Monștri. Iubirea nu naște monștri

Filmul românesc Monștri. intră azi în cinematografele românești după un palmares spectaculos în festivalurile de profil. Am avut oportunitatea de a-l vedea în premieră și trebuie să recunosc, m-a prins pe nepregătite. Am plecat de prea multe ori de la premisa că filmele românești sunt slabe, însă am fost surprisă plăcut de acest film de debut al regizorului Marius Olteanu.

Filmul Monștri poate fi considerat un mic documentar contemporan și în același timp un self-help movie.

Pelicula atinge motivul monștrilor cotidieni de care fiecare dintre noi se poate lovi în viața de zi cu zi. De ce spunem un mic documentar contemporan?

Filmul documentează monștrii personali care afectează cele două personaje, privind atât din punct de vedere individual cât și din punctul de vedere al vieții în cuplu, în căsnicie. Filmul realizează o adevărată analiză, pornind de la motive banale precum taximetriștii țepari care așteaptâ să te culeagă în Gara de Nord, până la monștrii dați de percepția individuală a situațiilor și mergând chiar și până la explorarea a cum sunt percepuți uneori din exterior.

Aceeași motiv, al taximetristului, ne oferă și normalitatea situației prin punctul de vedere al probabilității de a se întâmpla, prin exemple ale unor altor cazuri întâlnite.

Monștri. ne prezintă o zi, posibil chiar ultima, din viaţa unui cuplu. Ea caută confirmări. El se caută pe sine. Împart același pat de ani buni, dar de ceva vreme nu par să mai meargă pe același drum. După o noapte petrecută separat, fiecare în compania altui străin, Dana (Judith State) şi Arthur (Cristian Popa) ajung în fața celei mai importante decizii. Lipsa de asumare și problemele de comunicare pot distruge căsnicii, dar iubirea nu naște monștri. Iubirea este acel element care îi poate defapt salva. Teama de a nu fi acceptat este cel mai mare dușman în acest film și de aceea cred că acest film ne poate atinge sufletește pe fiecare dintre noi. Încercarea de comunicare poate salva o relație dar, acest pas trebuie să vină din partea ambilor parteneri.

Filmul se desfășoară pe trei planuri care nu se întrepătrund, cum am văzut în atâtea filme, ci fiecare plan este prezentat separat. Mai întâi aflăm despre neliniștea ei, apoi despre apele tulburi în care se zbate el, iar în planul al treilea îi vom suprinde față în față… unul cu celălalt… cu viața… cu realitatea… cu puterea de a lua o decizie.

Cred că Marius Olteanu a reușit cu succes să scoată din poveste niște interpretări pure ale actorilor, niște emoții delicate, o creionare profundă și provocatoare a iubirii (Cineuropa) dar și ,o explorare complexă a sexualității (IONCINEMA). Filmul se remarcă printr-o stilistică îndrăzneață, folosind încadraturi variabile pentru a ilustra izolarea claustrofobă a celor doi protagoniști. (The Hollywood Reporter).

Sonorizarea mi s-a părut fină. De ce spun asta? Pentru că acest lucru îl îngrijora cel mai tare pe regizor. Și cred că a ieșit spectaculos. So relax! De ce spun fină? Pentru că a reușit să creeze o anume atmosferă împreună cu muzica bine aleasă. Era detaliată, dar nu încărcată sau cu zgomote. Era firească. Un festin de sunete familiare care trezeau în noi gânduri diverse. Aș putea lejer să spun că Monștri. poate fi considerat terapie ASMR.

Plasarea spațială din Monștri. este un alt subiect care mi-a atras atenția, și spectatorii din București, în special cei din Drumul Taberei, vor avea un sentiment de apartenență când vine vorba de acest film. Personajele din film locuiesc în Drumul Taberei și pentru mine, ca locuitoare a acestui cartier, a fost o încântare să privesc acțiunea petrecându-se în cartierul în care am crescut. În general, spectatorul are tendința de încântare atunci când identifică în filme locuri în care a fost. E o senzatie faină.

Un alt aspect interesant din punct de vedere al părții vizuale este tranziția între formatul filmării de la cadre de 3×4 în cele doua planuri indiviale trecând apoi la cadre de 16×9 în planul care include pe amandoi. Tranziția este realizată superb și nu este observată în timpul vizionării decât dacâ o cauți cu lumânarea deoarece la fel ca la un tango, este necesar să ca ambii parteneri din cuplu să participe pentru a forma un întreg.

De această dată micile stereotipuri întâlnite în film precum „bunica și mileurile de pe servanta cu bilelouri” nu m-au deranjat pentru că nu au făcut decât să ofere culoare și unitate filmului. Poate dacă era o bunică mai modernistă să spunem mi s-ar fi părut că filmul e irealist… deci micile detalii care la prima vedere par clișeice… funcționează. Cel puțin în filmul de față.

Filmul Monștri. este unul pentru oameni cu mintea și sufletul deschise. Într-o țară unde discriminarea și judecarea persoanelor sunt sport național, un astfel de film este o explozie de empatie. Filmul este remarcabil, inteligent, surprinzător, plin de compasiune, după cum îl descrie publicația internațională Variety.

Sper să vizionezi filmul Monștri. în această toamnă și sper să mai treci pe la noi să ne spui cum ți s-a părut. După cum povesteam acum un an în articolul despre filmul românesc Coborâm la prima, cred că filmele românești se află în sfârșit într-o linie ascendentă. Și asta mă bucură mult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.