Toate filmele au un public… inclusiv Miami Bici

Nu prea am urmărit atât de multe filme românești încât să scap de instinctul că ele mă dezamăgesc, așa cum nici Miami Bici nu este un film dus la biserică. Dar după ce l-am văzut, am decis să scriu câteva idei despre el.

Miami Bici intră în cinema pe 21 februarie și este distribuit de Vertical Entertainment. Pe 1 aprilie Miami Bici intră și pe Netflix.

Dacă mă întrebai acum o lună dacă Miami Bici este un film pe care intenționez să îl văd, răspunsul meu ar fi fost „Asta e o glumă bună, nu?”. Dar iată că am ajuns aseară la vizionarea de gală a filmului Miami Bici unde au fost rezervate două săli mari de cinema și invitații apăreau cu nemiluita. A fost o seară aglomerată… asta e drept.

Cert este că Miami Bici este acel gen de film pe care îl poți urî, dar la care tot vei râde la cel puțin o poantă. Dacă ar fi să îl catalogăm la noi ar fi în categoria „la caterincă” Este o shaorma cu de toate, însă scenariul și firul narativ au cursivitate și mai ales sens. Am intrat în sala de cinema cu așteptări extrem de mici și apoi m-am trezit râzând de cel puțin două ori. Am fost surprinsă de acest film. Acum să ne înțelegem, filmul nu este de ridicat în slăvi. Are și o mulțime de defecte, însă am găsit în acest film elemente care îl fac să fie film, nu maimuțăreală fără noimă. Actorii și-au luat rolurile în serios și au făcut ce trebuie făcut. Fiecare după cum a putut.

Ca să înțelegi cam ce fel de film este… hmmm… Când Tăntălăul și Gogomanul se întâlnesc cu Stan și Bran și Jandarmii din Saint Tropez (in momentele lor complet stupide) și mănâncă mujdei pe pâine în ritm de muzică de Miami remixată cu oleacă de manele și traduceri romengleze de mare angajament. Dacă mai pui și un strop de sare cu aromă de glume și drame românești de autobază, mai ungi odată cu usturoi și pui și o pâine…. aaa și să nu uităm piept și pulpe de puicuță… că o punem de-o friptană, frate… mai ceva ca-n fața blocului.

Nu toate glumele sunt pe gustul meu, multe sunt copiate din alte filme, unele sunt efectiv îndesate în compoziție, dar stereotipurile românești fac acest umor să înflorească precum o bășina-porcului la margine de drum. Ce? E și asta floare, măi! Sunt mulțumită totuși că deși este așa cum îl descriu, lucrurile nu escalează pe o pantă de prost gust sau țigănie cum îi mai zic eu. Adică e exotic, dar nu e scârbos. Filmul pare destul de decent gândit.

Cadrele în mișcare sunt puțin cam săltărețe pentru gustul meu, sunt momente în care nu disting mișcarea personajelor și acest lucru ar fi fost ceva mai plăcut ochiului dacă scena era filmată în cadru ceva mai larg. Mai avem cadre mult prea „slow motion” în momente în care femeia este privită ca pe un poster sexy de pe pereții din vestiar, element care mă cam obosește personal, dar care va atrage cu singuranță atenția reprezentanților sexului tare.

Compoziția este interesantă, Filmul este presărat cu vorbe de duh în română, engleză, spaniolă și franceză ceea ce fac acest film colorat lingvistic. Actorii sunt de diferite naționalități și barajul de limbaj este unul extrem de comic. Ion și Ilie sunt paranghelie… ca să zic așa… să rimeze, iar „American Drim” al lor este unul pe care publicul îl va înțelege. Calitatea actoricească per total este de filme de categoria B, dar lipsa de experiență este acoperită cu multe gaguri și stângăcii ale personajelor.

Trebuie să menționez că sunt destule scene și replici care mă responsabilizează să nu recomand acest film copiiilor. Nu sunt scene nud, însă cu toții știm că înjurăturile românești sunt unele dintre cele mai colorate din lume și mai sunt și diverse sugestii către acțiuni nu tocmai sfinte precum sintagma folosită pentru „te iubesc”. De aceea mă bucur că este catalogat pe bună dreptate ca Nerecomandat copiilor sub 15 ani.

Costumele sunt extrem de sumare în cazul doamnelor, iar eroii noștii zici că au căutat prin magazine toate țoalele pe care scrie Miami Beach.

Comicul titlului este evident în momentul în care îl vei suprapune cu acțiunea desfășurată în film. Nu sunt tocmai în publicul țintă, nu urmăresc cele mai noi filmulețe de pe Youtube ale lui Bromania, dar nu m-au durut prea tare ochii văzând acest film.

Regizorul filmului este Jesús del Cerro care este prezent de ceva ani în cinematografia românească și printre cele mai cunoscute producții ale sale se numără cele două filme Ho Ho Ho și serialele Cu un pas înainte și Vlad.

Hai să facem o concluzie: Dacă vrei să mergi la film, să bei o bere și să faci mișto la caterincă… ăsta e un film potrivit. Dacă vrei să vezi o tzâțză, soare, plajă, Miami și caterincă… ăsta e un film potrivit. Dacă vrei să te distrezi cu gașca la o porție de râs și… caterincă… ăsta e un film potrivit. Dacă nu… nu. Are și puțin romance, și puțin fotbal… stelist… și morală… și tocmeală… E un film „no brainer” dacă asta vrei să auzi, dar are o amprentă veselă… măcar nu vei ieși deprimat de la film. Hai Noroc!

 

Un comentariu la „Toate filmele au un public… inclusiv Miami Bici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

çanakkale escort diyarbakır escort bursa escort konya escort konya escort battalgazi escort malatya escort antalya escort antalya escort