Anul 2019 a fost unul foarte interesant pentru cinefili, iar mulți dintre ei au fost fascinați de apariția miniseriei Chernobyl de la HBO care a copleşit publicul cu emoție asupra unui subiect cât se poate de real. S-au creat o mulțime de materiale pe subiectul exploziei de la Chernobyl şi în acest articol vom analiza pe scurt câteva materiale anterioare dar şi mini-seria care a stârnit rumoare printr-o realizare foarte realistă.
Așa cum sugerează și titlul acestui articol, vom analiza fenomenul Chernobyl din mai multe puncte de vedere. O bucată din istoria apropiată despre care nu citim în manualele de istorie. Una dintre tragediile mondiale evitabile și totuși inevitabilă.
Dezastrul de la Cernobîl a fost documentat de multe persoane de la apariția lui, dar puține documentare au avut impactul mini-seriei HBO apărută anul acesta.
Înainte să discutăm despre mini-seria HBO, trebuie să spun câteva lucruri despre accident.
Istorie
Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost cel mai grav petrecut într-o centrală nucleară. Pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, o explozie a reactorului 4 al centralei a fost urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla în apropiere de orașul Prîpeat, Ucraina, în prezent un oraș părăsit.
În urma incendiului, un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitațiile radioactive au căzut în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.
În termeni simpli, citând Mini-seria HBO:
Acum știi cum funcționează un reactor RBMK.
Tragedie mondială
Așa cum am menționat anterior, în urma accidentului de la Chernobîl, un nor de fum radioactiv a fost purtat de vânt către alte țări și a afectat atât populația, cât și mediul acestora.
A fost realizată o hartă a nivelului de radiații la doar o săptămână de la incident și vizual, această hartă ne îngrozește.
Numărul de cazuri de cancer tiroidal la copii a fost crescut în zonele afectate. În unele zone, populația a fost informată sumar sau chiar deloc și nu s-au putut proteja de efectele norului radioactiv. În multe orașe și sate s-a început distribuirea pastilelor de iod pentru a micșora efectele radiațiilor. Adevărata întrebare pe care trebuie să o punem este cât de masivă a fost respectiva poluare la nivel global?
Din acea perioadă s-a găsit cel mai bun mod de a distribui iod către populație. De ce să mai informezi constant dacă îi poți trata zilnic cu sare IODată? Sarea iodată a devenit atât de comună încât abia în ultimii ani a apărut cererea de sare neiodată.
Cum a fost afectată România
În urma accidentului de la Cernobîl, expunerea populației din România a crescut temporar de la 2,93 mSv pe an, în 1985, la 4,17 mSv pe an, în 1986. Contribuția în 1986 a expunerii publice (din cauza norului radioactiv de la Cernobîl) la expunerea individuală a fost de 1,25 mSv, expunerea naturală de 2,40 mSv, iar expunerea medicală a fost de 0,5 mSv. În anul următor (1987), expunerea publică (din cauza contaminării produse de accidentul de la Cernobîl) a fost de 0,4 mSv, pentru a reveni în următorii doi ani la cifrele normale de după 1963 (anul semnării de către S.U.A., U.R.S.S. și Marea Britanie a tratatului prin care s-a interzis efectuarea de teste de suprafață ale armelor nucleare), de aproximativ 0,02 mSv (înaintea semnării, expunerea publică în România era de 0,4 mSv!)
5 Documentare pe care nu trebuie să le ignori
The Voice of Lyudmilla
Scenele care o implică pe Lyudmilla Ignatenko și pe soțul ei pompierul Vasily au fost printre cele mai emoționante momente din Chernobîl. În 2001, regizorul suedez Gunnar Bergdahl a realizat un documentar narat chiar de Ignatenko, care și-a pierdut soțul și copilul în dezastrul nuclear.
În The Voice of Lyudmilla sunt descrise toate evenimentele vieții sale din zilele coșmarului, dar și întoarcerea la locul unde dezastrul a început. Documentarul complet este dificil de găsit așa că vă oferim cât putem din el.
Chernobyl 3828
După ce roboții lunari au eșuat în încercarea de a elibera acoperișul centralei de grafitul radioactiv, misiunea a revenit către 3828 de bio-roboți (oameni voluntari). Chernobyl 3828 este un scurt documentar dedicat celor 3828 de persoane care au avut misiunea periculoasă de a curăța acoperișul manual cu lopeți și protejați cu „armură” de plumb.
Chernobyl – Chronicle of Difficult Weeks
La numai 3 zile după explozia reactorului nuclear, regizorul Vladimir Shevchenko și echipa sa de filmări au ajuns la centrală pentru a documenta scena distrugerii. Filmările sale au surprins și un elicopter în ciocnire cu cablul unei macarale, scenă care ne-a marcat și reprodusă în mini-seria HBO.
Echipa de filmări a înregistrat timp de 3 luni. Documentarul realizat este considerat cea mai periculoasă piesă cinematografică din lume. La doar un an după, Shevchenko a murit din cauza bolilor cauzate de radiații.
Porțiuni din film au zone albe de expunere la radiație. Camera cu care au fost realizate filmările este în sine radioactivă și a fost nevoie de izolarea ei într-o cutie de plumb.
https://www.youtube.com/watch?v=0eoUqf-3XIM
Surviving Disaster
Acest film BBC din 2006 urmărește o poveste similară cu mini-seria Chernobyl. Adrian Edmondson joacă rolul fizicianului Valery Legasov: bărbatul care în final, a spus adevărul și a plătit cu propria viață.
Filmul merită vizionat pentru a constata diferențele față de mini-seria Chernobyl.
https://youtu.be/njTQaUCk4KY
The Battle of Chernobyl
The Battle of Chernobyl este probabil unul dintre primele documentare care combină testimonialele cu filmări nemaivăzute până în acel moment.
Ce scoate în evidență acest documentar nu sunt doar pozele din acea perioadă, dar și filmările știrilor împreunate cu cele ale camerelor ascunse de la zona centralei nucleare și ale împrejurimilor ei în timpul catastrofei din aprilie 1986.
https://www.youtube.com/watch?v=2FOoooFsFdU
Mini-seria HBO Chernobyl
Anul acesta, cinefilii, în special cei născuți „post-Cernobîl”, au fost impresionați de mini-seria realizată de nimeni altul, decât HBO, Chernobyl. Vorbind din experiența unui adult care a trecut prin toată materia de istorie, când am văzut această secțiune, nu pot spune decât că am rămas indignată asupra faptului că nu se vorbește și nu se învață despre acest eveniment tragic, care, fie că ne place să recunoaștem, fie că nu, încă ne mai afectează în realitatea de azi. Mini-seria Chernobyl reușește pe ambele planuri, adică educă, dar și trezește interesul tuturor, inclusiv cel al tineretului asupra evenimentului tragic. Oare cum își îndeplinește aceste două puncte? Haideți să vedem:
Cu toate că scenaristul Craig Mazin nu reușise până acum să producă filme relevante (Hangover 2 și 3 le putem considera mediocre/slăbuțe), pentru această mini-serie își dedică întregul talent și dovedește că a învățat din experiențele anterioare.
Mini-seria excelează prin faptul că spune o poveste folosindu-se de toate elementele: sentimente, tragedie, emoții, contopirea tuturor detaliilor la realitatea din timpul tragediei. Scenariul este excelent, povestea începând cu momentul exploziei și se termină cu începutul. Dacă ați văzut mini-serialul, știți la ce mă refer, dacă nu, ați face bine să vă rezervați o zi pentru el. Așa cum am menționat, fiind o mini-serie, nu are multe episoade: 5 la număr, fiecare aproximativ 60 de minute.
Pe lângă povestea spusă, distribuția acestei producții completează perfect tabloul mini-seriei. Dovadă sunt și cele 19 nominalizări la premiile Emmy printre care nominalizări ale actorilor Harris, Skarsgård și Watson. Talentul lor de a se apropia cât mai mult de personajele reale, atât fizic, cât și din punctul de vedere al personalității, se poate observa prin vizionarea mini-seriei, iar pozele comparative de mai jos vorbesc de la sine:
Se poate observa pe parcursul întregii serii cum niciun detaliu nu a fost uitat. Absolut totul este ales și reales, absolut totul este sub atenta supraveghere a regizorului, astfel încât să introducă spectatorul în lumea comunismului prin toate cele 5 simțuri, de la clădiri, la geamuri, la îmbrăcăminte, la telefoanele vechi de pe vremea comunismului, mașini de epocă cu numele de înmatriculare ale zonelor în care se aflau, chiar până la găleata folosită pe vremuri pentru a arunca gunoiul.
Totuși, ca orice serial inspirat din evenimente reale, nici această mini-serie nu se exclude de la regula prezentării întregului adevăr. Se observă cum unele scene sunt dramatizate pentru a trezi în noi sentimentul de disperare, frică, teroare pe care oamenii le-au trăit în acele timpuri, iar anumite personaje (în cazul respectiv, fiind doar unul) au fost create pentru a prezenta cât mai real lucrul acesta. 
Singurul personaj ficțional al acestei producții este Ulana Khomyuk (interpretată de Emily Watson), o adevărată doamnă emancipată. Ulana Khomyuk, un inginer nuclear la universitate pornește în căutarea adevărului despre accidentul produs la centrală, reprezentând un personaj colectiv, adică toți oamenii care au lucrat necontenit în acea perioadă pentru a înfrunta regimul sovietic și pentru a salva Europa de la dezastru. Ea este întruchiparea sufletelor pe care regimul comunist a încercat să le priveze de realitate, de informații, practic, a încercat să le izoleze de adevărul care le afecta direct sănătatea, mediul de viață, indiferent de nivelul la care a avut amploare tragedia.
Mini-seria „Chernobyl” reușește să prezinte atât trecutul tragediei, cât și viitorul ei, adică mai exact, ce a urmat după ea. Prezintă provocările pe care oamenii le-au avut de înfruntat, arătând totodată și traumele prin care au trecut, oamenii care s-au sacrificat pentru binele celorlalți, pierderea persoanelor iubite, victime ale regimului nepăsător comunist. „Chernobyl” trezește în inconștientul colectiv al tineretului o lecție de viață, despre putere, comunism, oferind un tablou complet al efectelor atât al regimului, cât și al tragediei, totodată reamintindu-ne că totul stă în noi, în oameni, că doar noi putem să acționăm astfel încât să trăim într-un mediu cât mai plăcut și să avem o viață așa cum ne-o dorim, unde dacă informația este la putere, nu mai putem fi orbiți sau manipulați de oameni de nimic.
Un alt aspect pe care această mini-serie reușește să-l atingă și să-l fructifice 100% este prezentarea reală a sistemului comunist. Chiar dacă în aparență, își doreau binele poporului, în esență promovau izolarea, non-informarea, manipularea. Dacă nu observau cei dinafară radiațiile mari (cine a văzut mini-seria, știe despre ce vorbesc), este posibil ca acest aspect să nu fi fost vreodată divulgat. Deoarece așa făcea comunismul: mai bine ascundem sub preș, decât să informăm oamenii despre accident, care totodată le afecta și le afectează în continuare viața.
Producția mini-seriei s-a bucurat de nenumărate avantaje în timpul filmărilor cât și în post-producție.
Scenele filmate se aseamănă fără cusur cu realitatea tranșantă a fostului reactor aflat în prezent în ruină. Așa cum am zis, regizorul s-a întrecut pe sine însuși, reproducând absolut toate detaliile cât mai aproape de realitate, iar unele reușesc să se contopească.
Același lucru se întâmplă și cu sunetul. Compozitoarea Hildur Guðnadóttir a dezvăluit că ea, împreună cu echipa ei, au realizat coloana sonoră folosind sunete înregistrate într-o centrală nucleară dezafectată, de același tip, aflată în Lituania.
Din punct de vedere vizual, Chernobyl 2019 este o capodoperă a tehnologiei cinematografice moderne. Reproducerea scenelor din filmele vechi a fost realizată superb. Anumite scene sunt folosite de pe filmările vechi din alte documentare care au fost realizate chiar pe câmpul de luptă de la Cernobîl. Îmbinarea lor cu cele realizate doar pentru producția respectivă, conduc la afișarea cât mai clară a realității, dând totodată o notă de veridicitate mini-seriei. Doar priviți acest videoclip:
Luând toate aceste aspecte în considerare, trebuie să afirmăm că, indiferent de cât de dramatic/traumatic ar fi evenimentul propriu-zis, (și este atât de dramatic încât persoanele prezente refuză să și-o amintească) Craig Mazin a reușit să impresioneze cinefilii de pretutindeni, indiferent de vârstă, și să adune mulțumiri pentru o încheiere a seriei cum se cuvine, îndulcind totodată și gustul amar al fanilor Game of Thrones care rămăseseră dezamăgiți la ultimul episod.
Așa cum îmi închei fiecare articol, trebuie să las o notă personală pentru această mini-serie. Dacă o recomand? Clar DA! În SPECIAL tineretului născut după căderea Comunismului, mai exact a tineretului care nu au simțit pe pielea lor sistemul comunist, tineretului care acuma are acces la informație în orice secundă. Vouă vi-l recomand, este o lecție de istorie, mai interesantă decât războaiele mondiale sau Evul Mediu, este o istorie foarte apropiată de generația noastră, o istorie asupra căreia încă ne izbim de efectele ei, încă reușim să le vedem. O istorie trăită de părinții noștri, iar eu cel puțin, după terminarea seriei, primul lucru pe care l-am făcut a fost să îi întrebi pe ai mei cum au trăit evenimentul, ce s-a întâmplat mai exact. Îmi amintesc și acum răspunsul lor: „Nu am știut nimic, am aflat totul după 2-3 zile de la explozie, când era cam târziu. Se dădeau pastile de Iod, dar nu știam pentru ce. Le luam pentru că așa ni se spunea”. Așa cum am zis și am tot repetat pe parcursul articolului: „Chernobyl” te învață atât despre tragedie, cât și despre efectele regimului comunist, într-o manieră atât de extraordinară, încât nu ai cum să nu te implici emoțional, ba chiar să ți se facă pielea de găină, adică să simți efectiv pe pielea ta, chiar dacă indirect, istoria propriului tău popor.
Tu ce părere ai despre Chernobyl? Așteptăm părerea ta în comentarii despre tot ce s-a discutat aici, de la documentare, istoria tragediei, dar în special despre mini-serie.
 a fost documentat de multe persoane de la apariția lui, dar puține documentare au avut impactul miniseriei HBO din 2019){kind=link}