Rezultate concurs Sailor Moon

Pentru mine Sailor Moon a fost desenul animat care mi a marcat copilăria… Poate chiar și viața. Eram atât de atrasă de el încât primul lucru pe care îl făceam când veneam de la școală era să deschid TV ul și să urmăresc noul episod zilnic. Ca poveste de viață pot spune următoarele: chiar credeam că eram fiica lui Sailor Moon trimisă pe pământ să lupt cu forțele răului și fiecare noapte, vis era o nouă luptă, pe altă planetă. Trebuia să fiu mereu corectă și dreaptă ca Sailor Moon să fie mândră de mine.. Credeam totodată că aveam puteri magice (să vb cu animalele, să opresc ploaia, etc.) și mă certam cu toți cei din jur care încercau să mi explice că nu există Sailor Moon . Pot spune că acest desene animat a ajutat la conturarea pozitivă a ceea ce sunt în prezent și a însemnat destul de mult pentru mine (defapt… Cred ca pentru mulți dintre noi).

Eram micuța și împreună cu sora mea mai mare am descoperit pe Rai 1, Sailor Moon, eram fascinate de ele și brusc jocul nostru preferat era sa ne transformam în frumoasele luptătoare. Eu eram Sailor Moon fiind blondina iar sora mea Sailor Mars, fiind bruneta. Mai târziu le-am urmărit pe RTL 2. Dacă în italiana mai înțelegeam ceva, în germana ne uitam ca pisicile în calendar dar ne bucuram sa le putem urmări. Când au ajuns la noi pe TVR 1, mare bucurie a fost. Făceam temele cuminte ca să ma lase părinții sa ma uit la Sailor Moon. Anii au trecut și am crescut… Am ajuns la facultatea de Drept atât eu cât și sora mea (ea mai mare cu 3 ani). Îmi amintesc ca era prima sesiune pt mine și eram efectiv epuizata după examene și am decis cu sora mea ca în vacanta sa ne uitam la filme și sa zacem. Din una în alta am ajuns sa ne uitam la Sailor Moon, episod după episod. La un momentdat era o scena trista, una din luptătoare murea și eu cu greu îmi stăpâneam lacrimile, sora mea m-a observat cu coada ochiului și mi-a zis ca și ea ar plânge dacă nu ar fi ocupata sa butoneze și telefonul atunci știu ca am început sa plâng în hohote și ea sa rada zgomotos pt ca la fel ca Usagi încă eram un copil. Acum radem împreună ori de câte ori ne amintim de acest episod. Anii au trecut, am ajuns adult responsabil, cu job și rate la banca într-una din zile la job, una din noile colege aduce vorba despre Sailor Moon, ea fiind ca și mine fan declarat. Am început o discuție efervescenta pe marginea subiectului în timp ce colegii se uitau la noi ca la doua sonate. Am continuat discuția și după program și asa am aflat despre Sailor Moon Crystal pe care imediat am cautat-o si am inceput sa o vizionez. De atunci și pana acum am revăzut-o de 3 ori. Când simt nevoia sa ma Relaxez și sa ma detașez de toată lumea asta a adulților, cu drag revăd episoade din Sailor Moon. Iar cel mai frumos lucru este ca a mea colega, talentata și la desen, mi-a dăruit de ziua mea ( ați ghicit, pe 30.06.) un desen al prințesei Serenity Cam asta e povestea mea cu Sailor Moon. Sper sa am o fetita și sa ne uitam împreună la toate seriile.

O poveste deosebita pentru diferite generatii. Ma uitam impreuna cu mama, bunica si sora mea. Prima data l-am vazut pe un post italian, apoi l-au difuzat si la TVR. Am vazut desenul de nenumarate ori, fara sa ma plictisesc, fiind fascinata de fiecare data. Mama mi-a cumparat albumul Sailor Moon si m-a ajutat sa il completez. Din pacate nu am putut sa adun toate stickerele si imi amintesc ca am trimis o scrisoare la redactie in speranta ca ma vor ajuta ei sa termin colectia. Multi ani mai tarziu am fost surprinsa sa aflu ca si iubitul meu avea catalogul. Am si acum revistele TV Satelit (parca sa zic ca asa se numeau si atunci) in care prezentau personajele. Am reusit sa strang suficiente papusi ca sa le numesc dupa indragitele personaje din Sailor Moon. Am urmarit cu drag si Sailor Moon Crystal.
Si acum m-as uita la Sailor Moon cu multa placere si cu acelasi interes. A fost, este si va ramane pentru totdeauna un desen exceptional, ce are la baza o poveste interesanta si personaje carismatice. Cu mare drag recunosc ca si dupa atatia ani inca sunt un mare fan Sailor Moon.

Sailor Moon… peste trei luni împlinesc 38 de ani, dar, cumva, am rămas în continuare la vârsta de 17 ani. Nu, nu atunci am descoperit-o. Am văzut-o, ca mai toți de altfel, la italieni. Era sezonul 3, pe care îl repetau obsesiv, iar eu mă uitam la fel de înnebunită. L-am văzut cred că de vreo 4 ori la rând. Era la ora 21 și mă rugam din suflet să nu vrea tata să se uite la ceva la televizor tocmai atunci. Apoi, a fost difuzat și la pe TVR, cam în perioada când aveam 16-17 ani. Nimic nu durea mai tare decât pedeapsa „Nu te uiți la Sailor Moon azi.“ În liceu asta era precla mea și culmea, și acum mă mai strigă așa prietenii.
Urmărind fiecare secundă din aventura ei, m-am regăsit în ea: fetița nesigură pe ea, plină de frici, temeri, împiedicată și cu capul în nori, fetița care râdea când trebuia să fie serioasă, fetița care plângea din te miri ce și mai nimic. Mă culcam cu lumina Lunii mângâindu-mi chipul, în timp ce mă rugam ca a doua zi să mă transform și eu în cineva neînfricat ca ea. Luna mi-a fost, și îmi este, prietenă și confidentă. Nopți întregi stăteam pe balcon și vorbeam cu ea… îmi știe toate secretele, toate dorințele și visurile.
Sailor Moon m-a modelat în ceea ce sunt azi: am învățat să văd binele în toți înainte să îi judec, am învățat să nu îmi fie frică să îmi arăt adevăratele sentimente, chiar și cu riscul de a mi se frânge inima, am învățat că iubirea învinge tot, că tot ceea ce e mai frumos în oameni poate ieși la suprafață, oricâte dureri ar avea strânse în suflet, am învățat să lupt pentru cei pe care îi iubesc. Am învățat că nu e greșit să dai iubire fără să aștepți același lucru înapoi… Și am învățat că poți să plângi în văzul lumii fără să îți fie rușine.
Chiar și în ziua de azi, când mă duc la culcare și Luna îmi bate în geam, sper în secret ca peste noapte să capăt puteri magice.
Fani înfocați sunt peste tot în lume, dar fetița asta sunt eu. Tot ce e mai frumos și pur în lume se află în desenul ăsta, dar numai cei ce pot VEDEA observă asta!
Ce înseamnă Sailor Moon pentru mine? Înseamnă regăsire! Uitându-mă la ea, mă văd pe mine! <3

Tin minte si acum ziua in care bunica mea mi-a cumparat albumul cu Sailor Moon de la Panini. Eram in ciclul primar, era o dimineata racoroasa de primavara si imi amintesc faptul ca urma sa dau un test din inmultirea cu 7, de care imi era cel mai frica. Pentru a ma motiva, bunica mea, care se uita cu mine la Sailor Moon, a decis sa stranga bani si sa-mi cumpere albumul cu stickere. Il vazusem de mult timp la ziare, insa niciodata nu am avut bani sa-l iau. Si in acea dimineata, la 07:45 (la 8 intram la scoala si prima ora era mate) bunica mea ma trage de mana in fata tonetei de ziare si cere albumul. Nu mi-a venit sa cred. Mi s-a parut un vis implinit. Apoi, in fiecare vineri, in functie de cate note bune luam si cati bani avea, bunica imi cumpara cate un pliculet cu stickere. Asta e probabil una dintre cele mai vii amintiri pe care le am, si chiar daca nu ma credeti, acest album a insemnat enorm pentru mine, atat de mult incat la mai bine de 23 de ani de la achizitionarea lui…inca il mai am.

Când aparuse cablul și la noi în oraș, am crezut ca l-am luat pe Dumnezeu de picior. Adică… Pe înțelesul celor din epoca aceasta modernă :trecusem la 5G de la 2G (adică de la români și bulgari). Și din întâmplare, am descoperit ca pe canalul italian Canale5 avea cele mai frumoase desene. Asa de fascinata am fost de Sailor Moon, ca nu mai ieșeam nici la joacă cu copii. Le-am văzut și în reluare, și sincer le-aș revedea și acum cu aceeași pasiune. Știam și coloana sonoră pe dinafară. În plus, am învățat sa desenez, aveam o grămadă de desene făcute de mine, și în creion, și colorate. Acum fiica mea a descoperit desenele acelea îngălbenite și-ghici ce? – a devenit fană Sailor Moon. Desenează și ea personajele, păcat ca nu are unde sa vadă episoadele (nu le-am găsit nicăieri). Deeeci, Sailor Moon a influențat 2 generații din familia mea

Sailor moon… Într-o după amiaza de vara, Rai1.. O fata blondă se transforma lupta și e salvata de un mascat în frac.. Uau ce desene.. Nu înțelegeam nimic… Peste un an dau de el la RTL 2 pe satelit… Nu pierd niciun episod… Refrenul la nemți e diferit… “sag das zaubetwort und du hast die Macht.. Oh sailor moon”. (învăț germana cu ele alături de bunica). Apare la tvr1 uuuh.. Ma mai uit și acolo. Cu prietena mea din copilărie desenam luptătoarele și le decupam. Acelea erau păpușile noastre Sailor. Toată curtea era plina de hârtii cu sailor. Peste ani și ani.. 2014.. Ma uit pe net la Sailor moon Crystal.. Soțul zice ca nu sunt întreaga..
Sailor moon a fost eroina mea. A fost cea care m-a făcut sa iubesc oamenii, sa cred în bunătatea lor, sa cred ca orice om oricât de răutăcios ar fi e bun în străfundul inimii sale.
Acest anime l-am arătat nepotelei mele mai mici, i-am deschis apetitul pentru cultura japoneza pentru ca apoi sa facă facultatea de japoneza în Frankfurt.
La împlinirea vârstei de 30 de ani, mi-am făcut tort cu figurina sailor moon. (ca un omagiu adus acestei eroine)
Pentru mine Sailor Moon va rămâne eroina mea toată viata mea și o voi lăsa ca moștenire copiilor mei. Voi viziona ci ei acest desen.
Acum abia aștept filmul… Și sper pe viitor sa pot sa cumpăr Manga Sailor Moon.
Va mulțumesc pentru acest articol frumos!