Premiile Gopo sunt echivalentul autohton al premiilor Oscar și mai este puțin până la Gala Premiilor Gopo care va avea loc marți, 29 iunie, și va fi transmisă în direct începând cu ora 19.30 pe Voyo, pe TIFF UNLIMITED și pe premiilegopo.ro.
Cu această ocazie m-am gândit să îți prezint mai multe despre filmele românești recente și privirea mi-a picat pe singura schimbare din structura festivalului în acest an. Premiera anului 2021 este prezența a trei categorii distincte dedicate scurtmetrajelor: 12 titluri au fost nominalizate pentru Cel mai bun scurtmetraj de animație, Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune și Cel mai bun scurtmetraj documentar. Aici poți vedea întreaga listă de nominalizați la premiile Gopo 2021.
Planul era să fac un articol care să cuprindă toți nominalizații, dar răspunsurile au fost unele deosebite și pline de energie și m-am hotărât să acord fiecarui regizor spațiu distinct. Prin urmare, de astăzi și până la Premiile Gopo 2021 vei putea citi zilnic câte un interviu cu un regizor de la una dintre cele 3 categorii de scurtmetraje despre filmul său, dar și despre scurtmetraje în general.
Filmele nominalizate la categoria Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune vor putea fi urmărite de spectatorii din bucurești gratuit cu rezervare la Seara Filmului Românesc pe 23 iunie la Grădina cu filme conform evenimentului de pe Facebook, iar astăzi avem plăcerea să aflăm mai multe despre viziunea regizoarei Raya Al Souliman, prezentă la premiile Gopo cu scurtmetrajul de ficțiune Laila. Producătorul filmului este Paul Negoescu | România (Papillon Film).
Filmul Laila are o durată de 26 de minute și prezintă întâlnirea dintre o tânără și tatăl ei musulman, venit în Brașov după mulți ani de absență. Relația dintre cei doi este una dificilă atât datorită lipsei tatălui din viața fetei, dar și a barajului cultural evident. Raya a terminat masterul de Regie de film la UNATC în 2013, iar filmele ei gravitează în jurul graniței dintre realitate și ficțiune.
Mai multe despre Raya Al Souliman și filmul său poți citi în următorul interviu.
Ce te-a determinat din poveste să alegi subiectul abordat?
Filmul a pornit de la o poveste autobiografică, ca și în cazul Lailei, tatăl meu este arab, iar relația noastră a început mai târziu în viață, cu toate stângăciile și întrebările pe care am încercat să le explorez în film. Mi s-a părut interesant să pot ieși din situația mea personală și să încerc să o vad din exterior, prin intermediul unor personaje cu propria lor viață și personalitate, diferită de a mea.
Care a fost cea mai mare provocare în timpul producției? Au existat momente amuzante?
Inițial, cea mai mare provocare a fost să gasesc un barbat arab în jurul vârstei de 50-60 de ani care să joace rolul tatălui, să vorbească și română și să fie și dispus să aloce atât de mult timp unui proiect artistic. Știam că nu voi găsi actori, așadar aveam nevoie de cineva care să se lase pe mâna mea, să fie de acord să se expună și să aibă încredere în poveste. Am avut noroc și l-am găsit pe Mazen Rifai, care și-a dăruit timpul si sensibilitatea cu multă generozitate.
Care este, după parerea ta, cel mai puțin apreciat aspect al unui scurtmetraj și de ce consideri că lumea ar trebui să-și îndrepte privirea mai des către scurtmetraje?
Dacă ești pasionat de cinema, cred că este important să vezi și scurtmetraje, să fii conectat la universul acesta, care de multe ori este mult mai divers și liberal, fiind mai ușor și mai ieftin de produs. Probabil există o plajă atât de largă de interese, voci, stiluri, directii; scurtmetrajul îți oferă o libertate mai mare, fiind lipsit de presiunea și responsabilitatea unui lungmetraj, așadar există șansa să vezi lucrari mai interesante, mai îndraznețe, mai atipice.
La ce ar trebui să se aștepte realizatorii de scurtmetraje de la audiență și la ce ar trebui să se aștepte audiența de la creatorii de scurtmetraje?
Nu aș ști cum să generalizez, mi se pare că așteptârile acestea de ambele sensuri sunt foarte subiective, țin de cultură, de gust, de societate. Audiența pentru scurtmetraje este deja destul de redusă, îmi imaginez că oamenii care vin la festivaluri sau mai prind programe la TV, sunt deja niste oameni interesați de cinema, care privesc curioși și deschiși niste autori de multe ori aflați la început de drum.
Care sunt elementele cheie pentru a face un scurtmetraj?
Nu știu dacă eu le-am găsit, de multe ori simt că ideile și poveștile mele sunt mai pretabile unui format de lungmetraj, mă interesează mai puțin poveștile și mai mult personajele. Pentru asta ai nevoie de timp, de construirea unei atmosfere, al unui limbaj. Scurtmetrajele de succes sunt de multe ori situații specifice, cu unitate de timp și spațiu, întâmplări care au sens într-un format de 10-15 minute. Asta e valabil într-o cheie mai clasică, să spunem, însă există și scurtmetraje foarte bune care sfidează aceste reguli și reușesc să fie relevante cu o rețetă total atipică. Cred că trebuie să ai un anumit tip de creativitate sau perspectivă pentru a face scurtmetraje bune, de multe ori mi se pare mai dificil să ai acest tip de claritate cu care să stapânești un întreg construct într-un timp atât de scurt.
Dacă ai avea oportunitatea de a realiza un nou film, ai alege să faci tot un scurtmetraj sau te-ai aventura la un lungmetraj?
Mă pregătesc pentru debutul meu în lungmetraj, scriu acum la scenariu, însă sunt deschisă mereu și la posibilitatea unui nou scurtmetraj, în funcție de ce idei îmi mai vin pe parcurs.
O mare problemă a scurtmetrajelor este faptul că în afară de festivaluri, accesul lor în cinematografe și/sau la TV este infim, Cum poate reuși publicul să vadă scurtmetrajul realizat de tine și care este viziunea ta ca soluționare a acestei chestiuni?
Din păcate nu știu cum se pot face mai vizibile scurtmetrajele, viata lor se învârte de cele mai multe ori în jurul festivalurilor, apoi pe diferite platforme pe internet, unde oamenii le pot vedea la liber. Mai sunt inițiative de programe la TV, unde le poate prinde un public mai larg. În București se mai organizează proiectii cu diferite ocazii, deci publicul din bula le poate vedea destul de ușor, mai departe, însă, e greu de ajuns dacă nu caștigi vreun premiu important care să îți asigure circulația filmului prin diferite țări, festivaluri.
