Robinson Crusoe – 50 de ani de la premiera anunțată care nu a mai avut loc

Pe 26 mai 1973 ar fi trebuit să aibă premiera în cinematograf primul lungmetraj de animație românesc, Robinson Crusoe, regizat de Victor Antonescu. Filmul a fost cenzurat încă de la început și a avut în mod oficial, premiera în data de 1 iunie 1990 când a putut fi urmărit pentru prima dată de copii și de cinefili.

Motivul cenzurii în cazul animației Robinson Crusoe a fost unul de-a dreptul penibil. Consiliul culturii de la acea vreme l-a acuzat pe Victor Antonescu de rasism pentru că în film apar niște canibali negrotei și, cum RSR era prietenă cu țările africane, și nu și-au permis să riște să supere vreun stat african cu filmul și că „Dacă albii erau negrii și invers, filmul mergea!”. Animațiile produse la acea vreme de Animafilm aveau foarte mare popularitate în străinătate, aducând peste 40% din din valuta produsă de distribuția internațională a filmelor autohtone.

„Gândiți-vă că pentru un film de 7-8 minute un pictor animator face circa 7-8.000 de desene, dintre care poate mai bine de jumătate sunt schițe, care nici măcar nu intră în film! Fără a pune la socoteală schițele, pot spune că am folosit mai bine de 300.000 de desene la «Robinson Crusoe». Am folosit mai bine de 300.000 de desene, fără a pune la socoteală schițele. Dacă am fi pus desen lângă desen, am fi realizat o potecă lungă de peste 1,5 kilometri, fără a vedea același desen de două ori“, povestea Victor Antonescu.

Iată broșura care anunța premiera filmului pe 26 mai 1973, conform blogului lui regizorului.

Un film la care s-a muncit enorm și care s-a pierdut cumva pe drum. Raportat la nivelul tehnic de acum 50 de ani, la bugetul limitat și la echipa mică pe care a avut-o, filmul se prezintă frumos, e șarmant și promovează bunele moravuri și conduite morale.

Povestea lui Robinson Crusoe este deja clasică. După cum însuși regizorul povestește, romanul omonim al lui Daniel Defoe este doar un pretext al unor aventuri prin care a trecut Robinson, după eșuarea navei GOOD HOPE, surprinsă de o groaznică furtună. Odată cu liniștirea apelor și după ce se războiește cu un pește spadă, Robinson care se trezește pe mailul unei insule, ajunge înapoi la nava avariată unde descoperă că este singurul supraviețuitor alături de câteva animale aflate pe navă: Poll – papagalul căpitanului care a căpătat meteahna alcoolică a fostului său stăpân, Daniel – un câine cum nu se poate mai somnoros, Lap și Lip – doi pisoi îndrăgostiți. Împreună construiesc o plută și reușesc să aducă la mal tot ce le putea fi util de pe epavă. Pe insulă se pun să construiască un adăpost însă curând își dau seama că nu sunt tocmai singuri în acel cap de lume pentru că pe insula vecină Robinson dă de un grup de canibali care încercau să îl gătească pe cel mai pirpiriu dintre ei. Robinson creează o diversiune pentru a putea sa-l salveze pe micul captiv pe care îl numește Vineri si după ce-i pune pe goana pe canibali, hotărăște luarea unor masuri urgente și toți se pun să construiască un gard de protecție. Canibalii sunt deranjați că le-a fugit „hrana” și pun la cale mai multe atacuri fără prea mare succes. Și totul se termină cu bine când o nouă navă este zărită la orizont.

Cum Robinson Crusoe a fost cenzurat în România, filmul a luat calea altor țări și a fost cunoscut drept “Il Racconto della giungla”, datorită faptului că a fost realizat în coproducție cu IFE – Roma, Corona Cinematografica din Italia cu Studioul Cinematografic ANIMAFILM din Romania. În urma blocării filmului în România, partea italiană a revendicat întreg filmul și l-a propagat pe tot mapamondul.

Este unul dintre filmele de animație românești relativ accesibile, DVD-ul lui fiind încă disponibil pe site-ul Empire film.

Din distribuție au făcut parte: Anda Călugăreanu (Vineri), Nucu Păunescu (Bongo – Bongo), Horia Căciulescu (Poll), Ion Caramitru (Robinson ), Alexandrina Halic (Lap), Louisa Derderian Marcoci (Lip), Mircea Basta (Daniel), Simion Valeriu (Bucătarul si diverși canibali).

Alături de regizorul Victor Antonescu, au mai lucrat la film Elisabeta Antonescu ca asistent de regie ; Artin Badea, Roland Pupăză, Eduard Sasu, Valentin Baciu, Valentin Cain – în departamentul de Animație; Stela Vasilescu la masa de montaj; ing. Ion Virtosu la sunet, muzica a fost semnată de Francesco de Masi; scenografia de Luminița Cazacu, imaginea de Anca Barbu și mulți alții.

Una dintre marile provocări la acest film, conform regizorului, a fost lipsync-ul pentru că acesta trebuia făcut în special pentru engleză, dar potrivit și pentru italiană. și română. Sigur un ochi vigilent poate observa aceste lucruri, dar nu au fost totuși probleme pe care mișcarea, muzica și efectele sonore adăugate să nu le corecteze.

Pentru mine filmele lui Victor Antonescu au fost mereu un exemplu frumos de animație și creativitate, iar faptul că la vârsta sa venerabilă de 86 de ani (Dumnezeu să îl țină sănătos și cât mai multă vreme printre noi) ține un blog activ pe care publică toate amintirile sale despre animația clasică și de la Animafilm. Vă recomand să îl citiți! Este fascinant.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.