Soții de militari – un film inspirațional

Acum câteva zile am avut ocazia să văd(în sfârșit!) pentru prima oară de la începutul pandemiei, un film în cinematograf, și am savurat după luni întregi experiența cinefilă în toată deplinătatea ei. Am văzut filmul Soții de militari – Military Wives care tocmai a intrat în sălile de cinema din România.

Regizat de Petter Cattaneo, într-un scenariu de Rosanne Flynn și Rachel Tunnard, filmul mi-a ridicat semne de întrebare de la început. După cum sugerează titlul, Military Wives, intriga se conturează în jurul dramelor și încercărilor femeilor ce-și așteaptă soții (sau soțiile) să se întoarcă acasă de pe frontul din Afganistan. Dacă din această descriere premisa pare a fi una gravă, tragică chiar, în momentul în care am vazut afișul filmului – culori vii, photoshop la discreție, încadrarea previzibilă a protagonistelor în centru, pe scurt – o compoziție ușor clișeică și zâmbitoare – am relizat instant că morala subiectului va fi împletită cu umor, iar tensiunea va fi spartă ocazional de situații sau replici ce aduc aminte de viața reală: crudă, amuzantă, absurdă în același timp. Astfel am intrat în cinematograf întrebându-mă dacă filmul va fi mai de grabă unul de duzină, ceva să placă la toată lumea, sau dacă se va diferenția cu ceva.

Acțiunea ne trimite direct într-un loc și timp tipic britanic: vreme tomnatică, înnorat, cardigane și case de căramidă. După ce am fost introduși în timp și spațiu, apar și protagonsitele, adică Sharon Horgan în rolul Lisei și Kristin Scott Thomas jucând-o pe Kate. O mică dezamăgire personală a fost că aceste personaje și-au revelat tipologia prea repede, adică avem pe de o parte imginea femeii bine organizate, stricte, care face lucrurile după litera legii, iar la polul opus avem figura spontană, ce-i drept cam aeriană, dar care aduce un suflu proaspăt orinde se duce. În linii mari, am simtit de la început antagonia rațiune-simțire, iar dacă tot am “mirosit” asta, am devenit curiosă să aflu care va fi climaxul, și cum se va soluționa.

Problematica propriu-zisă pe care filmul o propune, în schimb, mi se pare că merită toată atenția, întrucât aduce în mijlocul publiclui niște drame pe care majoritatea dintre noi nu le vom cunoaște. Spaima pentru persoana cea mai iubită, aflată între viață și moarte. Starea permanentă de expectativă, de incertitudine, macină profund personajele și astfel se crează contextul care le aduce pe toate împreună: corul. Bineînțeles, cântatul este scopul secundar,  țelul principal îl reprezintă crearea sentimentului de fraternitate prin suferință comună – sau cum ar suna mai corect în engleză – sisterhood.  De la o mână de femei ce caută sa-și țină mintea ocupată, cunoaștem pe parcurs caractere diferite, apar conflicte de orgoliu, cunoaștem mai intim povești de viată, traume provovate de război și, ca apogeu, avem în final personaje normale ajunse într-o situație extrordianară.

Pentru mine povestea capătă greutate și pentru că e inspirată din viața reală. Military Wives Choir, Corul Soțiilor de Militari, există în realitate, în Anglia. Din anul 2010 exsistă peste 70 de coruri în întreaga țară cu peste 2000 de membre.  Startul a plecat din Catterick, iar de atunci, prin cântat, femei de peste tot din țară au șansa de a se găsi și de a împărtăși frici și bucurii. Dincolo de acest lucru, filmul este inspirat și e serialul de succes de la BBC The Choir.

Dincolo de melodiile arhicunoscute și stilul de evoluție vocală precum în Sister Act, după cum recunosc și personajele, filmul oferă căldură și alinare familiilor de militari din întreaga lume dar și tuturor celor care au pierdut pe cineva sau se tem de acest lucru. Legătura dintre personaje este puternică și inspirațională, iar filmul, deși este unul simplist, oferă prin simplitatea sa exact ce ai nevoie.

Filmul este pe alocuri ușurel, amintindu-mi de filme precum Sister Act, Book Club / Clubul de lectură și Poms / Hai că încă putem!,

Military Wives – Soții de militari a intrat în cinematografe pe 18 septembrie fiind distribuit în România de Follow Art Distribution.

 O recenzie realizată de Ana Spînu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.