Gopo 2021 – Interviu: Luca Istodor și scurtmetrajul animat Sașa și Petre

Premiile Gopo sunt echivalentul autohton al premiilor Oscar și mai este puțin până la Gala Premiilor Gopo care va avea loc marți, 29 iunie, și va fi transmisă în direct începând cu ora 19.30 pe Voyo, pe TIFF UNLIMITED și pe premiilegopo.ro.

Cu această ocazie m-am gândit să îți prezint mai multe despre filmele românești recente și privirea mi-a picat pe singura schimbare din structura festivalului în acest an. Premiera anului 2021 este prezența a trei categorii distincte dedicate scurtmetrajelor: 12 titluri au fost nominalizate pentru Cel mai bun scurtmetraj de animație, Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune și Cel mai bun scurtmetraj documentar. Aici poți vedea întreaga listă de nominalizați la premiile Gopo 2021.

Planul era să fac un articol care să cuprindă toți nominalizații, dar răspunsurile au fost unele deosebite și pline de energie și m-am hotărât să acord fiecarui regizor spațiu distinct. Prin urmare, de astăzi și până la Premiile Gopo 2021 vei putea citi zilnic câte un interviu cu un regizor de la una dintre cele 3 categorii de scurtmetraje despre filmul său, dar și despre scurtmetraje în general.

Am început cu Cel mai bun scurtmetraj de animație pentru că animația îmi este cea mai dragă și astăzi avem plăcerea să aflăm mai multe viziunea lui Luca Istodor, prezent la premiile Gopo cu scurtmetrajul animat Sașa și Petre. Cu o durată de 11 minute, acest documentar animat realizat pe baza unui interviu, spune povestea de dragoste a doi bărbați gay care au avut o relație pe parcursul a 45 de ani în perioada comunistă, atunci când acest lucru era interzis și blamat. Filmul Sașa și Petre este realizat prin tehnica plastelinei și a fost prezent până în acest moment la numeroase festivaluri internaționale, continuându-și circuitul festivalier.

Luca Istodor a absolvit studii de gen și sexualitate la Harvard College în 2019 cu specializare secundară în producție de film. E implicat în scena queer din România, colaborând cu Asociația Accept. A fondat Super, festivalul de filme făcute de adolescenți, și este co-directorul ART200, festivalul internațional de film queer din București. Sașa și Petre este primul lui documentar animat, iar interviul pe care se bazează filmul face parte din proiectul „Un spațiu doar al nostru”, o antologie de povești de dragoste queer care a apărut în toamna lui 2020 la editura Hecate.

Mai multe despre Luca Istodor și filmul său poți citi în următorul interviu.

Ce te-a determinat din poveste să alegi subiectul abordat?

Scurtmetrajul meu a pornit de la un interviu pe care l-am luat lui Sașa Lupescu, care este și persoana ce narează pe parcursul poveștii. Sașa și Petre este un documentar animat care spune povestea a doi bărbați gay care s-au cunoscut în 1957 și au fost într-o relație care a durat vreo 45 de ani, în perioada comunistă, o vreme în care relațiile homosexuale erau criminalizate. Scurtmetrajul debutează cu momentul în care s-au cunoscut cei doi, prin profesoara de rusă a lui Sașa, Petre fiind căsătorit la momentul respectiv, și cuprinde multe istorisiri, precum faptul că Petre a fost prins la moment dat de Miliția de moravuri care a vrut să îl bage la închisoare, tocmai pentru că avea relații cu alți bărbați. Ei au reușit cumva să trăiască împreună, chiar și în perioada aceea, s-au stabilit la Bran, unde au locuit până la moartea lui Petre și unde Sașa locuiește în continuare. E o poveste care m-a impresionat foarte mult. Acest interviu l-am luat pentru cartea mea care se numește Un spațiu doar al nostru, o antologie de povești de dragoste queer, iar asta e una dintre cele 20 de povești de dragoste cuprinse în carte. Toate sunt povești reale bazate pe interviuri pe care le-am făcut sau povești pe care mi le-au trimis oamenii și, da, aceasta este povestea care m-a impresionat cel mai mult și care a fost și cea mai puternică și complexă dintre toate. E o parte din istorie, de care nu aflăm la școală, pentru că face parte dintr-o istorie de foarte mulți uitată. Mi se pare foarte important să vorbim despre asta, să vorbim despre istoria queer, despre istoria iubirii din România. Acesta este motivul pentru care am vrut să fac scurtmetrajul în cadrul unui curs de animație de la facultate, un curs pe care l-am studiat în ultimul an în ultimul meu semestru, fiind prima mea animație realizată.

Care a fost cea mai mare provocare în timpul producției? Au existat momente amuzante?

Totul a fost o provocare, așa cum spuneam mai devreme, a fost primul meu curs de animație, a fost un curs în care am luat efectiv tehnică cu tehnică pentru a vedea cum se potrivește cel mai bine în povestea mea. Cum nu prea știu să desenez, iar animația digitală părea mult prea complexă pentru prima încercare, am găsit plastilina ca metodă de exprimare pentru că era maleabilă și îmi stimula creativitatea și dibăcia. A fost interesant să folosesc această metodă pentru a ilustra o poveste atât de personală, într-un mod care nu este atât de evident și care într-un fel spune mai multe decât ar fi făcut-o o simplă ilustrație. De aceea am ales să folosesc de multe ori imagini mai abstracte sau mai jucăușe, abordare care uneori contrastează cu povestea în sine care e destul de serioasă.

Cât despre momente amuzante, nu cred că aș avea idee ce să spun aici pentru că a fost un proces destul de solitar. Am lucrat în mare parte singur sub coordonarea câtorva profesori și cu ajutorul unor prieteni care mi-au oferit prețiosul feedback. Am terminat lucrarea de licență mai devreme și am avut timp să lucrez foarte mult la animație. Mergeam din două în două zile la studioul de animație timp de două-trei luni și făceam scene și reparam scenele care trebuiau refăcute și cam ăsta a fost procesul.

Care este, după părerea ta, cel mai puțin apreciat aspect al unui scurtmetraj și de ce consideri că lumea ar trebui să-și îndrepte privirea mai des către scurtmetraje?

Cred că scurtmetrajul are, față de lungmetraj, avantajul că este puțin mai accesibil mai multor categorii de regizori, nu îți trebuie un buget atât de mare, nu sunt necesare atât de multe resurse, și atunci poți descoperi mult mai multe perspective și viziuni tocmai pentru că poate fi ceva cumva mai spontan și mai mai ușor de realizat câteodată decât un lungmetraj.

Care sunt elementele cheie pentru a face un scurtmetraj?

Cred că tocmai asta îmi place la un scurtmetraj, că trebuie să transmiți ceva cumva foarte concis și să aibă un impact într-un timp foarte scurt, dar cred că în afară de acest aspect nu sunt elemente cheie. Nu nu sunt definiții și poți să te joci oricând vrei tu. Sunt implicat în organizarea a o mulțime de Workshop-uri creative la festivalurile de film pentru tineri și îi încurajez pe participanți să dea frâu liber creativității, să caute inovație și noutate, că nu trebuie să meargă pe un format predefinit și pot să experimenteze. Ideal este ca în acele 10 minute să transmită ceva emoțional, dar nu susțin că ar trebui să existe un element cheie pentru un scurtmetraj.

Dacă ai avea oportunitatea de a realiza un nou film, ai alege să faci tot un scurtmetraj sau te-ai aventura la un lungmetraj?

Nu, momentan cu siguranță aș face tot scurtmetraje. Nu plănuiesc să continui să regizez chiar în acest moment, însă îmi doresc să mă reîntorc la această activitate peste câțiva ani cu experiență mai mare și cu idei noi. Mi-aș dori să mă întorc tot la animație căci am experimentat și alte genuri de scurtmetraje și animația mi-a plăcut cel mai mult, în special stilul anidoc, de animație documentară. Momentan lucrez la alte proiecte, sunt implicat în proiecte de activism LGBT, sunt coordonator de proiect la Accept și sunt unul dintre organizatorii festivalului Super care promovează arta făcută de adolescenți și cu aceste activități mă ocup de organizarea proiecțiilor de scurtmetraje și lungmetraje, festivaluri de film și artă în general. Deși acum sunt pe altă parte a baricadei, experiența aceasta cu animația m-a făcut să vreau să continui în viitor și cu această îndeletnicire.

O mare problemă a scurtmetrajelor este faptul că în afară de festivaluri, accesul lor în cinematografe și/sau la TV este infim, cum poate reuși publicul să vadă scurtmetrajul realizat de tine și care este viziunea ta ca soluționare a acestei chestiuni?

Da, cu siguranță, și mie mi se pare o problemă și de aceea mă bucur că sunt din ce în ce mai multe festivaluri de film pentru toate gusturile și vârstele. Mi se pare foarte important să aducem filmele astea care nu sunt distribuite atât de mult, sau chiar deloc la TV sau pe platforme mai populare de streaming. Speranța este să le punem la dispoziția unui public cât mai mare, iar soarta celor mai multe dintre ele este să ajungă pe net la un moment dat, după un circuit festivalier.  Probabil că acest lucru se va întâmpla și cu scurtmetrajul meu, dar până atunci Sașa și Petre poate fi văzut în cadrul unei expoziții la MNAC în această vară care va fi organizată de Asociația MozaiQ și va fi în cadrul muzeului culturii queer, încă nu se știe exact data evenimentului, dar cert este că filmul va fi proiectat în continuu la expoziție, împreună cu multe alte lucrări ale artiștilor queer și sunt foarte entuziasmat de acest lucru. Un alt loc unde va putea fi văzut filmul va fi la Bucharest Pride care va avea loc de pe 9 și până pe 14 august anul acesta. Deci pe cei care vor să îl vadă îi aștept acolo și sper că urmează și alte proiecții în alte orașe din țară și sigur va fi și online la moment dat.

Credite foto: Eva Todică, Adi Bulboacă.

Articole similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Rămâi aproape

8,328FaniÎmi place
10,006CititoriConectați-vă
3,833CititoriConectați-vă
62CititoriConectați-vă
200AbonațiAbonați-vă

Poate te vor fascina și...