Sean Byrne revine în lumea cinema-ului horror cu Dangerous Animals, o combinație neașteptată între film de supraviețuire, thriller psihologic și clasic „shark movie”. Cunoscut pentru The Loved Ones (2009), un horror indie devenit cult, și The Devil’s Candy (2015), Byrne a fost mereu atras de universurile întunecate, dar controlate vizual. Totuși, Dangerous Animals marchează un pas lateral: din horror gotic și claustrofobic, regizorul se aventurează într-un teritoriu mai deschis, marin, păstrând însă temele obsesive – captivitatea, cruzimea și lupta pentru supraviețuire.
La invitația Transilvania Film, Cinema City ne-a găzduit, am văzut filmul înainte de a intra pe 25 iulie în cinematografe și ne declarăm satisfăcuți. Filmul este nici mai mult, nici mai puțin decât ce promite.
Povestea: supraviețuire, sânge și rechini
Filmul îmbină elemente de Jaws cu thrilleruri de tip Silence of the Lambs, iar rezultatul este o poveste de supraviețuire tensionată, fără prea multe pretenții narative, dar eficientă.
Distribuția: villain carismatic vs. supraviețuitoare autentică
Surpriza filmului este Jai Courtney. După ani în care a fost etichetat ca „generic action guy”, aici reușește un antagonist memorabil: Tucker este crud, dar controlat, fascinat de propriul său spectacol al morții. Courtney pare că se simte excelent în acest rol, livrând o interpretare carismatică, dar înfricoșătoare.
De partea cealaltă, Hassie Harrison construiește o eroină credibilă, fără clișee de „fată în pericol”. Zephyr luptă, cade, supraviețuiește prin improvizație, iar Harrison îi oferă o energie vulnerabilă, dar determinată.
Josh Heuston, Rob Carlton și Ella Newton completează distribuția, cu roluri secundare decente, dar care servesc în principal scopului narativ al filmului.
Imagine, sunet și atmosferă
Filmările realizate în Australia își spun cuvântul: cadrele marine sunt bine realizate. Byrne păstrează obsesia pentru spații închise, reușind să transforme oceanul – în mod paradoxal – într-o cușcă. Secvențele subacvatice, deși nu lipsite de CGI discutabil pe alocuri, ajută în construcția suspansului.
Coloana sonoră semnată de Jed Palmer (cunoscut pentru Upgrade) accentuează atmosfera tensionată fără a deveni invazivă. Sunetele din adâncuri, bătăile accelerate ale inimii, zgomotele tehnice ale camerei lui Tucker – totul creează o lume audio claustrofobică.
Concluzie: un horror de vară, fără pretenții, dar eficient
Dangerous Animals nu reinventează genul, dar nici nu încearcă. Este un survival horror care livrează exact ce promite: adrenalină, un antagonist de neuitat și câteva secvențe vizuale care vor rămâne în memoria spectatorilor. Sean Byrne își confirmă statutul de regizor specializat în explorarea cruzimii umane, chiar dacă iese puțin din zona horrorului clasic.
Pentru fanii filmelor cu rechini sau al thrillerelor tensionate, Animale de pradă (cum a fost tradus în România) poate fi o alegere inspirată pentru o seară de vară. Iar cei care vor să-l vadă pe Jai Courtney într-un rol diferit de tot ce a mai făcut… vor avea o surpriză.
Recomandat, cu precădere amatorilor de survival thrillers și slasher cu rechini.
