100 de ani – Ziua 3 din 100 de zile de animație românească – O scurtă poveste (2007)

Astăzi, în a treia zi din călătoria mea de 100 de zile de animație românească, am ales să te provoc puțin cu O scurtă poveste. Accepți provocarea?

Ca să înțelegi care e treaba cu acest demers numit 100 de zile și cum îl poți urmări, citește această introducere.

Anul 2020 este unul marcant pentru cinematografia de animație românească pentru că fix acum 100 de ani apărea primul film de animație autohton. Au urmat o mulțime de momente deosebite din istoria animației românești și m-am gândit să îți povestesc câte ceva din istoria animației românești în fiecare zi timp de 100 de zile, fie că vorbesc despre vreun film sau serial animat, fie că vorbesc despre un creator al animației sau poate despre un stil de animație. Așadar îmi propun câte un articol despre animația românească în fiecare zi.

Animația, și în special cea românească, ocupă un loc special în inima mea și îți voi povesti în aceste 100 de zile povestea prin ochii mei. Nu am avut ocazia să trăiesc în lumea celor de la Animafilm sau alți pioneri ai animației, în epoca glorioasă a animației românești, însă am citit și studiat tot ce am găsit cu privire la aceste file de istorie și îți voi ilustra câteva dintre momentele mele preferate din lumea animației românești.

Menționez că nu voi aborda subiectele în vreo ordine cumva organizată a momentelor cinefile pentru că nu toate subiectele pe care doresc să le abordez sunt accesibile sau unele vor necesita o documentare minuțioasă.

Ca să fac un rezumat general, trebuie să menționez că ar fi interesant să citești și articolul nostru despre Ziua internațională a animației (29 octombrie) ce cuprinde file din istoria celei de-a 7-a artă bis la nivel mondial.

Am creat și acest tag unde poți urmări toate articolele din acest demers: 100 de ani de animație românească. Sau te poți abona la articolele Cinefilia.

Filmul O scurtă poveste (a filmului românesc de animaţie, de la începuturi până la 1990) a apărut în 2007, în regia lui Radu Igazsag cu Horaţiu Mălăele în rolul Povestitorului.

Personal, l-am văzut prima dată prin 2009 și tare m-am amuzat că am găsit acum un articol de pe blogul meu personal în care îmi manifestam entuziasmul cu privire la mare mea descoperire. Eram și sunt și acum destul de încântată de existența acestui film documentar.

O scurtă istorie (poate chiar prea scurtă) ne arată o parte dintre cele mai importante filme animate produse până în 1990. Lista completă și cam lunguță, de altfel, o poți studia la finalul articolului. Radu Igazsag a creat o lume a poveștii, o sală de spectacol unde copiii se vor întâlni cu personajele animației de altă dată. Conversația  dintre povestitor (interpretat de Horațiu Mălăele) și un computer sceptic numit Virus (interpretat de Cosmin Seleși) este destul de neconvingătoare pentru noile generații de copii, poate și pentru că filmul arată destul de rudimentar pentru anul în care a fost realizat. Nu o spun ca un reproș, însă din punct de vedere estetic nu este atât de atractiv sau modernist chiar și atunci când vorbim de scenele actuale ale filmului. Pe alocuri filmul pare a fi un soi de experiment sau joacă cu efecte destul de depășite. Cu toate acestea, cel mai important element al acestui film este informația. Cei care au copilărit înainte de anii ’90 își amintesc cu siguranță de aceste personaje fascinante care le înveseleau ziua. Iar noi, cei crescuți după Revoluție, nu putem decât să luăm aminte și să redescoperim ce desene animate preferau părinții noștri.

Îmi place foarte mult structura și organizarea filmului. Secvențele cuprinse în film sunt doarte bine alese și sunt emblematice pentru subiectul tratat. Apreciez enorm inițiativa regizorului de a crea acest film. Este o plăcere enormă să îl văd și să âl tot revăd atunci când mi-e dor de animația românească… pentru că nu toate desenele animate prezente aici pot fi urmărite undeva… oriunde.

O scurtă poveste (a filmului românesc de animaţie, de la începuturi până la 1990) este disponibil în mod gratuit și legal, alături de multe alte filme și animații românești pe platforma Cinepub. Și cu această ocazie poți să îl urmărești și în rândurile de mai jos.

“Filmul este o călătorie în istoria filmului românesc de animaţie. Evident, o călătorie înapoi în timp, dar şi o călătorie, cu ajutorul vechilor filme, spre publicul de astăzi. O călătorie, o istorie, o poveste spusă în primul rând celui mai exigent public, copiii. O călătorie făcută printr-un film de animaţie. Totodată, el este şi un film documentar. În acest scop, am folosit fragmente din 45 de filme de animaţie realizate de 37 de regizori. Ele sunt selecţionate dintr-o bogată arhivă care cuprinde circa 1.200 de filme de animaţie realizate de 60 de regizori în perioada 1927-1990. Ne întâlnim astfel cu clasicii animaţiei româneşti: Marin Iorda, Ion Popescu-Gopo, George Sibianu, Constantin Musteţea, Szilagyi V. Zoltan, Nell Cobar, Matty Aslan, Olimp Vărăşteanu, Ion Truică, Laurenţiu Sârbu, Virgil Mocanu, Victor Antonescu, Luminiţa Cazacu, Mihai Bădică, Zeno Bogdănescu”. (fragment dintr-un interviu cu Radu Igazsag realizat de Doinel Tronaru publicat în România liberă, Nr. din 17 august 2007)

Înainte de a te lăsa la film, vin către tine cu o provocare. Scrie-ne în comentarii care este desenul tău animat românes favorit. Care este personajul care ți-a rămas în minte? Sau despre ce animații românești vrei cel mai mult și mai mult să îți povestesc în continuare. 

 

Pentru filmul O scurtă poveste s-au folosit secvențe din 46 de filme românești de animație:

Scurtă istorie (1957)
regia: Ion Popescu Gopo

Haplea (1927)
regia: Marin Iorda

Pe fir (1967)
regia: Constantin Mustețea

Cale lungă (1976)
regia: Adrian Petringenaru

Micul toboșar (1982)
regia: Virgil Mocanu

Exodul spre lumină (1979)
regia: Sabin Bălașa

Geneza (1975)
regia: Mihai Bădică

Mărgele năzdrăvane (1975)
regia: Tatiana Apahideanu

Poveste cu gheme de lână (1987)
regia: Izabela Petrasincu

Trepte (1988)
regia: Zeno Bogdănescu

Cadru cu cadru (1981)
regia: Ion Popescu Gopo

Și totuși se mișcă (1980)
regia: Ion Popescu Gopo

7 arte (1958)
regia: Ion Popescu Gopo

Cocenel (1965)
regia: Bob Călinescu

Ucenicul vrăjitor (1985)
regia: Ion Popescu Gopo

Prostie omenească (1968)
regia: George Sibianu

Evoluție (1990)
regia: Luminița Cazacu

Caligrafie (1982)
regia: L. Nagy, Z. Bogdănescu, O. Bandalac, R. Igazsag

Prima zi de școală a Mihaelei (1975)
regia: Nell Cobar

La cireșe (1989)
regia: Ion Manea

Duminica șerifului (1971)
regia: Adrian Nicolau

Carnaval (1972)
regia: Ion Truică

Cine râde la urmă (1983)
regia: L. Profirescu, I. Manea, A. Badea

Robinson Crusoe (1972)
regia: Victor Antonescu

Insula (1970)
regia: Olimp Vărășteanu

Casa (1984)
regia: Zeno Bogdănescu

Statuia (1983)
regia: Olimpiu Bandalac

Mimetism (1966)
regia: George Sibianu

D’ale organigramei I (1975)
regia: Matty Aslan

Plimbarea lui Esop (1967)
regia: Geta Brătescu

Un bob, două boabe (1982)
regia: Norbert Taugner

Oul (1985)
regia: Marcel Mihai

Pegas (1985)
regia: Zaharia Buzea

Țepi V (1980)
regia: Horia Ștefănescu

Moda (1985)
regia: Clemansa Gita Sion

Salt mortal (1982)
regia: Dinu Adrian Șerbescu

Furnica (1987)
regia: Călin Giurgiu

Energica (1980)
regia: Ion Popescu Gopo

Intermezzo pentru o dragoste eternă (1974)
regia: Ion Popescu Gopo

Niște sticle (1981)
regia: Mihai Bădică

Aventurile lui Pin Pin (1989)
regia: Luminița Cazacu

Maria Mirabela în Tranzistoria (1988)
regia: Ion Popescu Gopo

Șotronul (1975)
regia: Laurențiu Sîrbu

Arena (1981)
regia: Szilagyi V. Zoltan

Tocirea (1985)
regia: Radu Igazsag

Nodul gordian (1979)
regia: Szilagyi V. Zoltan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.