Filmele și copilăria mea

Copilăria, acest moment nepretuit și pe care ne dorim odată ajunși adulți să îl retrăim măcar o zi. Iată ca aceasta este ziua în care putem face acest lucru. Este 1 Iunie, iar copilul din noi ne face să retrăim momentele frumoase din copilărie. De aceea am rememorat 5 lucruri pe care le făceam în copilărie când mă uitam la filme. Frumoase nu știu dacă sunt neapărat toate, însă amintindu-mi de ele mă surprind zâmbind. Și mi se pare că miroase a nostalgie postarea aceasta. Chiar sunt curioasă daca și voi făceați asta sau poate voi făceați alte năzbâtii.

  1. Îmi plăcea să mă uit la filme de acțiune

    Stalone, Schwarzenegger, Criuse, Gibson, Willis, Costner erau actorii mei favoriți. Nu ratam filmele de acțiune pentru nimic în lume. Mă uitam cu tata și mi se păreau spectaculoase. Nu știu cum se făcea, însă nu îmi era frică să le urmăresc. Apoi începusem să apreciez foarte mult serialele de acest tip, foarte la modă în acea vreme: A-team și McGyver. Devenisem un mic fan și al urmăririi sportului numit Sumo. Era haios.

  2. Mă ascundeam la scene de suspans

    Când eram mică erau și scene ceva mai înfricoșătoare la TV. De câte ori creștea nivelul de suspans, nu mă ascundeam după canapea cum povestesc alții, ci mă ridicam de pe canapea și fugeam din cameră țopăind crispată spre camera mea de parcă m-ar fi urmărit pe mine cineva. Îmi amintesc și acum senzația aceea pe care o simțeam  ca un nod în gât și cum îi întrebam pe ai mei dacă a trecut faza. De multe ori îmi spunea tata că s-a terminat, dar nici măcar nu începuse… așa ca fugeam din nou. Am rămas în continuare cu frică de filme horror… și procedez și azi așa…. mai putin la cinema…. unde, dacă nu am încotro, sfârșesc prin a închide ochii strâns la scenele violente sau horror.

  3. Îmi puneam pătura în cap la pupături

    Îmi plăceau filmele cu puțin romantism în ele, dar de fiecare dată când dădea cineva să se pupe mă rușinam atât de tare încât îmi puneam mâinile la ochi sau pătura în cap. Vă dați seama că dacă așa faceam la pupături și restul era tot cenzurat. Apoi am început să fiu mai curioasă și mă uitam printre degete.

  4. Vizionam la infinit desenele de pe VHS

    Ca orice copil de la începutul anilor ’90, devenisem expertă în casete video. Eram rapidă în derularea casetelor și urmaream zilnic cel putin 3 desene animate. De multe ori erau aceleași 3 dintr-o colecție de vreo 5 casete cu animații diverse, majoritatea dublate de Irina Margareta Nistor sau subtitrate. Le învățasem pe dinafară, dar nici nu mai conta. Alte dăți mergeam cu tata să închiriem casete cu desene animate. Apoi am dat peste filmele anime de la posturile italiene… și de Cartoon Network… Și apoi s-au prins ai mei că mă uitam toata ziua la desene animate. Și au decis sa renunțe la cablu.

  5. Făceam scenarii în mintea mea despre cum s-ar continua filmele

    De fiecare dată când urmăream un film sau desen animat care m-a impresionat eram atât de captivată încât mă jucam de-a filmele și mă imaginam drept personaj cheie care venea și schimba acțiunea în momente importante sau explica totul. Astfel în versiunea mea de Sailor Moon eu eram Sailor Terra, sora lui Mamoru, care venea să il salveze spunându-i de ce are amnezie…și care e legătura lui cu Sailor Moon/Prințesa Serenity. Sau cum eram eu a patra soră din serialul Charmed… cu mult înainte să aibă una în serial. Și da, aveam scrisă o „Book of Shadows” cu acțiunea din fiecare episod. Nu exista internet așa ca trebuia să fiu foarte atentă.

Hi hi. Ce povești… eram copilă. Dar iată acestea sunt 5 lucruri din copilăria mea în relație cu filmele. Tu ce povești ai în relația cu filmele copilăriei?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

ina,2019/" class="buca9.5 9="fix">