Recenzie „Verity”: O ecranizare fidelă a cărții lui Colleen Hoover, între manipulare și iluzie

Pentru comunitatea uriașă de cititori ai lui Colleen Hoover, lansarea ecranizării „Verity” reprezintă unul dintre cele mai așteptate momente cinematografice ale anului. Regizată de Michael Showalter (The Idea of You, The Big Sick) și cu un scenariu semnat de Nick Antosca, producția Amazon MGM Studios își asumă sarcina dificilă de a transpune vizual un roman care se bazează masiv pe monolog interior, jurnale secrete și o tensiune claustrofobică.

Rezultatul? O ecranizare corectă, destul de fidelă sursei literare, care păstrează încărcătură tulburătoare a cărții, chiar dacă, pentru un cinefil obișnuit cu producții mai viscerale, nivelul de tensiune nu ajunge la intensitatea altor thrillere psihologice.

Intriga urmărește structura romanului: Lowen Ashleigh (Dakota Johnson), o scriitoare falită și copleșită de anxietate, este racolată de agentul ei pentru o misiune neobișnuită. Verity Crawford (Anne Hathaway), celebra autoare a unei serii de romane de succes, a rămas complet catatonică în urma unui cumplit accident de mașină. Soțul ei, Jeremy Crawford (Josh Hartnett), îi oferă lui Lowen șansa de a finaliza ultimul volum din serie în calitate de ghostwriter.

Pentru a se documenta, Lowen se mută temporar în vila izolată a familiei Crawford — o casă bântuită nu de fantome clasice, ci de doliul copilei moarte în condiții suspecte. Căutând prin însemnările lui Verity, Lowen dă peste un manuscris autobiografic nepublicat (So Be It), plin de confesiuni macabre, respingere maternă și o obsesie morbidă pentru Jeremy. Dar oare unde diferențiem realitatea față de ce citim?

Echipa de producție a abordat povestea cu conștientizarea greutății brandului Colleen Hoover. După cum mărturisea producătoarea Stacey Sher: „Cărțile lui Colleen Hoover au salvat într-un fel industria editorială. Experiența de a citi un roman de-al ei este viscerală și captivantă. ‘Verity’ este o poveste cu un ritm sufocant, iar rolul nostru a fost să transpunem acea obsesie pe marele ecran”.

Cei care au parcurs deja paginile romanului vor privi filmul cu alți ochi și vor aprecia fidelitatea adaptării. Regizorul Michael Showalter nu se ferește de elementele întunecate sau erotice ale poveștii, iar momentele de suspans — silueta lui Verity zărită printre perdele sau schimburile de priviri dintre Lowen și Jeremy — sunt bine dozate vizual.

„Ceea ce m-a atras la proiect a fost combinația unică de genuri: este în egală măsură un thriller psihologic gothic, un romance pasional și o dramă despre trauma pierderii”, explică Showalter. „Căutam un film care să ofere spectatorilor acel sentiment de carusel emoțional, de cinema de popcorn cu nuanțe întunecate, pe care nu l-am mai văzut de ceva vreme în săli.”

Totuși, filmul suferă la capitolul intensitate psihologică comparativ cu alte filme din genul său. În roman, lectura manuscrisului este o experiență aproape fiziologică, de o cruzime tulburătoare. În film, aceste pasaje sunt parțial îmblânzite de transpunerea vizuală.

Anne Hathaway este Verity și această afirmație va fi confirmată de majoritatea persoanelor care au citit cartea. Imobilizată în cea mai mare parte a timpului, ea reușește doar din priviri, fixitate și gesturi aproape imperceptibile să mențină o atmosferă de amenințare continuă. Fanii cărții vor fi încântați de felul în care Hathaway transpune pe ecran dualitatea personajului.

Alegerea actriței a fost primită cu entuziasm chiar de autoarea romanului. „Când am aflat că Anne Hathaway o va juca pe Verity, am simțit că e un vis împlinit”, declară Colleen Hoover. „Are o capacitate incredibilă de a fi în același timp vulnerabilă, magnifică și înfricoșătoare.” La rândul ei, Hathaway subliniază complexitatea provocării: „Verity este un personaj fascinant tocmai pentru că trăiește în două lumi paralele în mintea spectatorului: femeia catatonică din pat, care transmite o teroare tăcută doar prin clipiri, și autoarea pasională și întunecată din paginile autobiografiei.”

Dakota Johnson o joacă pe Lowen cu o fragilitate cunoscută, dar stilul și construcția personajului ei pe ecran îi vor păcăli pe cei care nu au citit cartea. Privitorii neinițiați vor fi ușor induși în eroare de aparențe, lăsându-se purtați de paranoia lui Lowen și momentele în care oferă priviri lipsite de emoție fără să bănuiască adevărărul, că așa este și personajul său în carte.

„Lowen este un personaj extrem de izolat la începutul poveștii”, observă scenaristul Nick Antosca. „Ieșită dintr-o perioadă de doliu și privațiune, ea pătrunde în casa familiei Crawford ca o intrusă, iar Dakota reușește să capteze perfect acea vulnerabilitate combinată cu o obsesie crescândă pentru o viață care nu îi aparține.”

Josh Hartnett completează triunghiul amoros și simbolic în rolul Jeremy, interpretând figura soțului îndurerat care pendulează între vulnerabilitate și protecție obsesivă. În cazul lui, părerile vor fi subiective. Oare îl vei accepta ca Jeremy sau ți-ai fi dorit un alt actor?

Relația dintre Jeremy și Lowen este nucleul emoțional al suspansului. „Jeremy reprezintă pentru Lowen o ancoră de siguranță într-o casă scăpata de sub control”, declară Josh Hartnett despre rolul său. „Dar frumusețea scenariului constă în faptul că fiecare personaj poartă un secret, iar publicul este reținut într-o stare permanentă de îndoială cu privire la cine este cu adevărat victima și cine este agresorul.”

Un rol esențial în atmosfera claustrofobică îl joacă și arhitectura casei Crawford. Scenografa Amy Williams a conceput vila din Vermont ca pe un veritabil laborator al paranoiei, cu linii moderne, unghiuri ascuțite și motive în formă de „V” discrete încrustate în sticlă și lemn. „Casa trebuia să se simtă ca o colivie de aur scufundată în pădure”, adaugă regizorul. „Fiecare hol și fiecare umbră trebuia să sugereze prezența nevăzută a lui Verity.”

Fără a fi o capodoperă a thrillerelor psihologice ale cinematografiei, „Verity” își îndeplinește corect misiunea. Este un spectacol vizual tensionat, condus de o distribuție puternică, care funcționează cel mai bine ca o continuare vizuală a experienței de lectură.

Cei care au iubit cartea vor pleca mulțumiți din sala de cinema, având satisfacția de a vedea paginile preferate ecranizate, în timp ce spectatorii ocazionali vor avea parte de un mystery-thriller antrenant de la care nu vor pleca dezamăgiți.