Daca ar fi sa facem, (asa cum ne-am propus in articolul de fata), o paralela, (sau mai exact spus o comparatie), intre cele doua filme Mary Poppins (cel din 1964 cu Julie Andrews si cel din acest an, cu Emily Blunt), primul lucru la care ne ducem cu gandul este ca daca primul nu ar fi fost atat de bun, al doilea nu ar mai fi existat! 🙂
Pentru ca numai un film cu 5 Oscaruri castigate si alte 8 nominalizari la Oscar poate sa reuseasca sa aduca unui sequel al sau peste 23 milioane de dolari in prima saptamana de la lansare.
Revenind la comparatia dintre cele doua, un lucru e sigur: primul film e mai bun, e mai dinamic si parca e si mai proaspat. Al doilea film insa pare mai ingrijit, e evident mai bine lucrat la capitolul tehnic si, nu in ultimul rand, are acel aer al urmasului caruia nu ii este rusine in incercarea de a-si depasi dascalul.
Structura celor doua pelicule e simlara, (aceeasi familie, aflata la ananghie, reuseste sa treaca de greutati cu ajutorul unei bone-minune pe care parca toata lumea o cunoaste dar care nimeni nu stie de unde vine).
Ideea de a pastra personajele din primul film si a le urmari in timp este si ea reusita, desi nu e originala.
Incantatoare insa in ambele pelicule sunt melodiile. Pentru ca daca in primul film ne-au incantat melodii cumva specifice acelei perioade si pe care le-am regasit in alta minune de film cu aceeasi stralucitoare Julie Andrews in rol principal (The Sound of Music), aici compozitorii coloanei sonore au facut minuni adaptand melodiile la acea perioada si dandu-i acestui nou film si o patina de vintage pretios, dar si un caracter de unicitate. Totusi, daca in primul Mary Poppins am avut solo-ul care a ramas intiparit in mintile si inimile atator generatii printr-un cuvant inventat (supercalifragilisticexpialidocious), sau daca in The Sound of Music am avut DO-RE-MI, aici nu am avut parte de o astfel de incantare muzicala si e mare pacat!
E bine sa vedeti primul film inainte de a merge la cinema pentru al vedea pe cel de-al doilea, pentru ca modul in care scenaristii acestuia din urma au inteles sa insereze mici detalii care il leaga de predecesorul sau, este incantator. Dupa ce veti vedea primul film, tineti minte figura lui Bert: el va aparea, in alt rol, in cel de-al doilea film! Este un incantator arc peste timp pe care realizatorii au avut noroc sa-l aiba la dispozitie si de care au fost destul de destepti sa profite!
Regizorul Rob Marshal (Chicago, Nine, Memoirs of a Geisha) declara cu cateva zile inainte de lansarea mondiala a filmului ca o Mary Poppins mai buna decat Emily Blunt el nu crede ca ar fi putut exista. Sunt perfect de acord! Mai mult decat atat, un partener precum Lin-Manuel Miranda in rolul lui Jack, (rol asimilat celui al lui Bert din primul film), nu cred ca putea fi mai nimerit.
Mai avem surprize in acest nou Mary Poppins? O, da! Ele se numesc Meryl Streep, Colin Firth sau Angela Lansbury. Fiecare are un rol plin de talc, fiecare isi interpreteaza rolul magistral, ridicand astfel considerabil valoarea filmului nostru.
Nu pot critica in vreun fel la niciunul dintre cele doua filme nici scenariul, nici regia, nici distributia, pentru ca au fost fara cusur. Singurele parti unde mai ales cel de-al doilea film a avut de suferit au fost celel legate de predictibilitate, pentru ca un astfel de film, dupa primele 10 minute, dar mai ales stiind deznodamantul din primul, vei sti clar incotro se indreapta si cum se termina, singurele enigme fiind cele legate de asa-numitele accesorii care pot varia de la scenarist la scenarist sau de la regizor la regizor. Si aici aceste accesorii au ridicat acest film!
Concluzionand, Mary Poppins Returns este un film vesel, muzical si atunci cand nu e cantat, si nu in ultimul rand, optimist. Este pentru copilul din oricare dintre noi, este pentru orice stare de spirit, pentru ca are o proprietate magica precum Mary Poppins: te face sa iesi din sala mai vesel si iti da incredere ca poate imposibilul din viata ta poate deveni posibil, asa cum mereu insista Mary a noastra! 🙂
Dorin Apavaloae – balanta, inginer, impatimit de filme, blogger, detinator al unui canal de recenzii video de film.
Scriu recenzii de film de prin 2013, fac recenzii video de prin 2016 si mi se pare ca ceea ce fac este gaselnita vietii mele. Nu traiesc (deocamdata) din asta, am o firma de traduceri care ma ajuta sa imi sustin visele si de aceea ma bucur pentru fiecare premiera sau pentru fiecare minut filmat sau cuvant scris cu referire la pasiunea mea. Voi continua sa fac asta cu aceeasi incantare cu care voi fi scris orice text de pe Cinefilia sau oriunde online pentru ca scrisul ma bucura, ma defineste si ma implineste.
Hai, v-am pupat! 🙂
Abia astept sa vad filmul. Sunt curioasa daca e la acelasi nivel cu cel vechi