Filmul Visul tocmai a intrat în cinematografe și ne bucură cu o poveste specială despre dorința de a fi apreciat, recunoscut și cel puțin tratat ca un egal față de societate și cei din jur. Regia filmului îi aparține lui Cătălin Saizescu, după un scenariu al actorului piteștean Gabriel Gheorghe.
Trebuie să mărturisesc că este unul dintre cele mai bune filme românești văzute în acest an și despre care îmi este încă destul de dificil să termin de scris după deja 3 vizionări, însă pe care îl recomand cu drag. Avem totuși o recenzie a colegei noastre Emilia Marin despre filmul Visul.
Distribuția filmului este formată din: Vlad Logigan, Georgiana Saizescu, Gloria Găitan, Serghei Niculescu-Mizil, Nicodim Ungureanu, Silviu Mircescu, Ștefan Lupu, Mircea Drîmbăreanu, Darius Crețan NOSFE †, George Ivașcu, Magda Catone, Adrian Nartea, Florin Piersic Jr., Valentin Teodosiu, Gabriel Spahiu, Gabriela Valentir, Irina-Margareta Nistor și mulți alții. Imaginea este semnată de Tudor Mircea RSC, montajul a fost realizat de Tudor Chivulescu, muzica originală este compusă de Alexei Țurcan, iar scenografia îi aparține Corinei Grămoșteanu.
Încă de la prima vizionare, în vară, la Transilvania International Film Festival, am urmărit cu bucurie desfășurarea acestui film care mi se păruse până la acel moment cel mai interesant film românesc pe care îl vizionasem în acea ediție TIFF. Nu mare mi-a fost mirarea că scenariul filmului Visul a câștigat cel mai mare punctaj (și implicit finanțare) la concursul de finanțare CNC din 2019. Și totuși, filmul mi-a stârnit câteva întrebări. Părea ușor familiar, auzisem de piese de teatru în penitenciare prin proiectul „Descătușare prin cultură” și auzisem și de ceva filme cu un subiect similar. Am zis totuși să verific și am aflat astfel povestea filmului Visul și povestea scenaristului Gabriel Gheorghe care și-a pus amprenta personală în acest film.
Gabriel Gheorghe este în primul rând actor la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești, iar scenarii a scris din pasiune și nevoie încă din 2011. A jucat în film în general roluri mici pentru că este de părere că se consideră mai degrabă făcut pentru actoria de teatru. Totuși, a interpretat roluri în Despre oameni și melci (2012), Câinele japonez (2013) – unde a fost și coscenarist. A interpretat și în Visul un mic rol de regizor tehnic. În calitate de scenarist, pe lângă Câinele japonez, a lucrat și la serialul Groapa și colaborează cu Tudor Giurgiu la lungmetrajul „Pădurea de molizi”.
Despre Visul ne va povesti în interviul următor:
Știm că filmul este bazat pe fapte reale, cum a fost concepută aceasta poveste? Ne poți spune mai multe despre experiența ta și cum a luat naștere scenariul, cum ai ajuns la forma finală?
În anul 2014 am mers la Penitenciarul X – am să păstrez sub tăcere numele, cu intenția de a regiza o piesa de teatru cu deținuți. Am ales scena meșterilor din Visul unei nopți de vară de W. Shakespeare tocmai pentru că acolo niște meseriași fără pregătire de scenă, montează o piesă pentru nunta Ducelui. Persoanele private de libertate cu care lucrat erau, fără să știe, exact personajele lui Shakespeare. Ideea exista deci, iar după o discuție amicală cu Cătălin, am convenit să o dezvoltăm. Și iată că aceasta întâlnire s-a transformat într-un film – „Visul”.
În ultimii ani au apărut mai multe filme cu o tematica similară precum Un triomphe din 2020 și Sing Sing (2023) – care este bazat tot pe fapte reale și pune în scenă tot Visul unei nopți de vară. Ai fi schimbat și scenariul în cazul în care aceste filme ar fi fost mult prea asemănătoare?
În „Un Triomphe”, film apărut la 2 sau 3 ani după ce proiectul „Visul” a primit finanțare CNC – filmările au fost amânate de pandemie -, se montează piesa „Așteptându-l pe Godot” de S. Beckett. Sunt multe alte deosebiri. Iar „ Sing Sing” nu am văzut, deci nu vă pot spune nimic.
Singura operă din care m-am inspirat este piesa shakespeariană. Subiectele pot semăna, eventual, prin ineditul întâmplării. „Un băiat salvează fecioara și planeta odată cu ea”- filmat cu toți marii eroi de cinema, de la Errol Flynn la Arnold Schwarzenegger, e un subiect mult mai comun, așa că nu se mai întreabă nimeni dacă producțiile seamănă sau nu. Cel mai bine ar fi să vedeți filmul și să trageți concluziile singuri.
Nu aș fi avut ce schimba la scenariu, era perfect scris. Povestea pe care am ales să o scriu nu poate fi schimbată în funcție de trendul pieței. Este expresia mea artistică, atât cât mă pricep. Așa că nu poate fi subiectul unor negocieri care nu au legătură cu actul artistic în sine.
Știu că scenariul tău a apărut și a câștigat la CNC înainte că aceste proiecte să fie realizate, însă ar fi interesant să aflăm mai multe despre natura pieselor de teatru din cadrul penitenciarelor, cât de frecvent sunt jucate piesele de Shakespeare.
Atunci când montezi la penitenciar ai toată libertatea de a alege piesa. Nu ți se impune o bibliografie. Eu am ales exact aceasta piesă pentru că am considerat că e mai ușor de înțeles de către „actorii” privați de libertate. Doar numărul de personaje îți poate limita alegerea, din motive lesne de înțeles.
Este vreun personaj pe care ți-ar fi plăcut să îl fi introdus în filmul VISUL, însă ideea a picat pe parcurs? Dar scenă?
Era o scenă foarte importantă, în care deținuții redeveneau copii, jucându-se în zăpadă. Din păcate în anul acela nu a nins, așa că regizorul a fost nevoit să mute scena pe malul marii, printre pescărușii ciufuliți de briza tăioasă. Poate că e mai bine așa.
Cum a fost experiența de filmare? Ți-ai ales singur rolul din film sau cum a fost procesul?
Niciodată nu joc atunci când scriu sau regizez – regula simplă pe care o urmez. Am ales unul dintre cele mai mici roluri doar pentru a „băga puțin capul” în cadru.
Care a fost momentul preferat de la filmări, respectiv din film și de ce?
Fiind filmat în mare parte în penitenciar, accesul fiind destul de dificil, nu am participat prea mult la filmările de acolo – echipa fiind nevoită să funcționeze într-un număr cât mai mic de persoane. Dar în scenele despre teatru, mi-am întâlnit foarte mulți colegi din Institut. A fost că o petrecere de 20 de ani de la absolvire.
