Gopo 2021 – Interviu: Radu Gaciu și scurtmetrajul animat Moartea și cavalerul

Premiile Gopo sunt echivalentul autohton al premiilor Oscar și mai este puțin până la Gala Premiilor Gopo care va avea loc marți, 29 iunie, și va fi transmisă în direct începând cu ora 19.30 pe Voyo, pe TIFF UNLIMITED și pe premiilegopo.ro.

Cu această ocazie m-am gândit să îți prezint mai multe despre filmele românești recente și privirea mi-a picat pe singura schimbare din structura festivalului în acest an. Premiera anului 2021 este prezența a trei categorii distincte dedicate scurtmetrajelor: 12 titluri au fost nominalizate pentru Cel mai bun scurtmetraj de animație, Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune și Cel mai bun scurtmetraj documentar. Aici poți vedea întreaga listă de nominalizați la premiile Gopo 2021.

Planul era să fac un articol care să cuprindă toți nominalizații, dar răspunsurile au fost unele deosebite și pline de energie și m-am hotărât să acord fiecarui regizor spațiu distinct. Prin urmare, de astăzi și până la Premiile Gopo 2021 vei putea citi zilnic câte un interviu cu un regizor de la una dintre cele 3 categorii de scurtmetraje despre filmul său, dar și despre scurtmetraje în general.

Am început cu Cel mai bun scurtmetraj de animație pentru că animația îmi este cea mai dragă și astăzi avem plăcerea să aflăm mai multe viziunea lui Radu Gaciu, prezent la premiile Gopo cu scurtmetrajul animat Moartea și cavalerul. Producătorii filmului sunt Tudor Giurgiu și Adriana Bumbeș | România (Hai-Hui Entertainment). Început în 2012, filmul Moartea și cavalerul este un mediumetraj de 35 minute cu o puternică tentă întunecată plină de simboluri interesant conturate pe baza unei povești în stil medieval. Filmul folosește un amalgam de tehnici de animație precum: colaj digital, câteva bucăţi de rotoscopie, scene desenate de mână frame by frame.

Mai multe despre Radu Gaciu și filmul său de debut poți citi în următorul interviu.

Ce te-a determinat din poveste să alegi subiectul abordat?

Am o viziune destul de sumbră asupra umanității, iar Moartea și Cavalerul e o expresie a acestei poziții. Ideea că suntem coroana evoluției sau a creației mi se pare cel puțin suspectă, dacă e să privim cu un pic de atenție în jurul nostru. O sinteză bună a multor lucruri pe care am încercat să le spun în film e o frază peste care am dat acum mulți ani pe net și care îi era atribuită lui Anton Cehov (nu știu sigur dacă e al lui sau nu, mi-a plăcut din clipa în care am găsit-o și n-am mai încercat să aflu dacă într-adevăr îi aparține):

“I despise wisdom and the blessings of this world. It is all worthless, fleeting, illusory, and deceptive, like a mirage. You may be proud, wise, and fine, but death will wipe you off the face of the earth as though you were no more than mice burrowing under the floor, and your posterity, your history, your immortal geniuses will burn or freeze together with the earthly globe.”

Care a fost cea mai mare provocare în timpul producției? Au existat momente amuzante?

Au fost o grămadă de provocări – pentru că filmul ăsta a fost debutul atât pentru mine cât și pentru Nicoleta Colopelnic (scenarista) dar și pentru cei din departamentul vizual. Întregul procesul de producție a fost o provocare constantă – sau mai potrivit ar fi să spun că am trecut de la o provocare la alta timp de 7 ani. Cea mai mare a fost însă – cred – să ne ținem de proiect în faza de pre-producție și să nu îl abandonăm. Din clipa în care scenariul și partea de concept au fost gata – după vreo 5 ani de muncă –  am știut că într-un fel sau altul vom face filmul și acela a fost un moment foarte straniu de siguranță și liniște.

Au fost și momente amuzante. Eram la studioul nostru din Cluj, venise Tudor Giurgiu (producătorul nostru) la noi într-un moment foarte important al producției – eram cu tot departamentul vizual acolo. Și-n timp ce povesteam de zor apare inopinat în vizită un prieten bun de-al nostru care la fiecare trecere prin zonă ne dădea binețe cu un călduros: “Ce faceți p…lor?” Când l-am văzut în prag am îmbătrânit 10 ani în două secunde. Din fericire, însă, îl observase pe Tudor la timp și s-a abținut de la salutul clasic.

Care este, după părerea ta, cel mai puțin apreciat aspect al unui scurtmetraj și de ce consideri că lumea ar trebui să-și îndrepte privirea mai des către scurtmetraje?

În primul rând, marea problemă a scurtmetrajelor e că nu prea sunt văzute de tare multă lume. Așa că m-aș încumeta – cu riscul de a produce o platitudine groaznică – să spun că cel mai puțin apreciat aspect al scurtmetrajelor e însuși existența lor.

Cred că marele lor atuu e tocmai durata redusă, care din start impune abordări diferite față de structurile lungmetrajelor, permițând mai multe experimente și explorări mai inedite. Cred că un scurtmetraj are potențialul de a fi mai surprinzător decât un lungmetraj.

La ce ar trebui să se aștepte realizatorii de scurtmetraje de la audiență și la ce ar trebui să se aștepte audiența de la creatorii de scurtmetraje?

Bună întrebarea. Nu am un răspuns foarte sigur, dar în principiu nu cred că e sănătos pentru un realizator să aștepte ceva anume de la audiență și nici viceversa. Regizorul și echipa creativă pot doar să spere că oamenii au să vină la film (sau că au să-l vadă pe VOD sau că îl vor da jos de pe torente) în număr cât mai mare și că aceia care ajung în sala de cinema vor avea răbdare până la final. Iar audiența să spere că ceea ce văd în fața ochilor e o expresie creativă sinceră și că membrii departamentelor de producție n-au avut prea multe certuri în familie pentru nopțile petrecute prin studiouri sau pe teren și că au fost plătiți la timp și cel puțin decent. Fie că e vorba de scurtmetraj sau lungmetraj, cam ăsta e cumulul așteptărilor sănătoase, din punctul meu de vedere.


Care sunt elementele cheie pentru a face un scurtmetraj?

Din punctul meu de vedere, trei lucruri – un scenariu bun, o echipă talentată și închegată și bani suficienți pentru a susține demersul și efortul echipei.

Dacă ai avea oportunitatea de a realiza un nou film, ai alege să faci tot un scurtmetraj sau te-ai aventura la un lungmetraj?

Dacă e să fie tot animație, cu siguranță scurtmetraj. Deocamdată nu consider că am experiența necesară să mă apuc de un lungmetraj de animație, cel puțin nu așa cum îmi doresc să o fac.

O mare problemă a scurtmetrajelor este faptul că în afară de festivaluri, accesul lor în cinematografe și/sau la TV este infim, cum poate reuși publicul să vadă scurtmetrajul realizat de tine și care este viziunea ta ca soluționare a acestei chestiuni?

În cazul filmului nostru, cel mai probabil vom face un anunț în în viitorul apropiat – avem încredere că producătorul nostru va lua cea mai bună decizie în această privință.

În privința scurtmetrajelor în general, singura soluție pe care o văd în acest moment este gruparea lor în calupuri și intrarea în cinematografe sau pe platforme VOD în acest fel. Cred că exemple precum Love, Death and Robots sau the ABCs of Death sunt grăitoare în acest sens.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.