De proiectul lui Cosmin P. Zaharia am auzit vara trecută și am fost fascinată de curajul lui de a lăsa orice… de fapt… totul… pentru a-și îndeplini visul de a face un film de lungmetraj. Realitatea este că nu este ușor, dai peste o mulțime de provocări, iar ca debutant te lovești inevitabil de multe alte bariere. Și iată că într-un final a ieșit The Music Island, un film independent care se va lansa oficial în acestă vară.
Cu o ambiție de fier și un plan înalt, Cosmin a realizat un film internațional, filmat în Ibiza (Spania), Londra (UK), Cluj-Napoca (România), București (România) și Kavarna (Bulgaria), cu o distribuție și o echipă de filmare internațională. Peisajele sunt cu adevărat frumos realizate și, cu siguranță, filmul ne readuce aminte de vacanțele cărora le ducem dorul.
Mai mult de atât, tânărul regizor și producător a fost și actorul principal în acest film, implicându-se total în proiect. Subiectul principal al filmului este libertatea individuală și cum este ea influențată de mediul în care trăim.
Cred că ambiția este elementul care îl caracterizează pe Cosmin. Filmul său reprezintă un bun început, iar experiența care a venit la pachet cu această provocare, este una cu siguranță constructivă, ce îl va propulsa într-o carieră fructuoasă.
The Music Island are potențial, iar asta se poate observa și prin numeroasele premii și nominalizări la festivalurile internaționale de profil. M-am gândit că o bună oportunitate pentru el ar fi să îi ofer spațiul să își prezinte proiectul și planurile de viitor, dar și experiența acumulată pe parcursul filmării primului său lungmetraj, The Music Island, așa că l-am invitat la un interviu în exclusivitate pe care îl poți citi în cele ce urmează.
Despre Cosmin P. Zaharia:
Cosmin Zaharia a absolvit Facultatea de Biologie în Cluj Napoca și Facultatea de Teatru și Film în București. Ulterior și-a definitivat studiile în Londra, cu un master la East 15 Acting School. Pe durata studiilor în România a colaborat cu Teatrul Masca. Apoi, în Londra a avut șansa să apară pe prestigioasa scenă a Teatrului Shakespeare’s Globe. A continuat să studieze cu Bernard Hiller’s Acting & Success Studio și a participat la cursurile British Action Academy(London), fondată de Andreas Petrides. În tot acest timp a jucat în mai multe filme internaționale.
Ce lucruri ai învățat în timpul producției despre pașii realizării unui film și pe care le vei lua în seamă în realizarea proiectelor cinefile ulterioare?
Importanța organizării programului de filmare.
Slavă Domnului, chiar nu am avut probleme cu filmarea primului meu lung metraj, în procesul producției fiind implicat în proporție de 90%, dar mi s-a confirmat cât de importantă este organizarea amănunțită a fiecărui eveniment. Astfel pot fi eliminate potențialele situații neplăcute care pot sabota procesul de filmare. O eroare poate da peste cap întregul proces de producție si de aceea trebuie gândit în avans asupra evenimentelor neprevăzute care pot apărea, precum și asupra posibilității de a găsi soluții rapide pentru rezolvarea acestora.
Unitatea echipei de filmare.
Filmarea unui lung metraj este un eveniment care necesită, înainte de toate, o echipă care să împărtășească aceeași viziune, să aibă aceeași conduită profesională și artistică, același entuziasm. În momentul în care te dedici cu pasiune unui proiect și nu îl vezi doar ca pe o sursă de venit, indiferent dacă faci parte din echipa din fața sau din spatele camerei, totul va decurge în armonie, iar succesul obținerii unui produs este 100% garantat. Alegerea echipei este esențială.
Flexibilitatea și adaptabilitatea.
Ca și producător, trebuie să fii deschis întotdeauna la neprevăzut. Trebuie să îți devină o a doua natură existența elementului-surpriză, precum și capacitatea de a te adapta în orice circumstanțe. Procesul de producție este unul dinamic și cere o minte ageră, capabilă să găsească soluții rapide, viabile și eficiente. Trebuie înțeles foarte clar că acest proces este direct legat de bugetul filmului și că orice eroare costă, ceea ce poate constitui o problemă în cazul producțiilor cu buget redus.
Respectarea cu sfințenie a pașilor de producție.
Nerespectarea acestora sau slaba organizare este corelată direct sau indirect cu cheltuieli inutile, iar acestea pot duce la neimplinirea în totalitate a sarcinilor, stres inutil, sabotarea unor departamente implicate în producție, o durată mai îndelungată a procesului de producție sau chiar incapacitatea de a reveni din nou asupra etapelor deja parcurse, fără costuri suplimentare.
Ce genuri de filme ti-ar placea sa abordezi candva? Genul documentar este pe val in aceasta perioada, l-ai incerca?
Sunt adeptul filmelor dinamice cu încărcătură puternică emoțional și vizual. Apreciez expunerea pe ecran a unor oameni reali care să reprezinte arhetipuri umane. Vreau ca spectatorii filmului să se identifice cu personajele de pe ecran și să își ridice anumite semne de întrebare. Vreau ca experiența personajelor să devină experiența lor. Chiar dacă sunt la început de drum și am produs primul lung metraj, vreau ca fiecare film al meu să aibă un mesaj clar, capabil să schimbe ceva în mintea umană sau să ridice semne de întrebare. Cred că aceasta este menirea artei într-o lume din ce în ce mai superficială și lipsită de valori autentice, înlocuite cu falsuri frumos ambalate, expuse și vândute.
Cred ca dacă ar fi un gen pe care l-as încerca ar fi fantasy.
Documentarul nu mă inspira foarte mult, deoarece nu permite spațiu pentru jocul creativ, misiunea acestuia fiind, în principal, relatarea exactă a faptelor. În schimb, îmi plac filmele artistice inspirate din fapte reale, fiindcă expun povestea excepțională a unor oameni reali, dar lasă loc si pentru creativitate, pentru elaborarea unui fir epic original, pentru crearea unei povesti autentice cu mai multe planuri de acțiune.
Ce regizori te inspira? Dar actori?
Sunt numeroși regizori a căror muncă merită pomenită, aplaudată, studiată și folosită ca referință pentru elaborarea de proiecte cinematografice.
Unul dintre preferații mei este Stanley Kubrick, datorită filmului sau ce tinde către perfecțiune aproape la fiecare detaliu, datorita iscusinței de a folosi culorile, datorită mesajelor evidente sau subliminale prezente în filmele lui, datorită abundentei de simboluri folosite în toate proiectele sale cinematografice, a scenografiei gândite până la ultimul detaliu, a personajelor unicat, precum și a felului unic de abordare a fiecărui proiect cinematografic, fiecare fiind total diferit fată de celălalt.
Al doilea regizor care mă inspiră și pe care îl admir este Alejandro G. Iñárritu, datorită stilului său cinematografic și a abordării lui regizorale foarte intime. M-a fascinat viziunea lui artistică în Birdman, unde audiența devine participant la experiența personajului Riggan. Repetarea intensivă a scenelor cu actorii, folosirea long take-urilor fără cut-uri sunt elemente identice cu cele din viziunea mea regizorală, pe care am încercat să o adopt parțial în The Music Island.
Referitor la actorii preferați, sunt multe nume în industria cinematografică demne de a fi menționate, fiindcă fiecare actor talentat este unic prin personalitatea lui și amprenta lui artistică. Ca și nume preferate aș putea menționa: Mark Rylance, Anthony Hopkins, Joaquin Phoenix, Leonardo DiCaprio, John Malkovich, Jean Reno, Meryl Streep etc.
Daca te-ai apuca să realizezi un remake a vreunui film consacrat, care ar fi acesta și de ce?
Nu știu dacă voi fi atras să lucrez vreodată la un remake al vreunui film consacrat. Eu sunt adeptul ideii originale de la momentul inițial al genezei scenariului, momentul când pui degetele pe tastatură și scrii prima idee, până în momentul vizionării filmului pe ecran. Chiar și așa, dacă aș accepta vreodată, nu as face-o însă fără să lucrez eu însumi la o nouă adaptare a respectivei povești, pentru a o face personală.
Ești adeptul unui stil de film sau îți propui să experimentezi?
Sunt atras de genul thriller. Îmi place foarte mult, datorită suspansului continuu care însoțește acțiunea. Cu toate acestea sunt adeptul experimentării si de aceea cred că fiecare film al meu va fi diferit de cel precedent. Sunt la început în această carieră regizorală și îmi propun să experimentez cât mai mult. Consider că experimentarea continuă este de fapt o parte a procesului creativ și că acest proces nu ar trebui să se oprească niciodată, indiferent dacă ți-ai format un stil sau nu. În opinia mea, în momentul în care vei spune stop experimentării, vei spune stop și procesului creativ, iar lucrările tale pot să își piardă originalitatea și unicitatea, chiar dacă sunt elemente componente ale aceluiași stil, instalandu-se astfel monotonia. Ceea ce va face parte constant din procesul meu creativ, însă, vor fi repetițiile intensive cu actorii, one take-urile lungi, scenele cât mai realiste și energia lor ridicată.
Primul tău film a fost unul european, realizat de un român, un gen de abordare mai putin întâlnit în cinematografia autohtonă recentă. Te gandești să treci la realizarea de filme românești?
Sincer sa fiu, nu sunt un adept împătimit al filmului românesc. Spunând asta, nu vreau să critic sau să pun într-o imagine rea producțiile românești. Viziunea personală nu se identifică cu stilul românesc de film. Poate aici a avut un rol important și experiența mea de 10 ani în afara țării, într-un alt mediu artistic decât cel autohton, precum și pregătirea în alte centre educaționale decât cele românești. Cred că mediului artistic românesc îi lipsește acea nevoie de experiment despre care vorbeam la întrebarea precedentă, prin care se evită monotonia producțiilor și diversificarea stilului cinematografic.
Care este opinia ta cu privire la cinematografia română contemporană?
Din păcate nu am o părere pozitivă despre cinematografia română contemporană. Cu excepția câtorva nume de regizori care au realizat producții remarcabile, observ că se tinde către un kitsch artistic cu o actorie de proastă calitate, povești fără mesaj, a căror miză este generarea de bani, promovând așa zisele „staruri”, care din păcate, nu sunt o emblemă a registrului actoricesc de elită românesc, dar care sunt chemate pentru a lua parte la aceste proiecte, doar pentru că au devenit populare datorită promovării de mass media și nu a valorii actului lor artistic pe care îl prestează.
Ai plecat din prima idee de la a face un film internațional și nu românesc sau s-a conturat pe parcurs scenariul și povestea?
Am plecat de la început cu ideea de a face un film internațional. Experiența mea din afara țării, precum și cea trăită în România au conlucrat pentru crearea acestui proiect. Viziunea este una internațională și așa vor fi toate filmele mele. De ce un film internațional? Aici este expus de fapt unul dintre principiile mele, în ceea ce privește apartenența noastră la un anumit spațiu. Eu sunt de părere că nașterea noastră într-o anumită țară este o chestiune de șansă pe care noi nu o putem alege, dar odată ce devenim adulți putem să ne alegem locul care rezonează cu noi și cu felul în care dorim să ne dezvoltăm.
De ce se numește filmul The Music Island? Nu este totuși un film despre un muzician și nici un film muzical.
Datorită faptului că personajul principal identifică noțiunea de libertate cu experiența lui trăită în Ibiza, iar aceasta insula este faimoasa la nivel mondial pentru spectacolele de muzica electronică, am găsit acest nume ca fiind cel mai potrivit. The Music Island sau Insula Muzicii, în limba româna, este o metaforă a libertății.
Care au fost cele mai complicate scene de filmat?
Una dintre ele ar fi scena cu jetski-ul, filmată in Ibiza, datorită valurilor mari din acea zi, a vitezei mari cu care trebuiă să conduc jetski-ul și a bancurilor de meduze care pluteau prin apă. Trebuia să fiu conștient mereu unde se află drona în fiecare moment, încercând sa mă corelez cu mișcarea ei, pentru a lua cadrele dorite.
O altă scenă foarte complexă este scena petrecerii surpriză filmată la Londra, în care cascadorii profesioniști execută acrobații de foarte mare dificultate pe motociclete. Oricând cineva ar fi putut să fie rănit.
Ultima scenă care merită menționată, este o scenă filmată la București, cu acte violente, foarte periculos de jucat, care trebuia trasă dintr-o dată, într-un one take de 7 minute. Totul trebuia să fie impecabil, fără greșeală. A fost foarte greu, fiindcă jucam în această scenă extrem de tensionată, dar trebuia să fiu conștient și de direcțiile regizorale pe care le dădusem partenerei, mai ales în ceea ce privește blocking-ul, fără a ieși din însă din personaj.
Ce momente au fost amuzante la filmări?
Au fost multe momente amuzante, dar cred ca cel mai amuzant moment a fost când Tatyana, actrița care o juca pe Carla, a aruncat o cârpă în timpul filmării unei scene, într-o altă direcție decât cea prevăzută, iar cârpa s-a agățat de boom-ul operatorului.
Cum ai stat cu dublele? Ai avut scene ieșite din prima?
Repetarea intensivă și îndelungată a scenelor a fost strategia mea ca actorii sa fie cat mai pregătiți in momentul filmării. Astfel am încercat sa reduc numărul erorilor in ceea ce privește jocul actoricesc. Normal că nu am putut prevedea și anumite erori de ordin tehnic care uneori au apărut și care ne-au determinat să mai tragem o dublă. Deși a fost un buget restrâns, nu am dat înapoi de la filmarea repetitivă a unor scene, până când mi-a plăcut ce am obținut. De multe ori am fost restricționat de timpul pe care îl aveam pentru filmarea în locațiile respective, iar bugetul nu ne permitea să mai prelungim filmarea sau să obținem autorizație pentru o altă zi. Cheia reducerii timpului la locul filmării stă într-o planificare și pregătire perfectă a oamenilor, fie ei în fața sau în spatele camerei.
Cum ai colaborat cu echipa filmului?
Cred că totul a decurs bine luând în considerare ca pe lângă sarcina de producător, am fost și regizor și actor. Responsabilitatea pe umerii mei a fost enormă și de multe ori trebuia să mă împart într-o multitudine de direcții în același timp. Sunt o persoană polivalentă care poate face mai multe lucruri în același timp și asta reprezintă un mare avantaj al meu, dar sincer cred că sarcinile de pe umerii unei persoane trebuie reduse cât mai mult cu putință, pentru a putea funcționa la parametrii optimi și pentru a putea livra la capacitate maximă. În viitor, cu siguranță nu mă voi mai încărca cu același număr de sarcini, fiindcă, chiar dacă reușești să le duci la bun sfârșit, tot mai sunt lucruri pe care ai fi putut să le faci mai bine, în condițiile în care atenția ta ar fi fost canalizată numai într-o direcție, maxim două.
Expui în film niște probleme sensibile cu privire la statutul moral al unor personaje. La ce se poate aștepta un turist atunci când merge în locațiile prezentate în film?
Povestea poate fi valabilă oriunde, nu neapărat în Ibiza, Londra sau Cluj, deși acțiunea se petrece în locurile acestea. Nu trebuie asociate acțiunile personajelor exclusiv cu locul si mediul respectiv. Bineînțeles ca mediul are o influenta majora asupra manifestărilor noastre, dar acele manifestări pot avea loc oriunde în funcție de împrejurări.
Am vrut ca locațiile alese pentru filmare în urma prospecțiilor să fie cât mai sugestive pentru identitatea locului, dar și pentru spunerea povestii.
`
Filmul are cumva elemente reale sau se bazează pe fapte pe care le-ai întâlnit în călătoriile tale?
Elementele pe care le-am întâlnit în călătoriile mele și sunt incluse în film, sunt în primul rând locațiile unde am filmat, dar și evenimente reale de care am aflat în diferite circumstanțe.
Am ales să pun o parte din acțiunea filmului în Ibiza, fiindcă pur și simplu m-am îndrăgostit de frumusețea acestei insule și de energia ei. Referitor la povestea hoților de mopede din Londra, aceasta este o problema de mare actualitate în Anglia.
Folosești foarte multe cadre largi de unde trag concluzia că pui un foarte mare accent pe peisaje. Ce ne poți spune despre peisajele alese?
Cele mai multe cadre largi sunt filmate, cu preponderență, în Ibiza. Am ales să folosesc numeroase cadre largi, filmate în special prin mișcări circulare ale camerei, pentru a pune accent pe ideea de infinitate a spațiului, inundat de lumină și soare, care stă la dispoziția ta și de care te poți bucura fără restricții. De asemenea, cadrele largi le-am folosit și pentru a da sentimentul de libertate, pentru a permite privitorului să se înfrupte din frumusețea paletei de culori vii a peisajelor.
Am creat o antiteză între cadrele filmate în Ibiza, pline de spațiu, lumină, culoare și cele din Londra, restrânse, uneori înghesuite, claustrante, desenate în culori mai închise, luminate mai puțin, pentru a sublinia sentimentul apăsător pe care ni-l da o astfel de metropolă și care creează un element de stres, conștient sau imperceptibil uneori, asupra noastră, a celor care trăim în astfel de metropole, transformându-ne în roboți locuitori ai unei cutii de fier și beton.
Cât timp au durat preproducția, filmarea și postproducția? Cum a fost lucrul la film pe perioada pandemiei?
Am început scrierea scenariului pe o plajă din Ibiza, in iunie 2017. Filmările au început in iunie 2018 și s-au finalizat la sfârșitul lui septembrie 2019. S-a filmat cu întreruperi, în 4 etape: vara anului 2018, februarie 2019, iunie-iulie 2019 și septembrie 2019. Postproducția a început în octombrie 2019 și a durat pana în august 2020, când am obținut draftul final al filmului.
Sincer să fiu, cred că am avut un noroc chior, dat fiind faptul că am terminat filmările înainte de pandemie. Dacă m-ar fi prins, nu știu dacă ar fi fost posibil să mai termin de filmat proiectul și probabil ar fi fost o pierdere enormă. Pandemia ne-a prins în plin proces de postproducție ceea ce a fost perfect pentru mine, fiindcă am putut să îi dedic tot timpul de care am dispus și am reușit să îmi canalizez toată atenția numai asupra lui.
Cum a fost să faci un film în care tu erai implicat în majoritatea rolurilor din echipa unei producții cinematografice? Care a fost rolul care te-a provocat cel mai tare?
A fost o experiență incredibil de grea, pe care nu știu dacă mai vreau sa o repet vreodată. Mi-am pus la bătaie tot timpul, banii, energia, sănătatea, viața personală. M-am privat de absolut orice plăcere pentru o perioadă de aproape 4 ani, doar pentru a reuși sa obțin acest film, care de fapt a fost un vis de al meu, și sunt extrem de fericit că am izbândit.
A fi producător, regizor, actor și scenarist a fost o sarcină incredibil de grea. Dacă stau acum și mă uit înapoi, mă mir că am reușit să fac toate astea, ținând cont că am finalizat un lung metraj cu un cast internațional cules din toate colțurile lumii, filmat în patru țări diferite și cu buget propriu, fără absolut nicio sponsorizare.
Nu știu dacă tind să cred că a fi regizor și actor a fost cel mai solicitant, fiindcă, chiar dacă e extrem de dificil, chiar îmi place și pot să fac față acestei provocări încă o dată. Iubesc să joc, iubesc să regizez.
În schimb, ceea ce am considerat extrem de dificil a fost adăugarea, la combinația actor/regizor, a rolului de producător, unde trebuie să ai o minte limpede tot timpul. Întruna se ivesc probleme, întruna trebuie găsite soluții, întruna trebuie să le anticipezi. Dar asta, chiar și dacă ești capabil, se face cu un consum de energie foarte mare, pe care as fi preferat să îl dedic regiei și actoriei, pentru a obține rezultate și mai bune. O eroare la departamentul de producție poate sabota filmul.
Ce proiecte cinefile ai în plan în continuare? Ai început deja lucrul la ele?
În acest moment lucrez la un proiect foarte ambițios, cu un buget pe măsură și cu un subiect foarte interesant și fierbinte, care va umple cinematografele din întreaga lume. Lungmetrajul se va numi THE TENOR’S WIFE și are la baza viața faimosului tenor Vasile Moldoveanu si a soției sale, balerina Maria Margareta Băbeanu Moldoveanu.
Vasile Moldoveanu este o personalitate de excepție, de talie mondială, recunoscută si apreciata peste hotare și condamnată la moarte de către comuniști, sentința lui fiind ridicată doar după prăbușirea regimului.
In acest moment sunt în faza de elaborare a scenariului împreună cu doamna Maria Margareta Băbeanu Moldoveanu, pe baza cărții publicate de ea: „Aluca, sotia tenorului ”. Acest film va fi unul total diferit de primul meu film, The Music Island. Va fi un film de artă, dar și o drama – thriller biografic, în care se vor îmbina elementele artei cu elementele evenimentelor reale din viața celor doi, dar și cu elemente de ficțiune care vor incita și vor crea suspans. Acțiunea filmului se va petrece pe parcursul unei perioade de 50 de ani în care regimul politic de la noi din țară a dictat într-un mod negativ soarta oamenilor de rând. Este o producție care se va filma în numeroase orașe din întreaga lume, din care as menționa doar câteva: Monte Carlo, NewYork, Paris, Stuttgart, München, București etc.
