Ecranizari totale vs ecranizari partiale. Ecranizari ratate. Ecranizari

Desi n-am profesat niciodata, in mod efectiv, meseria de sociolog, pentru care m-am pregatit 3 ani de zile (plus partial 2 de master), anumite chestii mi-au ramas in cap. De exemplu, ideea de a defini notiunea, termenul, inainte de a vorbi despre el/ea. Drept urmare, inainte sa va vorbesc despre ecranizari si tipurile lor, trebuie sa spun ce sunt acelea ecranizari.

90% dintre cinefili considera ca (doar) transpunerea unei carti in pelicula se numeste ecranizare. Este corect, nu-i pot contrazice, doar ca s-ar putea sa nu fie de ajuns.

Mai exista, insa, si ecranizari ale pieselor (celebre sau mai putin celebre) de teatru. Am avut Romeo si Julieta, am avut Macbeth, ca sa dau exemplul a 2 dintre cele mai celebre piese Shakespeare-iene. La noi au fost ecranizate piese de teatru atat inainte de 89 (O scrisoare pierduta, de exemplu, ecranizat in 1953, ulterior facandu-se un film de televiziune in 1977), cat si dupa 89. Dupa 89, una dintre cele mai celebre ecranizari a fost filmul Poker, bazat pe piese omonima pusa in scena la Teatrul de Comedie (Spectacol care INCA se joaca). Filmul a avut si un sequel, Ultimul corupt din Romania, ambele fiind ultimele productii cinematografice ale lui Sergiu Nicolaescu.

Atentie, insa, si cu asta inchei definirea conceptului, nu confundati teatrul TV, spectacolele de teatru filmate pe o scena special pentru a fi difuzate la TV, cum tot are Tvr-ul, cu ecranizarea pieselor de teatru. Diferentele sunt evidente.

In continuare, voi imparti ecranizarile in cateva categorii fundamentale, trebuind, insa, sa mentionez din start faptul ca exista ecranizari care nu se incadreaza in niciuna dintre categorii ori care se afla undeva la granita.

Ecranizarile totale

Unii o numesc ecranizarea perfecta, altii o numesc ad-litteram. Este acea ecranizare care respecta intocmai litera cartii. Nu se abate nici macar cu o virgula de la ea.

Depinde, bineinteles, si de cum a fost scrisa cartea. Exista romane foarte vizuale, foarte descriptive, care se preteaza la a fi ecranizate astfel. Alte romane sunt foarte dinamice, dar extrem de putin descriptive, caz in care ecranizarea trebuie sa umple multe goluri. Ecranizarea nu poate fi totala deseori.

Ecranizarile partiale

Unii o numesc imperfecta. Am vazut termenul asta in cateva recenzii in limba engleza. Cel mai adesea, este schimbat finalul. Primul exemplu care-mi vine-n minte din cinematografia romaneasca este celebra serie Toate Panzele Sus (#SPOILER: in carte capitanul roman Anton Lupan NU se intalneste cu prietenul sau francez, acest lucru petrecandu-se, insa, in ecranizare).

Sunt, deseori, cele mai apreciate ecranizari: pe de-o parte, spectatorul indragostit de carte nu are impresia ca aceasta a fost facuta praf, pe de alta parte este placut impresionat ca a putut fi surprins. Ecranizarile totale/perfecte au marele defect de a fi previzibile pentru cei care au citit deja cartile. Multi le reproseaza regizorilor si scenaristilor faptul ca n-au avut curaj, ca n-au avut personalitate. Ca s-au ascuns in spatele celui care a scris cartea. Din acest motiv exista regizori care REFUZA sa regizeze ecranizari.

Adaptarile (libere)

Uneori, ecranizarea are doar vagi legaturi cu originalul. Uneori este schimbata complet intriga, deseori apar personaje complet noi, multe personaje din carte nu exista, iar finalul nici nu se pune problema sa fie identic.

Ultimul exemplu vazut de mine in acest sens este ecranizarea cartii 4 din Seria Millennium, Prizoniera in panza de paianjen.

Este demn de mentionat faptul ca uneori adaptarile libere au si un titlu modificat. Va dau, in acest sens, tot un exemplu romanesc: romanul Luminita Mon Amour devenit pe marile ecrane Ana Mon Amour. Desi, conform desfasurarii filmului, se afla la limita dintre Ecranizare imperfecta si Adaptare Libera, schimbarea aceasta de titlu mi se pare un argument convingator ca avem de-a face cu o adaptare libera. Ni se sugereaza din start faptul ca avem cu totul alte personaje. Luminita din carte devine cu totul alt personaj, care are chiar si un alt nume.

In final, tin sa semnalez, subliniez ori sa REamintesc anumite lucruri:

1. In cazul seriilor, putem avea mai multe tipuri de ecranizari: prima carte sa fie o ecranizare totala sau partial, iar celelalte parti sa fie doar adaptari. Seria Labirintul este prima care-mi vine-n minte.
2. Uneori, alegerea de a face o ecranizare imperfecta este dictata si comercial. Cel mai bun exemplul este SERIA  Hobbitul: o singura carte a fost ecranizata in 3 filme distincte, cu un ultim film GRANDIOS, cu o batalie DECISIVA, care va transa lucrurile. Lucrurile stau partial la fel si la Harry Potter ori Hunger Games, unde ultima carte a fost Sparta in 2 filme. In alte cazuri, o carte mare, voluminoasa, a fost ecranizata intr-un singur film. Alegerile au fost mai intai comerciale si abia apoi cinematografice.
3. Trebuie sa excludem de aici ecranizarea unor legende. Dau aici exemplul cel mai recent: Robin Hood. Da, avem si o carte, normal ca legendele sunt culese si sintetizate in carti, insa atunci cand este ecranizata O LEGENDA, poti avea mai multe surse de inspiratie, istorice si literare, ori poti sa le dai acelorasi surse alte interpretari. Drept urmare, acolo sunt de parere ca avem mai mult adaptari si este firesc sa fie asa.
4. Mare atentie cine face ecranizarea, uneori fiind evidente diferentele culturale. De exemplu, atunci cand americanii ecranizeaza o carte apartinand altei culturi, una asiatica ori una nord-europeana, atmosfera cartii este deopotriva americana si asiatica. Influenta culturii americane se vede, deseori in sens negativ. Ma gandesc la primul film din seria Millennium, ecranizat deopotriva de suedezi si de americani (diferentele fiind evidente de atmosfera), dar ideea este des intalnita. Sa nu va mai spun despre filmul 4 din serie, despre care am spus mai sus: principalul sau defect este ca nu are aproape deloc atmosfera Nordica, suedeza. Este un film american a carui actiune se petrece in Suedia. Va pot da, de asemenea, ca exemplu si un film care nu-i ecranizare, 47 Ronin, de fapt o adaptare americana a unei legende japoneze. Un fel de Remake.
5. Legat de ideea de Remake, o noua ecranizare a unei carti este un tip distinct de remake. Este, practic, o alta interpretare data cartii, lucru care o face sa aiba o justificare mult mai mare fata de un remake clasic. Un remake pe care eu, unul, l-as incuraja, oricat de buna ar fi fost prima ecranizare.
6. Exista foarte putine carti facute dupa filme. Ultimul exemplu este Midnight Sun, un support book. Ori despre Fantastic Beasts, unde scenariul filmului a aparut intr-o carte omonima. Acestea sunt exceptii, in general scriitorii evita sa scrie o carte bazandu-se pe un film.
7. In Romania avem un exemplu special, total distinct: Secretul fericirii. Initial, a fost gandit ca film. Cei care au facut filmul si-au dat, insa, seama ca fix acel scenariu ar merge pus in scena (de fapt, vorbim despre un fel de teatru filmat, o camera super-statica filmeaza 3 personaje pe balconul uneia dintre ele). Doar ca spectacolul de teatru a inceput sa se joace cu vreo 2 ani inainte de lansarea efectiva a filmului. A venit apoi o carte care pune totul in context. Care incepe mult inaintea scenei din balcon si care se termina candva dupa. Care arata DE CE s-au intamplat toate acele lucruri. Dupa mine, daca filmul si spectacolul de teatru ar fi fost diferite ar fi fost perfect. Imi doresc un triunghi perfect: aceeasi poveste spusa din 3 perspective diferite. Spusa cumva in carte, vazuta din alta perspectiva in film si dintr-un cu totul alt unghi in spectacolul de teatru. Secretul fericirii e un inceput. Unul promitator, as spune.

Pana sa-mi spuneti voi despre ecranizari, care-s ecranizarile voastre preferate, ce parere aveti despre categoriile mele si cum credeti c-ar trebui ele sa fie, trebuie sa ma prezint. Asadar, Emil Calinescu sunt si detin 11 bloguri. Mai sus aveti link-uri de la 4 dintre blogurile mele. In afara de cele 4 domenii, mai scriu la fel de bine (ori de prost, dupa gusturi) despre Politica, Fotbal sau mancare. Restul blogurilor, la fel de minunate ca si mine, le veti descoperi singuri. Acum astept comentariile voastre despre ecranizari.