A doua seară de TIFF m-a adus și la filmul Jeune Juliette, o dramedie canadiană care m-a impresionat prin naturalețea sa.
Tânăra Juliette este o adolescentă supraponderală de 14 ani care îndură toate răutățiile pe care i le poate oferi liceul. Deși o elevă silitoare și deșteaptă, ea este ținta tuturor, fiind victima bullyingului pe seama greutății și aspctului aparent imperfect. Răutățiile lasă urme, însă Juliette va învăța că inteligența este punctul ei forte. Mai sunt doar câteva săptămâni până la vacanța de vară. Juliette își petrece timpul alături de colega și prietena ei bună, Leanne, sau citind o carte bună. Fratele și tatăl îi sunt un suport excelent, deși nici ei nu par să știe cum să o încuajeze mai bine pe Juliette. Se împrietenește și cu un puști care suferă de sindromul Asperger. Provocările prin care trece o iau cumva pe nepregătite, iar reacțiile ei sunt puțin agresive la început, însă Juliette își regândește pașii și cu siguranță va găsi o metodă inedită prin care să iasă cu bine și victorioasă din momentele care o sâcâie. Finalul este neașteptat și fiecare primește ce merită, mai ales băiatul sexy care e doar… sexy. M-am bucurat că la sfârșitul proiecției s-a aplaudat filmul… chiar a meritat.
Am fost surprinsă plăcut de construcția complexă a personajelor și mi s-a părut interesant să aflu că filmul este semi-autobiografic reflectând evoluția adolescentină a regizoarei, Anne Emond, care a trecut prin situații similare în acea perioadă. Nu pot să nu remarc un val proaspăt de femei la cârma unor filme extrem de sensibile si bine gândite. Nu este un film despre feminism… dacă asta te gândeai în prima secundă, ci unul despre feminitate. Este un film inițiatic. Eroina noastră evoluează, învată să se cunoască mai bine, învată din greșeli și se împacă cu ea și viața pe care o duce, bucurându-se de micile detalii care o fac spectaculoasă, ia atitudine și nu se lasă călcată în picioare.
Mi-a plăcut interpretarea Julietei. Evoluția personajului și expresivitatea ei ca actriță au transformat personajul din unul aparent fad în unul foarte interesant. Tatăl a avut câteva chichițe care mi-au stârnit un zâmbet prin faptul că ori copiii nu știu să mintă, ori tata știe tot. Noua iubită a tatălui are la un moment dat o postură care o transformă, prin încadratură și stilul filmării într-un soi de zeiță a fertilității… a fost un slow motion care mi-a captat privirea într-un mod intens.
Nu știu, dar de fiecare dată când văd un film în franceză, simt că intru într-un univers paralel… Nu cred că vorbitorii de filme în limba franceză fac numai filme cu care să rezonez, însă cred că am avut din nou noroc în această privință.
Dacă este să fac o comparație… pentru că simt nevoia să o fac… ar fi cu filmul Booksmart de vara trecută. Dacă ar exista un univers paralel, în care personajele din Booksmart ar fi cu vreo 5 ani mai tinere și ar locui în Quebec, Canada, vorbind franceza, acesta ar fi filmul Jeune Juliette. Nu mă refer la o copie, ci la ideea de „ce ar face fetele din Booksmart la 14 ani dacă erau din Quebec”. E o abordare în acest stil, însă cu o interpretare unică și inspirațională. Și în plus, este chiar ușor pentru unele persoane să se identifice cu personsajele… cel puțin o dată.
Jeune Juliette este un film jucăuș, dar are și momente ușor amare. Speranțele fetei sunt spublerate rând pe rând până când realizează că nu avea nevoie să se agate de nimeni și nimic. Elementele comice, dar și cele triste sunt dozate astfel încât să ieși din cinema fericit pentru Juliette.
În final, îți trimit salutări de la TIFF.19 de la Cluj unde în fiecare seară văd filme deosebite despre care vă voi povesti pe Cinefilia scriind direct din camera cu pat balachin a hotelului Hanul Fulton care m-a găzduit cu o mare amabilitate pentru această perioadă. Unele dintre filme au fost puse la dispoziție pentru următoarele două săptămâni, pentru cei care nu au ajuns zilele acestea în Cluj, pe TIFF Unlimited.
