Priyanka Chopra:

sau Aishwarya Rai:

Recunosc că și eu sunt încă la început și am o listă destul de stufoasă de filme pe care aș vrea să le urmăresc din India, așa că nu-mi rămâne decât să vă îndemn să vă deschideți orizontul, să vă călcați pe inimă și să urmăriți și filme indiene (măcar recente, așa cum o fac eu) pentru că au un alt parfum, aduc o prospețime în acest peisaj stătut și bombardat de filme banale americane și ne prezintă o altă lume pentru mulți necunoscută.

În caz că vreți să vă inspirați, iată lista filmelor indiene pe care le am în vizor. Lista poate fi găsită și aici: https://boxd.it/4rdFi.

Ținând cont că și eu sunt un novice în ceea ce privește această industrie de filme și mai mult fan al filmelor epice sau de acțiune, nu vă sfiiți să veniți cu recomandări în comentarii cu privire la ce filme indiene ar merita urmărite.

Închei acest scurt periplu prin cinematografia indiană cu un călduros La Mulți Ani pentru primul an de Cinefilia și să aibă parte de atâția ani câte filme ies anual din „fabricile” indiene de filme, de la 2.000 în sus.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.