Un nou an, un nou interviu, Cinefilia revine pentru voi cu un interviu exclusiv cu actrița Andreea Samson pe care probabil ai văzut-o în scurtmetrajul „Marilena de la P7” (2006, regia Cristian Nemescu), lungmetrajul California Dreamin’ (nesfârșit) (2007, regia Cristian Nemescu), scurtmetrajele „Lord” și „Pechinezul” (2009, 2010, regia Adrian Sitaru), sau în lungmetraje precum „Funeralii fericite” (2013, regia Horațiu Mălăele), „Pup-o, mă! 2: Mireasa nebună (2021, regia Camelia Popa) sau „Secretul lui Zorillo” (2022, regia Robert Eugen Popa), sau poate în serialele „Ultimul stinge lumina”, „Mondenii”, „Triplu sec”, „Liber ca pasărea cerului”, „Atletico Textila”, și în numeroase spectacole de improvizație.
Pentru că nu mai este mult și ne așteaptă o comedie proaspătă pe marile ecrane în care joacă și Andreea, iată mai jos ce ne-a povestit într-un interviu exclusiv.
Andreea Samson revine pe marile ecrane, în comedia „Țăndări”, regizată de Bogdan Naumovici. Actriță a Teatrului de Comedie și fostă concurentă a celui mai recent sezon „Asia Express”, Andreea Samson joacă rolul Clementinei, o femeie singură din Movilița, care și-ar dori să se mărite, dar nu are cu cine la ea în sat, așa că ocazia unui meci de fotbal vine și cu ocazia de a-și alege și cuceri un potențial soț.
Cum a fost prima întâlnire cu rolul din „Țăndări”, experiența și atmosfera de la filmări? Cum e personajul tău?
Bogdan mă cunoaște de mult timp și când m -a sunat să îmi spună despre film am avut încredere că știe de ce are nevoie de mine. Mi-a explicat un pic despre atmosferă, lumea pe care o prezintă filmul și m-am aruncat cu încredere în proiect.
La filmări m-am simțit ca într-o familie extinsă, căci mă cunoșteam cu mulți dintre colegi, iar comedia întotdeauna are darul de a binedispune nu numai spectatorii, ci și distribuția.
Personajul meu este genul de femeie care și-ar dori să își depășească condiția, dar nu are resursele necesare și nu e tocmai ușă de biserică.
M-am simțit extem de bine având alături actrițe foarte talentate, toate secvențele cu noi, fetele, au fost delicioase. Le mulțumesc cu aceasta ocazie lui Carmen Tănase, Maria Radu și Adriana Mârnea.
În ce măsură contează experiențele colaborărilor anterioare și cum te ajuta experiența în teatrul de improvizație în munca la un film?
Așa cum am spus, pentru că mă știu cu Bogdan Naumaovici de ceva vreme, am avut mereu apreciere unul pentru umorul celuilalt. Știe că se poate baza pe mine, că anii de improvizație îmi permit să fiu maleabilă, deschisă la propuneri și curajoasă. Atmosfera a fost una creativă și jucăușă.
Cum te raportezi tu la lumea din film? Cum arăta satul în amintirea sau imaginația ta vs universul propus în film?
Am mai avut ocazia să joc diverse personaje care trăiesc în mediul rural, încerc să aduc mereu o inocență aparte acestor personaje, chiar dacă nu trăiesc în cele mai bune condiții, nu au cea mai complexă educație sau aspirații mărețe. Sunt amuzante prin felul în care se raportează la lume, prin limbaj și obiceiuri.
Eu am copilărit la munte, într-un sat din Covasna, foarte diferit de lumea satului de la câmpie, dar personajul meu este același, indiferent de zona geografică.
Am cunoscut în adolescența mea fete care erau foarte preocupate să atragă atenție masculina și visau un măritiș avantajos. Deci nu contează de unde ești de fapt…
Ce apreciezi cel mai mult la o comedie – la teatru vs la în film?
Comedia este fața întoarsă a tragediei, este unghiul acela diferit în care privim o situație și reușim să râdem de ea, deși este dramatică. Iubesc comedia, mai ales că sunt actriță a Teatrului de Comedie și acolo este locul meu de creație preferat. Apreciez ritmul, inteligența și situațiile neașteptate care apar într-o comedie bună, fie ea în teatru sau film.
Care sunt cele mai importante schimbări pe care le percepi acum, în meseria ta, față de perioada studenției?
Am văzut de curând niște înregistrări din studenție, de la examenele de actorie și, culmea, mi-au plăcut foarte mult. Eram așa de proaspeți, încrezători, curați, așa cum poți fi doar la 20 de ani. Am avut noroc sa fiu parte dintr-o generație foarte bună, ne-am încurajat și susținut reciproc, încă o facem și acum.
Grupul de suport, tribul, e foarte important în meseria noastră. Simt că sunt pe drumul meu, că am construit o carieră, sunt norocoasă și recunoscătoare. Au fost momente mai grele, dar nimic care să mă abată de la drum.
Ce înseamnă acum actoria pentru tine și ce sfaturi care te-au ajutat le-ai împărtăși celor aflați la început de drum în această meserie?
Actoria este o meserie, un meșteșug pe care trebuie să îl dezvolți constant.
Nu ai voie să te culci pe o ureche, pentru că este vorba despre creativitate și imaginație.
Ele trebuie hrănite mereu cu bucurie, dar și multă disciplină.
Actoria nu este un moft, este o meserie foarte grea, care nu te iartă și cere mult de la tine.
Trebuie să fii pregătit să dai, să te oferi, să fii disponibil și curajos, dar să rămâi cu picioarele pe pământ.
Care sunt, din punctul tău de vedere, cele mai puternice motive pentru care ar trebui să vină publicul la cinema să vadă „Țăndări”?
Este o comedie românească, spumoasă, ușor de privit și înțeles, cu personaje pe care le recunoști și care te fac sa le îndrăgești. Și mai are și fotbal, care e ingredientul special.
Unde te vedem la teatru și despre ce noi proiecte ne mai poți oferi vești?
Mă puteți vedea la Teatrul de Comedie în spectacolele „A fi sau a nu fi”, „Pam” și în curând
în „Visul unei nopți de vară”.
La Teatrul Avangardia joc în „Toc Toc”.
Spectacolele de improvizație urmează să fie programate, căci începem anul în forță.
Simt că anul acesta va fi unul foarte creativ, mă voi împărți cât voi putea de bine între familia mea și meseria pe care o fac cu mult drag.