Premiile Gopo sunt echivalentul autohton al premiilor Oscar și mai este puțin până la Gala Premiilor Gopo care va avea loc marți, 29 iunie, și va fi transmisă în direct începând cu ora 19.30 pe Voyo, pe TIFF UNLIMITED și pe premiilegopo.ro.
Cu această ocazie m-am gândit să îți prezint mai multe despre filmele românești recente și privirea mi-a picat pe singura schimbare din structura festivalului în acest an. Premiera anului 2021 este prezența a trei categorii distincte dedicate scurtmetrajelor: 12 titluri au fost nominalizate pentru Cel mai bun scurtmetraj de animație, Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune și Cel mai bun scurtmetraj documentar. Aici poți vedea întreaga listă de nominalizați la premiile Gopo 2021.
Planul era să fac un articol care să cuprindă toți nominalizații, dar răspunsurile au fost unele deosebite și pline de energie și m-am hotărât să acord fiecarui regizor spațiu distinct. Prin urmare, de astăzi și până la Premiile Gopo 2021 vei putea citi zilnic câte un interviu cu un regizor de la una dintre cele 3 categorii de scurtmetraje despre filmul său, dar și despre scurtmetraje în general.
Filmele nominalizate la categoria Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune vor putea fi urmărite de spectatorii din bucurești gratuit cu rezervare la Seara Filmului Românesc pe 23 iunie la Grădina cu filme conform evenimentului de pe Facebook, iar astăzi avem plăcerea să aflăm mai multe despre viziunea regizoarei Ana Pasti, prezentă la premiile Gopo cu scurtmetrajul de ficțiune În noapte. Producătorii filmului sunt Irena Isbășescu, Adrian Sitaru | România (4Proof Film).
Ana Pasti a absolvit UNATC, fiind în ultima promoție a lui Dem Rădulescu. După mai mulți ani petrecuți în SUA la University of Southern California unde a studiat un master în Arta actorului și a jucat într-o serie de filme, seriale și piese de teatru, s-a întors în România pentru un doctorat la UNATC. Povestea prezentată de filmul În noapte este bazată pe o experiență proprie și, la recomandarea producătorului Adrian Sitaru, a preluat regia filmului pe langă interpretarea rolului principal și semnarea scenariului. Filmul prezintă întâlnirea dintre o corporatistă care are totul și de fapt nimic și un băiețel care nu prea are multe… dar are, in fond, totul. Personajele sunt frumos conturate, realiste și povestea este bine structurată și echilibrată.
Mai multe despre Ana Pasti și filmul său de debut regizoral poți citi în următorul interviu.
Ce te-a determinat din poveste să alegi subiectul abordat?
E puțin invers, subiectul m-a determinat să construiesc povestea. Cu toate că există o parte adevărată a poveștii. Chiar am întâlnit un astfel de copil și chiar l-am dus acasă cu mașina. Și deși în film nu există secvența în care ajung cu el acasă, în realitate ea s-a întâmplat. Și în realitate „acasă” pentru Paul (așa îl cheamă cu adevărat pe băiețel) era undeva între Ferentari și Prelungirea Ferentari, un loc în care eu nu mai fusesem niciodată… L-am lasat undeva la intrarea într-o scară de bloc, în beznă. Felul în care am trăit momentul ăla, liniștea, nopții, întunericul, frigul, senzația de neputință amestecată cu disconfort… au rămas cumva în mine și asta m-a determinat.
Care a fost cea mai mare provocare în timpul producției? Au existat momente amuzante?
Să spun „tras” după o dublă. Mi-era foarte greu să fac trecerea de la actriță la regizor și invers. Deși nu eram singura regizoare de pe set. Adrian Sitaru a fost acolo cu mine tot timpul, și asta a ajutat, desigur, chiar mult, dar în final deciziile îmi aparțineau. Așa că dacă au fost momente amuzante… eu nu le știu…
Care este, după parerea ta, cel mai puțin apreciat aspect al unui scurtmetraj și de ce consideri că lumea ar trebui să-și îndrepte privirea mai des către scurtmetraje?
Nu consider că lumea „ar trebui” să-și îndrepte mai des privirea către scurtmetraje. În genere nu consider că lumea ar trebui să facă una sau alta:) Cred însă, că pentru cei care vor sa înțeleagă ce înseamnă un film și care au și alte nevoie în afară de cele de escapism și entartainment, scurtmetrajele, care nu sunt dominate de presiuni comerciale, sunt o introducere bună în subiect. Bune, rele, în genere sunt oneste. Și da, spre asta, consider că lumea ar trebui să-și îndrepte într-adevăr privirea.
La ce ar trebui să se aștepte realizatorii de scurtmetraje de la audiență și la ce ar trebui să se aștepte audiența de la creatorii de scurtmetraje?
Din nou, nu cred că trebuie ceva… dar, ca o „întâlnire” să se poată întâmpla, e nevoie ca și unii și alții să fie cu adevărat prezenți. Regizorii să aibă cumva grijă de public și prin asta ințeleg să își facă cât mai bine treaba, adică să fie atenți la toate detaliile care spun povestea și susțin ideea filmului, cu atât mai mult cu cât ea e scurtă. Și publicul la rândul lui să aibă cumva grijă de film și prin asta înțeleg să fie acolo, atenți la toate detaliile astea.
Care sunt elementele cheie pentru a face un scurtmetraj?
Aceleași ca pentru un lungmetraj. Să ai ceva de spus. Și să ai banii necesari să o spui. Partea bună e că te costă mai puțin să spui ce ai de spus într-un scurtmetraj decât într-un lungmetraj.
Dacă ai avea oportunitatea de a realiza un nou film, ai alege să faci tot un scurtmetraj sau te-ai aventura la un lungmetraj?
Aș face un lungmetraj.
O mare problemă a scurtmetrajelor este faptul că în afară de festivaluri, accesul lor în cinematografe și/sau la TV este infim, cum poate reuși publicul să vadă scurtmetrajul realizat de tine și care este viziunea ta ca soluționare a acestei chestiuni?
Planul e ca, după ce închide circuitul festivalier, să fie disponibil on line. 4 Proof Film (cei alături de care am produs scurtmetrajul) au lansat de curând un canal de youtube unde sunt postate toate filmele pe care le-au realizat. Îl recomand. Mai ales că este gratuit. Și, de asemenea, o să fie preluat și de CineMarathon, tot un canal (de data asta de televiziune) specializat pe producții românești.
Cât despre soluționarea chestiunii, aș vrea să am o viziune… dar, din păcate, nu o am. Pot doar să observ că, totuși, creșterea exponențială a numărului de festivaluri din ultimul timp și alternativa distribuției pe internet, rezorvă o parte din problemă. Deși on line-ul modifică foarte tare experiența cinematografică, lucru de care cu siguranță niciun cineast nu e fericit, scurtmetrajele au acum, de principiu, șansa unei audiențe mai mari decât au avut-o vreodată.
