Sigur toată lumea a auzit de Jim Carrey. Îl știm după comediile lui, este acel actor care reușește să-ți insufle energie, buna dispoziție, indiferent de cât de oribilă o fi fost ziua ta. Rareori l-am văzut în situația de a juca ceva cu lecții de viață. Da, știu că a mai avut și roluri serioase, însă, nu știu cum, aceste filme s-au ferit de mine, nu am avut niciodată șansa să le văd, însă știam de ele.
Dar uite că acum, cumva, timpul mi-a fost în favoare, iar într-o zi când zappam pe TV, am dat pe HBO și am văzut trailerul. Un trailer la un serial. Un serial cu Jim Carrey. Wow…e prima dată când joacă într-un serial….cred, repet, din ce știu eu, nu a mai jucat până acum. Era un monolog, unde Carrey vorbea despre noi, despre oameni. Cum că în fiecare om există acea parte autentică, reală, acea parte care conține adevăratul eu, vorbea despre zâmbet ca fiind cel mai sincer cadou pe care i-l putem oferi celor din jur. Ce să zic, m-a fermecat. Am zis „Chiar trebuie să văd serialul ăsta! Pare ceva de el!”. Și așa a fost. Nu m-a dezamăgit.
Încă de la titlu pare că este un serial de comedie: Kidding/Glumeam. Pare că nu e profund, însă vă spun să nu credeți acest lucru. Nu vă lăsați păcălit. Da, este un serial de comedie, dar nu e doar asta. Este un serial despre viață, un serial care aduce în prim plan superficialul pe care îl trăim în societatea noastră. Cum tindem să ne ignorăm pe noi, doar pentru a face pe placul celorlalți, cum vrem să dăm impresia că avem o viață mai frumoasă, ignorând total realitatea din jurul nostru sau, mai bine zis, cum ne prefacem că totul este în regulă, deși suntem conștienți că există probleme, dar alegem să le evităm.
Kidding aduce în prim-plan aceste probleme, tema centrală fiind viața trăită VS viața pe care vrem s-o vindem.
Personajul principal este Jeff Pickles, interpretat de, ați ghicit, nimeni altul decât Jim Carrey, un om care încearcă să-și găsească echilibrul interior și exterior dintre cele două planuri: social și psihic. Un om care trebuie să-și păstreze o imagine impecabilă în fața populației, în ciuda faptului că viața sa se destramă încetișor. Viața de familie se schimbă odată cu tragedia, iar Jeff Pickles trebuie să ascundă această suferință, pentru a nu contamina personajul Mr Pickles. Cine sunt cei doi? Aici vă las pe voi să descoperiți. În timp ce unul are un impact asupra copiilor, oamenilor din jur, celălalt caută ajutor, acceptare din partea familiei, însă unii fie au problemele lor, alții văd doar banii și încearcă să mascheze această depresie a lui Jeff, indiferent de mijloacele pe care le folosesc.
„Mister Pickles nu are probleme, Jeff Pickles da.” De aici pornește acest război interior, unde Jim Carrey trebuie să redea suferința, trauma prin care trece personajul său, acela de a-și ascunde adevăratul sine față de ceilalți. Îi reușește.
Kidding este despre viață, despre noi. Despre cum viața îți întinde capcane, despre cum noi nu le acceptăm, despre cum noi vrem să fim perfecți, despre cum acceptăm mai ușor superficialul, dar nu vrem să ne aprofundăm.
Vi-l recomand. Aveți ce să învățați din acest serial, conține sfaturi despre viață și îți descrie o realitate: cu toții suntem oameni, cu toții avem probleme, chiar dacă noi vedem doar suprafața, trebuie să privim și în adâncime. În încheiere, vă las monologul care m-a convins să vizionez Kidding:
Eu sunt Ana, am absolvit psihologia la SNSPA, asadar puteti intelege ce m-a captivat la acest serial. Daca urmati sfatul meu, sigur veti gasi motivatia mea centrala. Despre mine, ce sa mai zic….sunt masteranda la Psihologie Clinica, deci din nou, intelegeti curiozitatea mea spre acest domeniu. Iar Kidding iti satisface curiozitatea despre un om care trece printr-o criza de identitate. In timpul meu liber prefer sa ies cu prietenii, sa scriu in jurnal, sa dansez – oh, da, sunt instructor de Zumba, deci daca vreti distractie, nu ezitati sa ma contactati.
