Tot ce trebuie să știi despre Ediția aniversară TIFF.25

Pentru Cinefilia, la fel ca pentru mulți, festivalul TIFF este probabil ce mai mare eveniment pentru industrie și pentru publicul general în fiecare an. Vizita la Cluj cu prezența obligatorie în cinematografe ne-o programăm din Ianuarie dar, suntem aici pentru tine să te punem la curent cu toate veștile legate de această ediție a festivalului.

Iată TOT ce trebuie să știi despre Ediția aniversară TIFF.25 (și când spun tot, spun TOT)

După premiera mondială de la Festivalul Internațional de Film de la Rotterdam, 3 zile în septembrie, comedia independentă regizată de Tudor Giurgiu, se vede pentru prima dată în România la Gala de deschiderea a celei de-a 25-a ediții TIFF, care va avea loc vineri, 12 iunie, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.

Filmat în toamna anului trecut, 3 zile în septembrie se remarcă printr-un demers cinematografic temerar realizat cu sprijinul unei echipe formate în majoritate din colegi care sunt implicați și în producția și organizarea festivalului. Toți vor urca pe scena din Piața Unirii, într-un moment dedicat lor, publicului și tuturor celor care de 25 de ani construiesc și susțin cel mai important eveniment cinematografic din regiune.

Dacă anul trecut ne-am bucurat de prezența lui Florin Piersic, anul acesta seara va debuta spectaculos cu proiecția în exclusivitate a unui fragment din NADIA, documentarul work in progress despre viața și cariera celei mai importante gimnaste ale lumii. Nadia Comăneci a confirmat deja prezența la eveniment.
Biletele pentru Gala de deschidere TIFF.25 au fost puse în vânzare online: tiff.eventbook.ro
Astfel, cea care va deschide TIFF.25 va fi Nadia Comăneci, în anul dedicat ei de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român pentru a marca 50 de ani de la prima notă de 10 din istoria gimnasticii. Spectatorii din Piața Unirii vor avea ocazia să vadă în exclusivitate primele imagini din documentarul work in progress despre viața și cariera ei. Un proiect ambițios semnat de același trio responsabil și pentru Nasty – Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu și Tudor D. Popescu, alături de producătorul Cosmin Hodor, – NADIA promite acces fără precedent la viața și cariera Nadiei Comăneci. Construit din imagini de arhivă și interviuri exclusive cu gimnasta și zeci de alte personalități din lumea sportului și a artei, documentarul va avea premiera în 2027.
Pe lângă momentul de la Gală, TIFF.25 îi va dedica Nadiei Comăneci și o expoziție, iar gimnasta va participa la un TIFF Talk deschis publicului.

Competiția SMART7 la TIFF.25: debuturi inovatoare ale noului cinema european

Competiția SMART7, program dedicat vocilor emergente din cinematografia europeană, revine la cea de-a 25-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (12-21 iunie 2026, Cluj-Napoca) cu o nouă selecție de filme. Conceput ca o platformă de descoperire și susținere a autorilor aflați la început de drum, programul aduce anual în prim-plan filme care experimentează la nivel tematic și formal, conectând publicul la cele mai fresh direcții ale cinemaului european. Și anul acesta, competiția reunește șapte lungmetraje de debut sau semnate de cineaști emergenți, construind un traseu care traversează relații de familie, crize personale și presiunea realităților contemporane.
Toate filmele vor fi prezentate în cadrul celor șapte festivaluri ale rețelei: Vilnius IFF Kino Pavasaris (Lituania), IndieLisboa (Portugalia), FILMADRID (Spania), Transilvania IFF (România), New Horizons IFF (Polonia), Reykjavik IFF (Islanda) și Thessaloniki IFF (Grecia).

Propunerea României este Malul vânăt (A River’s Gaze) regizat de Andreea Borțun. Debutul cineastei selecționate la Cannes în 2021 cu scurtmetrajul When Night Meets Dawn compune relația dintre Lavinia, o mamă singură, și fiul ei de 13 ani, Dani, pe parcursul a patru anotimpuri petrecute într-un sat românesc. Pe măsură ce băiatul se apropie de adolescență, echilibrul fragil dintre dependență și autonomie începe să se schimbe, iar relația lor este pusă la încercare de contextul social-economic și transformările inevitabile ale vârstei.
„Sunt opt ani de când primele gânduri legate de Malul Vânăt au început să prindă o oarecare formă. În procesul de dezvoltare al narativului am urmat un drum mai degrabă alternativ, care a presupus o documentare imersivă în comunitățile rurale din sud. Un proces lent și necesar, însă urmat de așteptarea finanțărilor și a publicului internațional potrivit. Abia aici lucrurile devin inconfortabile. Și uneori nenecesare. Cred că e important să ne gândim inclusiv la trasee alternative de finanțare și distribuție care pot scurta acești timpi. Așa că, pentru noi, a avea șansa de a începe din start circuitul festivalier prin prezența în alte șase țări decât România e ceva foarte valoros. Mai ales într-un context în care alianța acestor festivaluri crede și investește în publicul său tânăr. Într-o eră cu multe filme, dar puține ecrane fizice, cred că această inițiativă ocolește porțile tradiționale. Și mi se pare încurajator”, a declarat regizoarea Andreea Borțun.

Din Polonia vine No Ghosts on Good Street, lungmetrajul de debut al regizoarei Emi Buchwald, centrat pe viața a patru frați care cresc în absența părinților. Filmul observă cu atenție relațiile de intimitate, tensiunile și formele de dependență care se creează între ei, propunând o structură narativă neconvențională și un portret al tinerei generații. Proiectul a fost remarcat la festivalul național de la Gdynia, unde a fost multipremiat, inclusiv pentru regie.

Grecia este reprezentată de Patty is Such a Girly Name, regizat de Giorgos Georgopoulos, o dramă coming-of-age despre Daphne, o adolescentă judoka de pe o insulă izolată. Mutarea într-un oraș mai mare pentru a-și continua antrenamentele sub îndrumarea mentorului ei marchează începutul unui parcurs al maturizării, definit de disciplină, competiție și dorința de afirmare. Filmul a avut premiera mondială la festivalul Black Nights de la Tallinn și a fost premiat la festivalul de la Salonic.

În The Visitor, regizorul lituanian Vytautas Katkus urmărește revenirea lui Danielius, proaspăt devenit tată, în orașul natal, unde trebuie să vândă apartamentul părinților. Reîntâlnirea cu spații și oameni din trecut deschide un proces de rememorare și repoziționare personală. Filmul a câștigat premiul pentru regie la festivalul de la Karlovy Vary.

Selecția mai include: The Fires, debutul în lungmetraj al regizoarei islandeze Ugla Hauksdóttir – o mostră veritabilă de film-catastrofă, în care o expertă în vulcanologie încearcă să avertizeze comunitatea științifică asupra unei erupții iminente ce ar putea amenința Reykjavik, în timp ce viața personală îi este complicată de o relație amoroasă;

Eternal Flame, primul lungmetraj semnat de cineastul portughez Pedro Ramalhete – o comedie melancolică despre dinamicile unei echipe de filmare și, totodată, un omagiu adus cinematografiei portugheze, dar și filmului în general; și nu în ultimul rând

The Dashed Lines, al regizorului spaniol Anxos Fazáns, despre întâlnirea neașteptată dintre Bea, o femeie de 50 de ani aflată în plin divorț, și Denís, un bărbat trans de 28 de ani care traversează o perioadă instabilă. Apropierea lor, născută dintr-un incident imprevizibil, se transformă într-o relație de sprijin reciproc și redescoperire personală. Filmul e un portret sensibil al singurătății, identității și al șanselor unui nou început.

La finalul sezonului de festivaluri, un juriu internațional format din tineri profesioniști din industria filmului va desemna câștigătorul competiției, care va primi un premiu de 5.000 €. În 2025, trofeul SMART7 a fost acordat regizoarei portugheze de origine capverdiană Denise Fernandes pentru debutul său în lungmetraj, Hanami. Premiul a fost anunțat în cadrul galei de închidere a celei de-a 65-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Salonic.

Începând cu ediția aniversară TIFF.25, Festivalul Internațional de Film Transilvania introduce Premiul Janovics Jenő. Dedicată memoriei unui pionier al cinematografiei clujene și europene, distincția va fi acordată anual unei personalități mondiale care a marcat cinemaul prin spirit de pionierat, viziune și capacitatea de a deschide drumuri noi în industrie.
Creatorul „Hollywood-ului transilvănean”

Numele lui Janovics Jenő (1872 – 1945) este strâns legat de începuturile cinematografiei din Cluj — și din această parte a Europei. Om de teatru, director al Teatrului Maghiar din oraș, Janovics a înțeles extrem de devreme că filmul nu este o curiozitate tehnică, ci noua artă populară a secolului XX. La începutul anilor 1910, când cinemaul era încă un experiment ambulant, el a transformat Clujul într-un centru de producție. În 1913, Janovics inițiază primele filmări de ficțiune realizate aici, în colaborare cu compania franceză Pathé, la Sárga csikó (Mânzul șarg), producție care ajunge să circule internațional și demonstrează că filmele se pot produce și exporta din Transilvania, nu doar din marile capitale europene. În anii următori creează sau sprijină mai multe companii locale de producție – în 1914 înființează Studioul Janovics, în 1915 Casa de filme Proja, în 1916 Casa de film Corvin, iar în 1917 Casa de producție Transsylvania. A dezvoltat infrastructura (a transformat teatrul de vară, Teatrul Maghiar de astăzi, în cinema) și a format echipe tehnice și actori de film. Sub patronajul său au lucrat regizori care ulterior au devenit figuri majore ale cinemaului mondial, printre care Mihály Kertész, devenit la Hollywood Michael Curtiz, autorul celebrului Casablanca, și Alexander Korda, viitorul fondator al industriei britanice moderne de film.
Între 1913 și începutul anilor ’20, la Cluj se realizează peste 60 de filme mute — melodrame, adaptări literare, filme istorice — iar orașul devine unul dintre cele mai active centre cinematografice din Europa Centrală. Moștenirea lui Janovics rămâne decisivă: el a creat primul ecosistem cinematografic din regiune, a format profesioniști, a conectat producția locală la rețele internaționale și a demonstrat că filmul poate deveni industrie culturală în regiune. A pus Clujul pe harta cinemaului european înainte ca ideea unei industrii românești de film să fie stabilă.
De-a lungul anilor, figura lui Janovics Jenő a fost frecvent evocată în cadrul TIFF: de la proiecții speciale cu operele sale, prezentate sub formă de cine-concerte – Világrém (Din grozăviile lumii) sau A tolonc (Escortata, r. Michael Curtiz) pe care l-a produs – la lansări de carte, expoziții sau proiecția documentarului Janovics Jenő, un Pathé maghiar (r. Balint Zagoni). Din 2026, numele lui va fi legat mereu de festival, prin acest trofeu omonim.

Primul laureat al Premiului Janovics Jenő la Festivalul Internațional de Film Transilvania va fi Roman Gutek, distribuitor de film polonez, fondator al mai multor festivaluri, producător și promotor al filmului de artă, de al cărui nume se leagă cele mai importante inițiative cinematografice poloneze din ultimele decenii. Dedicată memoriei unui pionier al cinematografiei clujene și europene, distincția Janovics Jenő este acordată unei personalități care a marcat cinemaul prin spirit de pionierat, viziune și capacitatea de a deschide drumuri noi în industrie. Gutek este așteptat la Cluj-Napoca și în calitate de membru al juriului Competiției Oficiale și va urca pe scenă la Gala de Închidere TIFF.25.

Roman Gutek este un cunoscut pentru fondarea companiei Gutek Film în 1994 și pentru promovarea cinematografiei de autor și de artă în Polonia, atât prin distribuție, cât și prin organizarea de festivaluri. Activitatea sa a introdus publicul polonez în universul unor cineaști internaționali precum Pedro Almodóvar, Wim Wenders, Jim Jarmusch și Lars von Trier. Gutek a înființat Festivalul de Film de la Varșovia în 1985 și a fost directorul acestuia până în 1992, după care a fondat Festivalul Internațional de Film Nowe Horyzonty în 2001, eveniment care a evoluat și a devenit cel mai important festival de film din Polonia. În 2010 a lansat American Film Festival la Wrocław, cu scopul de a pune în lumină filmele independente și de autor americane, adesea ignorate de circuitul de distribuție mainstream. Cel mai recent festival creat de Gutek este Timeless Film Festival din Varșovia, care readuce în fața publicului filme clasice. A administrat cinematograful de artă Muranów din Varșovia, distins în 2004 cu titlul de Cel mai bun cinematograf al Rețelei Europa Cinemas.
Pentru eforturile depuse în promovarea culturii și cinematografiei franceze în Polonia, inclusiv prin organizarea de retrospective și a Festivalului de Film Francez, a primit în 2004 distincția Chevalier des Arts et Lettres. Prin intermediul companiei Gutek Film, care a distribuit sute de filme și a ajuns la milioane de spectatori, Gutek și-a păstrat consecvent angajamentul de a aduce publicului polonez o cinematografie diversă și de înaltă calitate, în pofida provocărilor constante.

Spectacol grandios de dans pe muzica lui Ennio Morricone la TIFF.25: – Notte Morricone

Cu ocazia celei de-a 25-a ediții, Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF.25, 12 – 21 iunie 2026) a inclus în program un spectacol unic – Notte Morricone – care îmbină coregrafia, muzica și cinematografia într-un omagiu adus legendarului compozitor italian Ennio Morricone. Produs de Centro Coreografico Nazionale / Aterballetto din Italia și semnat de coregraful spaniol Marcos Morau, spectacolul Notte Moricone va avea loc marți, 16 iunie 2026, de la ora 19:00, la Teatrul Național Cluj-Napoca.

Construit ca o experiență coregrafică totală, Notte Morricone reunește 16 dansatori într-o producție care transpune pe scenă universul muzical al unuia dintre cei mai influenți compozitori din istoria cinematografiei. Muzica lui Ennio Morricone, reorchestrată și adaptată sub direcția muzicală a lui Maurizio Billi, devine punctul de plecare pentru o incursiune vizuală în memorie, imaginație și emoție colectivă. Spectacolul imaginează o noapte din viața unui creator, un spațiu al inspirației în care muzica prinde formă, iar amintirile și filmele renasc ca apariții scenice. „Notte Morricone este darul meu, un tribut adus frumuseții pe care el a oferit-o lumii”, spune coregraful Marcos Morau. „Nu este vorba despre a explica muzica lui, ci despre a compune o nouă melodie care rulează în paralel cu prezența ei în viețile noastre.” Pentru Morau, muzica lui Morricone face parte din memoria afectivă a mai multor generații: „Melodiile lui au fost, pentru mulți dintre noi, nu doar muzica filmelor, ci și coloana sonoră a copilăriei noastre.”

Cine-concerte la TIFF.25: muzică live pentru trei universuri cinematografice

Programul de cine-concerte aduce în prim-plan trei titluri care traversează epoci, regiuni și stiluri diferite: Meandre, Nopți albe și Parisul doarme. De la o capodoperă românească mai puțin cunoscută la o călătorie în peisajul arctic sau fantezia începuturilor cinematografiei, selecția propune experiențe care recontextualizează aceste filme prin întâlnirea cu muzica live.

Nopți albe (Nooit meer slapen, r. Boudewijn Koole, Țările de Jos, 2016) – Joi, 18 iunie, ora 21:30, la Muzeul de Artă.
Un tânăr geolog ajunge în nordul Norvegiei, într-o expediție științifică care îl duce mult dincolo de obiectivul inițial. În peisajul tundrei arctice, unde ziua nu se mai termină, orientarea devine tot mai dificilă, iar drumul planificat se transformă într-o experiență de supraviețuire. Inspirat de romanul lui Willem Frederik Hermans, Nopți albe te face părtaș la o călătorie tensionată care se transformă într-o căutare a sinelui.

Parisul doarme (Paris qui dort, r. René Clair, Franța, 1925) – Sâmbătă, 20 iunie, ora 21:30, la Muzeul de Artă.
Parisul doarme (r. René Clair) este debutul lui René Clair și una dintre primele încercări de cinema fantastic din istoria cinematografiei, pornind de la o idee simplă și inventivă: Parisul este brusc oprit în loc de un savant nebun și doar câțiva oameni scapă acestui fenomen misterios. Din această premisă, filmul construiește un univers vizual în care orașul devine în același timp decor și personaj, transformat într-un spațiu suspendat, aproape oniric. Filmul se remarcă prin inventivitatea sa vizuală și felul în care privește Parisul ca pe un teren al imaginației, anunțând stilul unui regizor care va deveni canonic.

Retrospectivă integrală Corneliu Porumboiu la TIFF.25

TIFF celebrează în acest an unul dintre cei mai importanți cineaști români contemporani: Corneliu Porumboiu. La două decenii de la debutul său în lungmetraj, festivalul îi dedică o retrospectivă integrală, care va include toate filmele sale, de la A fost sau n-a fost? (2006) până la La Gomera (2019). Dublu câștigător al Trofeului Transilvania, cea mai importantă distincție a festivalului, Corneliu Porumboiu va primi Premiul special al ediției aniversare – Trofeul TIFF.25 și va susține un masterclass dedicat publicului și profesioniștilor din industrie.

Autor esențial al Noului Cinema Românesc, Porumboiu s-a impus rapid pe scena internațională printr-un stil inconfundabil, în care umorul sec, rigoarea formală și reflecția asupra limbajului cinematic se împletesc într-un discurs profund despre adevăr, memorie și mecanismele puterii. „Un cineast ingenios și plin de umor, cu un apetit pentru jocuri conceptuale, Corneliu Porumboiu a construit treptat una dintre cele mai distinctive filmografii din cinemaul european contemporan.” (Variety)
Legătura cineastului cu TIFF a fost una strânsă chiar de la debutul său, A fost sau n-a fost?, care a deschis festivalul în 2006 și i-a adus primul Trofeu Transilvania. În 2008, Porumboiu a făcut parte din juriul festivalului și a regizat unul dintre cele șapte spoturi James Bond ale ediției, iar în 2009 a câștigat cel de-al doilea Trofeu Transilvania, pentru Polițist, adjectiv. În 2011, îmbrăcat în echipament de fotbal, una dintre marile sale pasiuni, regizorul a apărut pe afișul celei de-a 10-a ediții TIFF, al cărei spot era la rândul lui inspirat de A fost sau n-a fost?. De-a lungul anilor, filmele sale au fost multipremiate și în secțiunea Zilele Filmului Românesc.
„Mă interesează modul în care limbajul modelează realitatea. În filmele mele, cuvintele nu sunt doar instrumente de comunicare, ci fac parte din acțiunea propriu-zisă. Uneori, ceea ce se spune devine mai important decât ceea ce se face.” (Corneliu Porumboiu)

Retrospectiva de la TIFF.25 reunește toate lungmetrajele regizorului. Debutul său, A fost sau n-a fost? (2006), prezentat la Cannes în Quinzaine des Réalisateurs, a câștigat Caméra d’Or pentru cel mai bun film de debut, devenind instant unul dintre titlurile definitorii ale Noului Cinema Românesc. Într-un orășel de provincie, o emisiune TV locală relansează, cu umor și ambiguitate, întrebarea dacă a existat cu adevărat revoluție în acel loc în decembrie 1989. În anul următor, filmul a câștigat și trofeul pentru cel mai bun film la Premiile Gopo. Cu Polițist, adjectiv (2009), selectat în secțiunea Un Certain Regard la Cannes, Porumboiu a obținut Premiul Juriului și Premiul FIPRESCI pe Croazetă, confirmându-și statutul de autor major al cinemaului european contemporan. În film, un polițist urmărește un adolescent suspectat de trafic de droguri, dar ancheta declanșează treptat o criză de conștiință despre lege, limbaj și moralitate. Trofeului de la TIFF i s-au adăugat în anul următor nu mai puțin de 5 premii Gopo.

În Când se lasă seara peste București sau metabolism (2013), selecționat în competiția oficială a Festivalului de la Locarno, regizorul își continuă explorările radicale asupra limbajului cinematografic și relației dintre realitate și reprezentare, transformând povestea unui regizor și a unei actrițe care navighează o relație ambiguă în timpul filmării unui lungmetraj într-un eseu subtil despre cinema, corp și adevăr. Al doilea joc (2014), prezentat în secțiunea Forum a Berlinalei și distins cu premiul Zilelor Filmului Românesc la TIFF, este un experiment cinematografic unic, construit în jurul unui meci de fotbal din arhivă comentat chiar de regizor și tatăl său, devenit prilej de reflecție asupra memoriei și istoriei recente. Porumboiu va reveni la pasiunea pentru sport în documentarul Fotbal infinit (2018), care propune o meditație ludică asupra regulilor, libertății și obsesiei pentru perfecțiune.
Selecționat în Un Certain Regard la Cannes, Comoara (2015) a obținut Premiul Un Certain Talent, fiind apreciat pentru minimalismul său ironic și precizia observației sociale. Doi bărbați pornesc în căutarea unei comori îngropate într-o curte de la țară, într-o poveste despre speranță, obsesie, iluzii și moșteniri invizibile. La TIFF, unde este proiectat imediat după, regizorul primește din nou premiul pentru cel mai bun film românesc.

Cel mai recent lungmetraj, La Gomera (2019), a fost prezentat în Competiția Oficială de la Cannes, marcând o nouă direcție stilistică în cinemaul lui Porumboiu, printr-o reinterpretare sofisticată și nu mai puțin ludică a filmului noir. A câștigat 9 trofee la Premiile Gopo, inclusiv pentru Cel mai bun film, și a fost propunerea României la Premiile Oscar.
În completarea celor șapte lungmetraje pe care cineastul le-a scris, regizat și produs, la TIFF.25 vor fi proiectate la pachet și două scurtmetraje și un mediu-metraj realizate în timpul și imediat după ce a absolvit UNATC la București: Pe aripile vinului (2002), Călătorie la oraș (2003) și Visul lui Liviu (2004). Ca bonus, Corneliu Porumboiu va introduce și unul dintre filmele sale străine favorite din programul general al festivalului.
Retrospectiva Corneliu Porumboiu la TIFF.25 este o invitație de a (re)descoperi un autor care a redefinit, film cu film, nu doar cinemaul românesc, ci și felul în care limbajul, adevărul și realitatea pot fi puse sub semnul întrebării pe ecran. Programul complet și detaliile despre masterclass vor fi anunțate în curând pe tiff.ro.

Cele mai noi filme ale lui Radu Jude și Pedro Almodóvar, printre primele titluri confirmate la TIFF.25

Jurnalul unei cameriste de Radu Jude și Bitter Christmas de Pedro Almodóvar vor fi prezentate în avanpremieră la cea de-a 25-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (12 – 21 iunie 2026, Cluj-Napoca). Debutul în regie al actriței Juliette Binoche și cele mai recente filme cu Jackie Chan, Mads Mikkelsen și Laetitia Casta completează lista primelor titluri anunțate de organizatori, un mix de cinema de autor premiat, blockbustere și pariuri surprinzătoare.

Selecționat în Quinzaine des Cinéastes la Cannes, Jurnalul unei cameriste (Le journal d’une femme de chambre, 2025, Franța-România), noul film al lui Radu Jude este construit în jurul temelor propuse de romanul omonim scris de Octave Mirbeau. Jude explică: „Povestea se concentrează pe viața unei tinere femei din România care lucrează pentru o familie din Bordeaux. E un film care amestecă diverse teme – emigrația, sărăcia, raportul dintre Est și Vest, raportul dintre teatru, literatură și cinema – totul turnat într-o formă pe care mi-o doresc, dacă nu originală, cel puțin unică”. Din distribuţie fac parte actorii Ana Dumitraşcu, Vincent Macaigne, Mélanie Thierry și Amélie Prévot. Jurnalul unei cameriste va fi proiectat la TIFF în avanpremieră, urmând să fie distribuit în România de Independența Film.

Bitter Christmas (Amarga Navidad, r. Pedro Almodóvar, 2025, Spania) îl găsește pe Almodóvar în plin teritoriu recognoscibil: relații care ard mocnit, tensiuni de familie și dorințe imposibil de ignorat, într-un film emoționant, stilizat și personal. În rolurile principale: Bárbara Lennie și Leonardo Sbaraglia. Filmul este distribuit de Independența Film.
O veche colaboratoare și muză a lui Almodóvar, Carmen Maura face un rol splendid în Calle Malaga (r. Maryam Touzani, 2025, Maroc-Spania), câștigător al premiului publicului la Veneția, un film despre memorie și felul în care orașele păstrează urmele vieților trăite în ele. Distribuitor în România: Good Time Films.

Juliette Binoche debutează în regie cu In-I In Motion (2026, Franța), un documentar despre spectacolul de dans pe care actrița l-a realizat alături de Akram Khan, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați coregrafi ai prezentului. Un film emoționant despre corp, mișcare și proces creator. Binoche joacă rolul principal și în Queen at Sea (r. Lance Hammer, 2025, Marea Britanie), premiat cu doi Urși de Argint la Berlinală, unul dintre ei recompensându-i ex-aequo pe veteranii Tom Courteney și Anna Calder-Marshall pentru cele mai bune roluri secundare. O dramă apăsătoare despre îmbătrânire, demență și legături de familie. Filmul va fi distribuit în România de Transilvania Film.
Premiată la San Sebastian și la Gala Goya pentru cel mai bun actor (José Ramón Soroiz), tot din Spania vine și drama queer Maspalomas (r. Jose Mari Goenaga, Aitor Arregi, 2025, Spania), despre un bărbat în vârstă care decide să-și ascundă orientarea sexuală când se mută într-un cămin pentru persoane în vârstă. Un film deopotrivă tandru și temerar despre identitate, dar și tensiunea dintre tradiție și prezent, semnat de echipa responsabilă pentru Marco, Adevărul inventat, prezentat la TIFF anul trecut.

Murder in the Building (Le Crime du 3e étage, r. Rémi Bezançon, 2025, Franța), cu Laetitia Casta și Gilles Lellouche, e un policier Hitchcockian retro și cu nerv, un regal cinefil în care fiecare detaliu contează, iar suspansul se construiește lent, aproape geometric. Filmul a închis Festivalul de la Rotterdam și va fi ulterior distribuit în România de Independența Film.
Superstarul cinemaului european, Mads Mikkelsen revine pe ecran cu rolul din comedia neagră The Last Viking (r. Anders Thomas Jensen, Danemarca, 2025). Un spărgător de bănci face tot ce poate ca fratele său traumatizat să-și recapete memoria și să-i spună unde a ascuns o comoară. Filmul este distribuit de Bad Unicorn.
Cu The Things Left Unspoken (Le cose non dette, 2025, Italia–Maroc), Gabriele Muccino livrează exact tipul de melodramă italiană care l-a consacrat: relații în criză, emoții care explodează și secrete sumbre de familie într-un decor solar și exotic, încărcat de erotism și tensiune. Un succes de public în Italia!
Mother (r. Teona Strugar Mitevska 2025, Macedonia de Nord-Belgia) vine cu unul dintre cele mai neașteptate castinguri ale anului: Noomi Rapace într-un portret neconvențional al Maicii Tereza, într-un film care evită complet reverența clasică și merge spre o interpretare fizică, dură, aproape viscerală, dublată de rebeliune punk.

Irepetabilul Jackie Chan revine pe marele ecran în The Shadow’s Edge (r. Larry Yang, 2025, Hong Kong–China) cu exact ceea ce publicul așteaptă: acțiune coregrafiată la milimetru, cascadorii spectaculoase și acel tip de energie fizică pe care puțini actori îl mai pot livra astăzi. Tot din Asia vine și Kokuho (r. Lee Sang-il 2025, Japonia), care a spart toate recordurile, devenind cel mai mare succes de box-office nipon din toate timpurile. Filmul transformă lumea teatrului kabuki într-un spectacol cinematografic somptuos și epic, despre ambiție, disciplină și prețul excelenței.

100 de ani de la nașterea unui superstar: Marilyn Monroe fotografiată de Sam Shaw la TIFF.25

La 100 de ani de la nașterea actriței, fotografii inedite cu Marilyn Monroe realizate de Sam Shaw, celebrul fotograf american și unul dintre cei mai importanți martori vizuali ai Hollywood-ului anilor ’50, sunt subiectul unei expoziții unice la TIFF.25: Dear Marilyn. TIFF se alătură astfel unui lung șir de inițiative globale care dedică programe speciale centenarului Marilyn: Cinemateca Franceză, British Film Institute, National Portrait Gallery, MOMA sau Festivalul de Film de la Torino. Expoziția Dear Marilyn va putea fi vizitată la Muzeul de Artă Cluj-Napoca în perioada 4 – 21 iunie, iar intrarea va fi liberă.
Punctul central al expoziției îl constituie celebra fotografie realizată în timpul filmărilor pentru Șapte ani de căsnicie (The Seven Year Itch, r. Billy Wilder, 1955) – scena cu rochia albă ridicată de aerul metroului, un moment conceput chiar de Sam Shaw și devenit una dintre cele mai recognoscibile imagini din istoria culturii pop. În contrast cu această imagine, expoziția propune și o serie de cadre intime: Marilyn pe plajă, în apartament, pe străzile New York-ului sau în culise. Selecția este inspirată și de volumul publicat postum, Dear Marilyn: The Unseen Letters and Photographs, care aduce la lumină fotografii inedite, dar și corespondență și fragmente din jurnalele lui Shaw. Cartea va putea fi achiziționată din TIFF Shop pe durata festivalului.

În plus, spectatorii vor avea ocazia să o vadă pe Marilyn Monroe și pe marele ecran la TIFF.25, filmul Unora le place jazzul (Some Like It Hot, r. Billy Wilder, 1959) fiind inclus în programul festivalului, în proiecție specială unică a celei mai recente versiuni restaurate digital în 4K. Puține opere au rămas poate atât de vii și de irezistibile în istoria cinematografului, grație și unui trio de neuitat — Marilyn Monroe, Tony Curtis și Jack Lemmon. Marilyn e pur și simplu magnetică în acest film iconic: fragilă și senzuală, comică fără efort, cu o prezență care luminează fiecare cadru.

Film Food la TIFF.25: cinema și gastronomie în trei proiecții speciale

Filmele bune rămân cu tine și după genericul de final, uneori în moduri neașteptate. La TIFF.25, una dintre cele mai îndrăgite secțiuni ale festivalului, Film Food, continuă această idee printr-o întâlnire între cinema și gastronomie, care aduce împreună povești memorabile și interpretări culinare pe măsură.
Fiecare proiecție din secțiunea Film Food este urmată de o masă specială pregătită de chefi de renume, gândită ca o prelungire firească a filmelor. Anul acesta, chefii invitați sunt Radu CM Ionescu-Fehér, Florin Dumitrescu și Adi Hădean. În premieră, una dintre mesele Film Food va fi servită la prânz!

Sâmbătă, 13 iunie
10:30 – Proiecție film: Făcălețul de aur (The Golden Spurtle, r. Constantine Costi, Marea Britanie, 2025, 75’) | Cercul Militar
12:00 – Brunch pregătit de chef Radu CM Ionescu-Fehér la Casa TIFF x VISUIN, prezentat de Nespresso
Ce ai zice dacă ai afla că există un campionat internațional de porridge, adică terci? În documentarul Făcălețul de aur, acest pretext aparent absurd devine punctul de pornire pentru o incursiune într-un mic sat scoțian unde, o dată pe an, oameni din întreaga lume se întrec în arta de a transforma ovăzul într-un bol memorabil. Dincolo de glumă și competiție, filmul urmărește cu mult umor și căldură felul în care un preparat atât de simplu ajunge să stârnească orgolii, pasiuni și povești personale neașteptat de serioase.
Chef Radu CM Ionescu-Fehér este un nume esențial al gastronomiei contemporane românești, cunoscut pentru viziunea sa creativă și modul în care transformă bucătăria într-un limbaj artistic. Format la Le Cordon Bleu din Londra și cu experiență în restaurante de top, și-a consolidat stilul odată cu deschiderea restaurantului Kaiamo din București, un proiect conceput ca un manifest culinar care îmbină tradiția cu o abordare modernă și experimentală.
Biletele pot fi achiziționate aici

Duminică, 14 iunie
18:30 – Proiecție film: Cina (La Cena, r. Manuel Gómez Pereira, Spania, 2025, 106’) | Cercul Militar
20:30 – Cină pregătită de Chef Florin Dumitrescu la Da Pino, prezentată de LIDL
Dublu premiat la cea mai recentă ediție a Premiilor Goya, unde a fost nominalizat la opt categorii, Cina plasează acțiunea în 1939, imediat după finalul Războiului Civil Spaniol. Un grup de bucătari republicani învinși primește ordinul de a pregăti un banchet festiv pentru Franco și generalii săi de top, la Hotelul Palace din Madrid. În timp ce duc la îndeplinire această sarcină, ei pun la cale un plan riscant, care ar putea reprezenta ultima lor șansă de a evada.
Responsabil pentru experiența culinară de după proiecția filmului este Florin Dumitrescu, cunoscut din postura de jurat al unor show-uri televizate ca „MasterChef” sau „Chefi la cuțite”. Considerat unul dintre cei mai talentați și carismatici bucătari din România, acesta și-a început cariera ca stagiar în restaurante la doar 14 ani, așa că s-ar putea spune că și-a petrecut mai mult de jumătate din viață în bucătărie, în căutarea mixului perfect dintre preparatele clasice și tehnicile moderne.
Biletele pot fi achiziționate aici

Marți, 16 iunie
18:30 – Proiecție film: Condimente și minciuni (Spices and Lies, r. Amine Adjina, Franța, 2025, 104’) | Cercul Militar
20:30 – Cină pregătită de chef Adi Hădean la Da Pino, prezentată de URSUS
În Condimente și minciuni, Mehdi și Léa lucrează în același restaurant și, între ture și planuri de viitor, au ajuns să fie și într-o relație. Locuiesc împreună și se gândesc serios să preia afacerea șefului lor, care se apropie de pensionare, mai ales că au și susținerea părinților ei. Totul devine însă mai complicat când Léa vrea să o cunoască pe mama lui Mehdi. Pentru că nu i-a spus nimic despre relația lui sau despre pasiunea pentru gastronomia franțuzească, Mehdi intră în panică și inventează o soluție de moment: o roagă pe prietena lui, Souhila, să se dea drept mama lui, ceea ce duce la haos.
Adi Hădean este chef, autor și antreprenor român, recunoscut ca una dintre cele mai influente voci ale gastronomiei românești contemporane. Activ în domeniu din 1998, s-a remarcat prin proiecte culinare, emisiuni TV, cărți și inițiative dedicate promovării bucătăriei locale. Fost jurat „MasterChef”, Hădean îmbină astăzi activitatea gastronomică cu antreprenoriatul și proiectele sociale, contribuind constant la dezvoltarea culturii culinare din România.
Biletele pot fi achiziționate aici.

TIFF, parteneriat cu Film Independent pentru programul Always Remember, dedicat memoriei Holocaustului

Festivalul Internațional de Film Transilvania anunță un parteneriat cu Film Independent, organizația din Los Angeles care stă în spatele premiilor Film Independent Spirit Awards și a numeroase alte inițiative menite să susțină și să promoveze cinematografia independentă. În cadrul acestei colaborări, Film Independent va prezenta „Always Remember”, o serie de proiecții gratuite susținute de Fundația Familiei Cayton-Goldrich și de Conferința privind revendicările materiale ale evreilor împotriva Germaniei (Claims Conference), creată pentru a sensibiliza publicul cu privire la Holocaust prin intermediul unor povești puternice și accesibile.
Astfel, pe parcursul celei de-a 25-a ediții TIFF (12 – 21 iunie), la Cinema Victoria din Cluj-Napoca vor fi proiectate două filme propuse de Film Independent: Pepi Fandango (r. Lucija Stojevic, Spania, 2024) și Orfan (Orphan, r. László Nemes, Ungaria, 2025). Intrarea va fi gratuită!

„Credem în puterea poveștilor de a amplifica voci și experiențe diverse și de a cultiva empatia și înțelegerea. Filmul, în special, are o capacitate unică nu doar de a delecta, ci și de a contribui la schimbarea mentalităților și a atitudinilor. Sondajele recente relevă o tendință globală de estompare a cunoștințelor de bază despre Holocaust. Ca răspuns, am colaborat cu parteneri cheie, comunități și regizori independenți pentru a crea Always Remember, o serie specială de proiecții menită să crească gradul de conștientizare cu privire la Holocaust. Prima ediție a avut loc în 2025, online. Într-un moment crucial, în care antisemitismul este încă în creștere, iar numărul supraviețuitorilor care mai sunt în viață pentru a împărtăși experiențele și lecțiile Holocaustului este din ce în ce mai mic, lansăm o a doua ediție a seriei în 2026: Always Remember, On the Road”, explică organizatorii Film Independent.
O delegație Film Independent va fi prezentă la Cluj în perioada festivalului, iar programul va fi prezentat și la TIFF Timișoara, în toamnă.

Pepi Fandango este un documentar spaniol din 2023, regizat de Lucija Stojević, care urmărește povestea emoționantă a lui Peter Perez (poreclit „Pepi”), un supraviețuitor vienez al Holocaustului, și a prietenului său muzician Alfred Pahola, care pornesc împreună într-un road trip de la Viena până în sudul Spaniei. Pepi dorește să compună un fandango — un cântec în stil flamenco care îl bântuie și astăzi: în copilărie, el și familia sa evreiască au ajuns în lagărul de concentrare Rivesaltes din Franța, unde a fost cazat în aceeași baracă împreună cu copii romi spanioli care cântau fandangos pentru a comunica cu părinții lor de cealaltă parte a zidului de separare. Filmul a avut o prezență solidă în circuitul festivalurilor internaționale: a fost selectat la Varșovia, Crossing Europe (Linz), DocsBarcelona, Dokumentale Berlin, a obținut o Mențiune Specială la Festivalul de la Málaga 27, Premiul Panorama la DocsValència și Premiul Publicului la Memorimage.

Orfan este cel de-al treilea lungmetraj al regizorului maghiar László Nemes (Oscar pentru cel mai bun film străin cu Fiul lui Saul în 2015). Orfan este o dramă istorică co-scrisă de Nemes și Clara Royer, care se petrece în Budapesta anului 1957, după revolta eșuată împotriva regimului comunist. Filmul îl urmărește pe Andor, un băiat evreu de 12 ani care-și caută tatăl dispărut, dar descoperă în schimb adevărul despre supraviețuirea mamei sale în timpul Holocaustului. Povestea este liber inspirată din amintirile din copilărie ale tatălui lui Nemes în Budapesta postbelică. Filmul a avut premiera mondială în competiția oficială a Festivalului de la Veneția 2025.

TIFF.25: filmele celor două competiții internaționale

Cineaști aflați la primul sau al doilea lungmetraj din carieră concurează pentru trofeele competițiilor internaționale ale celei de-a 25-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania. 12 titluri se află în cursa pentru Trofeul Transilvania și celelalte premii ale Competiției Oficiale, în timp ce alte 10 producții își vor disputa premiul Competiției What’s Up Doc?.
“Competiția de anul acesta este un mix la fel de polarizant ca realitatea de astăzi. Minimalism alb-negru si exces de sânge și culori psihedelice. Povești adevărate sau născociri dintre cele mai fanteziste. Flirt cu filmul de gen sau orgie cu mai multe genuri deodată. Eroi și anti-eroi. Drum drept sau bandă Moebius. Satiră politică și porno balamuc. Tați absenți și mame excentrice. Sau viceversa. Imaginați-vă acum un soi de joc Jenga în care fiecare film e o piesă. De rezistență. Împreună, stau în picioare, deși instabilitatea e asfixiantă. Fără oricare dintre ele, structura s-ar nărui.” (Mihai Chirilov, director artistic TIFF).
Un cuplu inventează o boală terminală pentru a câștiga bani. Succesul crește odată cu lăcomia, iar finalul nu iartă pe nimeni. Titrat ca un horror capitalist, cu influențe coreene și lipsit de orice compromis, Sicko este un tur de forță expansiv al debutantului Aitore Zholdaskali și e deja blockbuster în Kazakhstan. Tot un thriller, de această dată între patru pereți și în vâna lui Lanthimos, este și Aici mă simt acasă (Feels Like Home, r. Gábor Holtai), debutul maghiar premiat la Sitges, care transformă familia în lichidul amniotic necesar pentru a naște un individ. Cu forța.

Vincent Maël Cardona revine după Magnetic Beats (TIFF 2022) cu Regele Soare (Le Roi Soleil, Franța), un amestec sofisticat și high concept de heist movie și slasher în jurul unui bilet de loto câștigător, unde patima avuției duce povestea spre un deznodământ surprinzător. Din Thailanda, O fantomă utilă (A Useful Ghost, r. Ratchapoom Boonbunchachoke) propune o poveste la fel de neobișnuită: o logodnică revenită sub forma unui aspirator roșu vorbitor. Un film zănatec și nonconformist despre iubire și nedreptăți care cer să fie reparate, indiferent de formă.

Lionel, debutul regizorului spaniol Carlos Saiz, e un experiment atât în fața camerei, cât și în spatele ei, pe un scenariu de road movie care nu le-a fost arătat niciodată actorilor (familie reală), dar care dezvelește și universalizează emoționant relația dintre un tată și un fiu. Realitatea din spatele ficțiunii se face simțită și în Se face zi (The Night Is Fading Away), debutul regizorilor argentinieni Ramiro Sonzini și Ezequiel Salinas – o fabulă cinefilă dulce-amară în care un proiecționist își pierde casa și jobul și se mută ca paznic de noapte în cinematograful pe cale de renovare, punând bazele unei comunități atipice de iubitori de filme vechi.

Gol-goluț (Truly Naked, Olanda), debutul regizoarei Muriel d’Ansembourg, este un coming-of-age curajos, în care sexul și goliciunea sunt normalitate, iar întrebarea devine dacă hainele au vreun rol în a-ți deschide cu adevărat sufletul. Tot coming-of-age, dar cu focus pe o școală de tinere care se pregătesc să devină sirene profesioniste, este Titanic Ocean (r. Konstantina Kotzamani, Grecia), singurul film în coproducție cu România din line-up, cu premiera la Cannes anul acesta. Aici veșmintele contribuie la fantezie, iar transformarea e forțată de o lume care s-a învățat să ceară mereu schimbare.

În Butterfly (r. Itonje Søimer Guttormsen, Norvegia), schimbarea e forțată de autocunoaștere, această monedă de schimb contemporană, pe fondul căreia două surori trebuie să negocieze umbra și moștenirea emoțională a unei mame-guru. Umbra tatălui meu (My Father’s Shadow), debutul anglo-nigerian al lui Akinola Davies Jr., este un vis-amintire ce vorbește mai clar ca orice înregistrare despre un moment de turnură politică și cum reverberează el în viața unei familii.
Inspirat de un tragic caz real, Tatăl nostru (Our Father, r. Goran Stankovic) explorează cultul figurii paterne surogat dintr-o mănăstire sârbească pentru toxicomani și dificultatea de a-l deconstrui în strania lui complexitate atunci când binele se face prin rău. Și tot o poveste adevărată stă la baza Hangarului roșu (The Red Hangar, Chile, r. Juan Pablo Sallato), venit direct de la Berlinală – un thriller latino-american tensionat despre onoare și datorie în timpul loviturii de stat a lui Pinochet, construit admirabil cu resurse minimale.

Competiția What’s Up, Doc?
Este al cincilea an în care secțiunea What’s Up Doc? are o competiție dedicată în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania, iar cele 10 titluri alese propun o diversitate caleidoscopică de genuri: pe lângă formatul clasic, selecția mai include o animație cu coioți, un poem-hibrid, o mostră impecabilă de jurnalism sau o serie ludică de B-movies.
“Deși traversează spații geografice diferite (din America în Maroc, din Mexic în Africa de Sud sau din fosta Uniune Sovietică în Israelul de azi), documentarele din competiție (dintre care 8 debuturi) rămân ancorate în dragoste, în nevoia de apropiere și poate, cel mai important, în Adevăr, acolo unde diferențele și tezele dispar și rămâne doar experiența umană, cu bunele și cu relele ei.” (Crăița Nanu, curator al Competiției What’s Up Doc?)
Ne-ai lăsat singuri (We Were Left Alone, Spania, r. Adrian Canoura) e o scrisoare de dragoste a fiului pentru tatăl marinar. Într-o lume de părinți plecați departe, acest debut, atipic în repetitivitatea lui, stilizat și experimental, este iubire prin absență, iertare și acceptare, o instalație imersivă sub formă de film. Depărtări aproape nesfârșite găsim și în Adio, surori (Goodbye Sisters, r. Alexander Murphy), o coproducție Franța-Nepal care ne poartă până acasă la protagoniste pentru o ultimă vizită, într-o poveste realistă și picturală despre familie și șansă.

Bouchra (r. Orian Yani Barki, Meriem Bennani) este despre asumarea propriei identități în fața părinților și a ta. Este o poveste de coming-out copleșitor de umană, sensibilă și, mai ales, adevărată, transformată original într-o superbă animație cu coioți. La rândul lui, Motel Paraiso transformă viața unor bunici excentrici într-o serie ludică de filme de serie B, cu umor și tandrețe. Totul în Mexic, în regia lui Jose Eduardo Castilla Ponce.

Hex este povestea adevărată a trei prietene care fac un pact să devină celebre ca vrăjitoare și formație de heavy metal. Cum privești femeia când îți urlă în față, se mânjește cu sânge de menstruație și înșiră gutural incantații? Debutul, surprinzător de elegant, al regizoarei norvegiene Maja Holand reușește să facă de rușine absolut toate glumele la adresa feministelor.

Variațiuni pe o temă (Variations on a Theme, r. Jason Jacobs, Devon Delmar) e un hibrid poetic pur-sânge, ce ne transportă în Africa de Sud și ne arată cum trădarea sistematizată, acoperită de liniște și ani, își poartă ecoul peste generații, ghidată de speranța care, naiv, ne face să visăm la nemurire și dreptate.

”Aici, în Numbi, unii au mâinile mânjite de sânge, alții de noroi. Dar toți cei din lumea asta au coltan în buzunar.” Despre noroi și sânge (Of Mud and Blood, Franța, r. Jean-Gabriel Leynaud) explorează realitatea coltanului din Congo și poveștile de viață pe care le zdrobește, într-un demers cu accente steinbeckiene. E despre fragilitatea viselor, în timp ce Gardienii din Seul (The Guardians of Seoul, r. Kim Jong-woo, Kim Shin-wan, Cho Chul-young) e despre puterea lor. Documentarul, construit ca un thriller și filmat în noaptea când locuitorii din Seul s-au organizat să oprească decretarea legii marțiale, este o mărturie vie că puterea stă în oameni, iar trecutul există pentru ca noi să învățăm din el.

Ori, pentru a face asta, e important să ni-l amintim. Memorie (Memory), debutul de la Veneția deja titrat al Vladlenei Sandu, este o fascinantă plimbare prin amintirile unui copil care a trăit căderea Uniunii Sovietice și ruptura familiei între Cecenia și Crimeea. Istoria aproape improbabilă, ce se desfășoară cu păpuși ca actanți, e presărată cu întrebări mari și aparent naive, care însă rezonează dureros și astăzi.

Și tot întrebările stau la baza celui mai minat film din competiție, Departe de Maine (Far from Maine). În această coproducție Franța-Italia-Ungaria, născută în Israel, regizorul Roy Cohen are extraordinarul curaj de interoga incomod despre ce doare, de ce doare și cum îi sună durerea asta celuilalt, într-una dintre cele mai puternice și echilibrate pledoarii pentru pace.

Focus Olanda la TIFF.25: mistere neliniștitoare, realism absurd și clasici care au făcut istorie

Cinematografia Țărilor de Jos este celebrată printr-o selecție care reunește atât debuturi recente prezentate în marile festivaluri europene, cât și filme-cult care au influențat generații întregi de cineaști. Focus Olanda, curatoriat de Evgeny Gusyatinskiy din echipa de programare a Festivalului Internațional de Film de la Rotterdam (IFFR), aduce laolaltă povești despre comunități care se destramă încet, familii în criză, personaje consumate de propriile obsesii și lumi în care absurdul pare perfect normal. Din selecție fac parte unele dintre cele mai interesante titluri recente din cinemaul olandez, dar și clasice precum Dispariția (Spoorloos, r. George Sluizer, 1988) sau Așii (Spetters, r. Paul Verhoeven, 1980). Lor li se adaugă filmul olandez deja anunțat în Competiția Oficială TIFF.25: Gol goluț (Truly Naked), debutul regizoarei Muriel d’Ansembourg, un coming-of-age curajos și provocator.
Olanda va fi reprezentată și în juriile TIFF.25: Sandra den Hamer (CEO al Netherlands Film Fund între 2023 și 2026 și parte din echipa IFFR peste două decenii) va face parte din Juriul Competiției Oficiale, iar René Wolf, care are în spate o carieră de peste 35 de ani ca programator de film la Eye Filmmuseum din Amsterdam, va face parte din Juriul Zilelor Filmului Românesc.
Focus Olanda este realizat la TIFF.25 cu sprijinul SEE NL, al Ambasadei Regatului Țărilor de Jos în România și al Consulatului Regatului Țărilor de Jos din Cluj-Napoca.

Căprioara (Whitetail, r. Nanouk Leopold, 2025) spune povestea lui Jen, o pădurară din sudul Irlandei obișnuită să țină totul sub control, până când întoarcerea unui fost iubit scoate la suprafață tensiuni, amintiri și lucruri rămase nerezolvate. Filmul construiește o tensiune mocnită, pe fundalul unei comunități mici și al unei păduri în care pericolul pare mereu aproape, cu o interpretare puternică din partea Natashei O’Keeffe, cunoscută publicului larg din serialul Peaky Blinders.

Prezentat în premieră în cadrul secțiunii Semaine de la Critique de la Cannes, În lanul de trestii (Reedland, r. Sven Bresser, 2025) este un debut construit în jurul unui personaj care nu știe dacă încearcă să găsească un vinovat sau să scape de propria vină. Amplasat într-o regiune de mlaștini și câmpuri de stuf, filmul urmărește cum o crimă transformă încet rutina unei comunități într-un spațiu dominat de neîncredere și tăceri incomode.

În Ca-n povești (De Idylle, r. Aaron Rookus, 2025), un bărbat trecut de 40 de ani încearcă să-și refacă viața după ce își asumă sexualitatea la finalul unei relații de zece ani, sora lui, o soprană cunoscută, primește un diagnostic care îi schimbă complet perspectiva asupra viitorului, în timp ce bunica lor începe să caute o metodă demnă de a-și încheia viața. Filmul trece natural de la situații stânjenitoare la momente foarte intime și găsește umor exact acolo unde personajele încearcă cel mai mult să păstreze aparențele.

Fabula (r. Michiel ten Horn, 2025) amestecă umorul negru, folclorul și elementele de realism magic în povestea lui Jos, un infractor mărunt din Limburg convins că familia lui este urmărită de generații de ghinion. După ce o tranzacție de droguri merge prost, el începe să caute explicații pentru toate lucrurile care i-au distrus viața, într-o lume populată de personaje ciudate, superstiții locale și întâmplări care par tot mai desprinse dintr-un coșmar absurd.

Într-o lume în care oamenii pot exploda literalmente din cauza presiunii emoționale, Samuel încearcă să își continue viața după moartea soției sale. Îi sunt alături un prieten prea insistent și o mamă hotărâtă să îl „repare”, care contribuie la amestecul de umor negru, body horror și haos din care este compus Când ai o mamă (A Messy Tribute to Motherly Love, r. Dan Geesin, 2026).
După un accident care o lasă fără vedere, Lot, o adolescentă de 17 ani obișnuită cu o viață activă și independentă, ajunge într-un centru de recuperare pentru persoane cu deficiențe de vedere, unde trebuie să învețe din nou cele mai simple lucruri.

În Voi vedea (I Shall See, r. Mercedes Stalenhoef, 2025), noile relații și rutina centrului o ajută să se adapteze unei lumi complet schimbate, în timp ce continuă să viseze imagini pe care, în realitate, nu le mai poate vedea.

Considerat astăzi unul dintre marile thrillere psihologice europene, Dispariția (Spoorloos, r. George Sluizer, 1988) pornește de la dispariția unei femei într-o benzinărie de pe o autostradă din Franța și ajunge, treptat, într-un teritoriu mult mai întunecat decât pare la început. Publicația Variety l-a numit unul dintre cele mai bune omagii aduse lui Hitchcock, iar Stanley Kubrick a declarat că e unul dintre cele mai înfricoșătoare filme făcute vreodată, ceea ce nu-i puțin lucru.

Un alt clasic olandez care va putea fi văzut în cadrul Focus Olanda este Așii (Spetters, 1980), regizat de nimeni altul decât Paul Verhoeven (RoboCop, Total Recall, Basic Instinct, Elle). Filmul urmărește trei tineri obsedați de motocross, sex și ideea unei vieți mai bune, într-un portret deloc romantic al Olandei de la începutul anilor ’80. La momentul lansării, Spetters a generat un scandal din cauza modului explicit în care vorbea despre violență, sexualitate și masculinitate, dar a devenit între timp unul dintre titlurile esențiale din filmografia lui Verhoeven, contribuind decisiv la succesul lui ulterior în Statele Unite.

Selecția Focus Olanda de la TIFF.25 este întregită de cine-concertul Nopți albe (Nooit meer slapen, r. Boudewijn Koole), unde filmul despre un geolog aflat într-o călătorie inițiatică la limita supraviețuirii în tundra arctică este dublat de muzica premiată în 2016 cu Oscarul olandez, reinterpretată live chiar de doi dintre muzicienii implicați în înregistrarea originală, Alex Simu și George Dumitriu.

De la László Nemes la noile voci din filmul maghiar: programul Zilei Maghiare la TIFF.25

Un thriller despre o familie surogat, documentare construite din arhive personale și povești despre maternitate, identitate sau succes venit prea devreme se regăsesc în programul Zilei Maghiare de la cea de-a 25-a ediție a Festivalul Internațional de Film Transilvania (12–21 iunie 2026). Selecția de anul acesta îi aduce împreună pe regizori consacrați precum László Nemes, György Pálfi și Ildikó Enyedi cu o nouă generație de cineaști maghiari independenți care experimentează constant cu genurile și formele cinematografice.
Cu un Grand Prix la Cannes, un Glob de Aur și titlul de Cel mai bun film străin la Oscar pentru Fiul lui Saul, László Nemes este unul dintre cei mai apreciați regizori europeni ai ultimilor ani. La TIFF.25, publicul va putea vedea în premieră națională noul lui film, Orfan (Orphan, 2025), o poveste plasată în Ungaria de după revoluția din 1956, în care viața unui băiat crescut doar de mamă este zdruncinată de apariția unui bărbat care susține că este tatăl lui adevărat.

Un obișnuit al TIFF-ului, György Pálfi este cunoscut pentru stilul său exploziv și nonconformist, iar cel mai recent titlu din filmografia lui nu se lasă mai prejos. Așa cum se poate intui din titlu, în Găina (Hen, 2025), povestea este spusă aproape integral din perspectiva unei găini care scapă dintr-o fermă industrială și ajunge într-un sat de pe litoralul Greciei, unde traversează o lume dominată de abuzuri, violență și relații de putere absurde.

În Aici mă simt acasă (Feels Like Home, r. Gábor Holtai, 2025), o femeie este răpită și dusă într-o casă unde un bărbat obligă mai mulți oameni singuri și vulnerabili să joace rolurile unei familii. Fiecare are un nume nou și reguli stricte pe care trebuie să le respecte. În timp ce încearcă să găsească o cale de scăpare, protagonista începe să observe felul în care frica, dependența și nevoia de afecțiune îi țin pe ceilalți captivi, chiar și atunci când ușa nu este încuiată.

În documentarul Nicio grijă, Sári! (Don’t worry Sári!, 2025), regizoarea Sári Haragonics reconstruiește peste 30 de ani din istoria propriei familii folosind filmări de arhivă, mesaje vocale, înregistrări și fragmente din propriile ședințe de terapie. Filmul vorbește direct despre sănătate mintală, relațiile dintre generații, pierdere și felul în care traumele personale ajung să se transmită în interiorul unei familii, pe fundalul schimbărilor sociale din Europa de Est.

Avându-l ca producător executiv pe regretatul Béla Tarr, care a fost omagiat anul trecut la TIFF, Toate stelele (Stars of Little Importance, r. Renátó Olasz, 2025) este un debut despre doi frați care se întorc de Crăciun în orașul natal. Pe fundalul unui loc unde timpul pare încremenit, filmul vorbește despre ratare, prietenii care nu mai funcționează și senzația că uneori trecutul te așteaptă exact unde l-ai lăsat.

Mambo Maternica (2025), debutul regizoarei Borbála Nagy, urmărește trei femei maghiare care locuiesc în Berlin, Paris și Budapesta, aflate în mijlocul unor decizii importante: un avort, o inseminare și o adopție. Filmul construiește aceste trei povești în paralel și arată felul în care maternitatea, relațiile și presiunea socială se intersectează în viețile personajelor.

Regizat de Ildikó Enyedi (Ursul de Aur la Berlinale pentru Despre trup și suflet) și prezentat în competiția oficială a Festivalului Internațional de Film de la Veneția, Prieten tăcut (Silent Friend, 2025) îi are în distribuție pe Léa Seydoux și Tony Leung Chiu-wai (actorul fetiș al lui Wong Kar-wai) într-o poveste construită în jurul unei grădini botanice dintr-un oraș medieval german. Filmul trece prin trei perioade diferite și urmărește personaje care încearcă să evadeze din vieți blocate, găsind în spațiul grădinii un loc unde relațiile cu ceilalți oameni, dar și cu natura, încep să se schimbe.

În Nu sunt eu (My Turn, 2025) un accident ciudat îi obligă pe doi frați chinezo-maghiari să împartă același corp, iar viața lor de zi cu zi se transformă rapid într-un haos imposibil de controlat. Pornind din propria experiență de copil crescut între două culturi, regizorul Ge Zhang vorbește despre identitate și cum ideea de familie e diferită pentru fiecare în parte.

Câștigător al Oscarului pentru scurtmetraj, Kristóf Deák revine cu Tot un drac (With Friends Like These, 2025) un film despre patru foști colegi de cămin care ajung din nou față în față după un deceniu în care au făcut tot posibilul să se evite. Întâlnirea scoate rapid la iveală frustrări vechi, relații distruse și lucruri rămase nespuse, într-un amestec de tensiune, umor și haos emoțional care se întinde pe parcursul unei singure nopți.
În documentarul Fata lui Tata (My Father’s Daughter, 2026), regizoarea Lea Podhradská pornește în căutarea surorii sale, dispărută când ea avea doar opt ani și despre care familia a ales, timp de aproape trei decenii, să nu vorbească aproape deloc. Totul se schimbă după apariția unei scrisori trimise dintr-o închisoare din Spania, singura urmă lăsată de sora ei după 27 de ani.

Un alt documentar care demonstrează diversitatea cinematografiei maghiare este Povestea lui Pogány Induló (Meant to Be: The Story of Pogány Induló, r. Olivér Márk Tóth, 2025), o producție HBO construită în jurul ascensiunii unui rapper care ajunge celebru înainte să iasă din adolescență. Filmat timp de trei ani, documentarul îl surprinde între concerte tot mai mari, milioane de stream-uri și presiunea care vine la pachet cu succesul apărut prea repede, într-un moment în care încă încearcă să își găsească locul între familie, dependențe și viața de zi cu zi.

Și cei mai mici spectatori vor avea program de Ziua Maghiară: Hipopotamul Hipo (Hugó, a víziló, William Feigenbaum, József Gémes, 1975) animația clasică ungaro-americană va avea o proiecție specială dublată în limba maghiară în cadrul programului de preview Mini-TIFF.

TIFF.25: Debuturi, premiere și filmele românești despre care se va vorbi anul acesta, în ZFR

TIFF.25 aduce în competiția Zilelor Filmului Românesc 31 de producții locale – 11 lungmetraje (dintre care majoritatea debuturi în ficțiune) și 20 de scurtmetraje, care concurează pentru cele trei premii importante ale secțiunii: Cel mai bun lungmetraj, Cel mai bun debut și Cel mai bun scurtmetraj. Filmele de lungmetraj din competiția ZFR se vor afla și în atenția juriului FIPRESCI, iar cele de scurtmetraj au șansa de a primi recunoașterea juriului Signis. În afara competiției vor fi proiectate atât filme românești remarcate în ultimul an, cât și titluri (inclusiv coproducții cu România) care vor avea premiera mondială sau națională în cadrul festivalului.
Din juriul competiției de lungmetraj ZFR fac parte René Wolf, consultant și fost director de achiziții la Eye Filmmuseum din Amsterdam, Anja Fröhner, head of programming la festivalul de film de la Zürich și producătoarea Marie Balducchi (Agat Films).

Malul vânăt (r. Andreea Borțun)
În Malul vânăt, Andreea Borțun construiește povestea unei mame singure care încearcă să își ofere ei și fiului său adolescent o viață mai bună într-un sat din sudul României. Filmat de-a lungul celor patru anotimpuri și construit la granița dintre ficțiune și observație documentară, filmul surprinde relația tensionată dintre Lavinia și Dani, pe fundalul unei lumi rurale marcate de migrație, sărăcie și lucruri rămase nespuse. Filmul este produs de actorul Sebastian Stan și a fost inclus și în selecția competitivă Smart7.
Cercul (r. Valeriu Andriuță)
Cunoscut pentru rolurile din filmele lui Cristian Mungiu sau Sergei Loznitsa, Valeriu Andriuță debutează ca regizor de lungmetraj cu Cercul, un thriller cu accente polițiste plasat într-un sat izolat din Republica Moldova. Filmul urmărește un tânăr investigator trimis să cerceteze ceea ce pare a fi un banal accident de vânătoare, însă discuțiile cu localnicii și detaliile contradictorii descoperite pe parcurs transformă ancheta într-o cursă dramatică pentru adevăr.

Atât de familiar (r. Rachel Taparjan)
Selecționat în competiția internațională a festivalului CPH:DOX, Atât de familiar explorează relația fragilă dintre memorie, familie și apartenență. În debutul său în lungmetraj documentar, autoarea britanică de origine română Rachel Taparjan pleacă la drum ajutând o tânără să-și găsească mama biologică și sfârșește prin a călători în propriul trecut de familie, revelând traume vechi care se cer vindecate.
Dus-întors (r. Cristian Bota)
Actorul Cristian Bota semnează scenariul și regia și joacă alături de Adrian Titieni în Dus-întors, o poveste despre relația fragilă și contondentă dintre un tată și fiul său adolescent aflați într-o scurtă călătorie în străinătate, în încercarea de a depăși crizele impulsive de personalitate, tensiuni mocnite și frustrări dureroase.

Pionul lui Lenin (r. Dragoș Turea)
La granița dintre documentar și ficțiune, Pionul lui Lenin beneficiază de verva, determinarea și carisma uriașă a actorului Sergiu Voloc, care-și face un scop în viață din eliminarea statuilor lui Lenin. Filmul lui Turea explorează, cu ironie și melancolie, felul în care trecutul sovietic continuă să influențeze prezentul orientat spre Vest al Republicii Moldova.

Y (r. Maria Popistașu, Alex Baciu)
Revelația centrală din Y scoate treptat la suprafață întrebări despre responsabilitate și moștenire morală. După moartea Ilenei, o avocată care și-a construit averea gestionând dosare de adopții internaționale în anii ’90, Olga începe să descopere fisuri într-o istorie de familie aparent confortabilă. Y a avut premiera mondială la Varșovia și merge, cu cinism și ironie, pe linia fină dintre principii și privilegii.

Principiul incertitudinii (r. Sebastian Bădărău)
Cu armele cinemaului independent 100%, Sebastian Bădărău imaginează în Principiul incertitudinii o lume în care granița dintre real și posibil devine tot mai instabilă. Între experiment științific și thriller existențial, filmul descrie, cu spirit ludic și o dezinvoltură aproape punk, consecințele unei descoperiri care schimbă radical felul în care personajele se raportează la timp, adevăr, sentimente și propriile alegeri.

Nu mă lăsa să mor (r. Andrei Epure)
Prezentat în premieră internațională la festivalul de la Locarno, Nu mă lăsa să mor e despre încercările unei femei (Cosmina Stratan) de a organiza înmormântarea vecinei sale (Elina Löwensohn), găsită moartă în fața blocului în care locuia. Pornind de la această dispariție, filmul vorbește despre singurătate și fragilitatea relațiilor umane, urmând un traseu straniu prin meandrele birocrației, într-o atmosferă poetic-lugubră și misterioasă îmbibată de absurd.

Dinți de lapte (r. Mihai Mincan)
În Dinți de lapte, prezentat în premieră mondială la Veneția, în secțiunea Orizzonti, Mihai Mincan explorează – cu remarcabilă senzorialitate și o atenție aproape maniacală la detalii – lumea copilăriei printr-o poveste tensionată și neliniștitoare despre dispariția inexplicabilă a unei fetițe în ultimele luni de comunism.

Un loc sigur (r. Cecilia Ștefănescu)
Debutul în regie de lungmetraj al scriitoarei și scenaristei Cecilia Ștefănescu prezintă un grup de prieteni aflați într-o vacanță pe litoralul bulgăresc, unde dinamica aparent relaxată începe treptat să se fisureze o dată cu apariția unui necunoscut și dispariția unui copil. Filmul transformă, aproape pe nesimțite, un spațiu familiar și intim într-un teren mișcător, infiltrat de anxietate.

Catane (r. Ioana Mischie)
Inspirat dintr-un caz real, Catane reconstituie savuros povestea anecdotică a unui sat în care localnicii au găsit o metodă absurdă, dar ingenioasă, de a evita taxele – asta până când apar inspectorii veniți să cerceteze anomaliile din sistem. Debutul în lungmetraj al Ioanei Mischie a fost recompensat la Premiile Gopo cu trofeele pentru debut și imagine.

TIFF.25 vine și cu o selecție consistentă de filme românești recente sau coproducții cu România și în afara competiției. Printre ele se numără Sorella di Clausura, comedia romantico-absurdă regizată de Ivana Mladenović, dar și cele mai noi filme ale lui Radu Jude – Dracula, scurtmetrajul Plan contraplan și Jurnalul unei cameriste, acesta din urmă ajungând la Cluj direct de la Cannes. Publicul va putea vedea în premieră cele două filme de lungmetraj care ne-au reprezentat la Berlin: De capul nostru (r. Tudor Jurgiu) și Atlasul universului (r. Paul Negoescu), inclus cu o proiecție și în programul de filme pentru copii miniTIFF, dar și noua comedie a lui Tudor Giurgiu lansată la Rotterdam, 3 zile în septembrie, arătată în deschiderea festivalului împreună cu un fragment work in progress din documentarul NADIA. Programul ZFR e completat de drama experimentală cu nuanțe de thriller psihologic Piatră foarfecă hârtie (r. Adrian Sitaru), premiată la Tallinn pentru cea mai bună regie, și spectaculosul documentar Delta sălbatică (r. Dan Dinu), creat de aceeași echipă responsabilă și pentru hitul de box-office România sălbatică.
TIFF.25 va mai include atât aniversarea a 25 de ani de la premiera cu Marfa și banii (r. Cristi Puiu), dar și o retrospectivă completă Corneliu Porumboiu, unul dintre cineaștii români cel mai strâns legați de istoria festivalului. Dublu câștigător al Trofeului Transilvania, Porumboiu va fi recompensat în acest an cu Trofeul ediției aniversare TIFF.25 și va participa la un masterclass deschis atât publicului, cât și profesioniștilor din industrie.

Lista completă a filmelor din Zilele Filmului Românesc:

Zilele Filmului Românesc – Competiție
Lungmetraje
Nu mă lăsa să mor (r. Andrei Epure), Un loc sigur (r. Cecilia Ștefănescu), Malul vânăt (r. Andreea Borțun), Y (r. Maria Popistașu, Alex Baciu), Principiul incertitudinii (r. Sebastian Bădărău), Cercul (r. Valeriu Andriuță), Dinți de lapte (r. Mihai Mincan), Catane (r. Ioana Mischie), Dus-întors (r. Cristi Bota), Pionul lui Lenin (r. Dragoș Turea), Atât de familiar (r. Rachel Taparjan)
Scurtmetraje
Vin americanii! (r. Valentin-Rareș Fogoroș), 10 mai 1945 (r. Alberto Androne), Cherry Master (r. Cosmin Nicolae), Tangent (r. Cristi Păun), Bittersuite (r. Iris Reșit), Lichior de mentă (r. Vlăduț Iosef), Frunză (r. Horațiu Carpiuc), Viitorul ți-l faci cu mâna ta, dar de ce să nu îl lași pe mâna unor specialiști? (r. Alexandra Schinteie), Praf (r. Elena Butică), Memory Pills (r. Teodora Mihăilă, Agata Olteanu), Margini (r. Roberta Șerban), Cristina a fost foarte cuminte (r. Alin Boeru), Dumnezeu, mama și eu (r. Ana Pop), Blessed (r. Voicu Mureșanu), Geese-y Does It! (r. Alina Rusu), Atunci când suntem împreună (r. Alexia Drăgan), Marea finală (r. Rareș Roșca), Vizita (r. Elias Ferchin Musuret), Heaven, Be My Judge (r. Octavian Șaramet), Căpitane de județ (r. Dan Panaet)
În afara competiției
Lungmetraje
Sorella di Clausura (r. Ivana Mladenović), De capul nostru (r. Tudor Jurgiu), Dracula (r. Radu Jude), Piatră foarfecă hârtie (r. Adrian Sitaru), 3 zile în septembrie (r. Tudor Giurgiu), Atlasul universului (r. Paul Negoescu), Jurnalul unei cameriste (r. Radu Jude), Delta sălbatică (r. Dan Dinu)
Scurtmetraje
Plan contraplan (r. Radu Jude, Adrian Cioflâncă), Index (r. Radu Muntean), Cum am învățat să nu mă omor (r. Norbert Boda)
Tu știi cine sunt eu? (r. Andreea Păduraru Hristescu), Ursitoare SRL. (r. Matei Preda), Tanti Lica Cocoșata (r. Paul-Răzvan Macovei), Someday, a Child (r. Osta Marie-Rose), Canapeaua (r. Enxhi Rista), Blue Hour (r. Mircea Băluță, Eduard Burghelea)

Teen Spirit revine la TIFF.25: tinerii cinefili sunt invitați în juriu

Secțiunea competițională Teen Spirit, dedicată producțiilor care explorează universul și preocupările noilor generații. Filme de ficțiune și documentare adresate în special publicului Gen Z vor concura pentru trofeul Youth Award, acordat de un juriu format exclusiv din tineri cinefili.
TIFF deschide înscrierile pentru juriul format din liceeni și studenți clujeni cu vârste între 16 și 20 de ani, interesați de cinema. Pot aplica inclusiv tinerii care au făcut parte din primul juriu Teen Spirit și încă se încadrează în criteriile de selecție. Cei selectați vor urmări filmele din competiția Teen Spirit, vor participa la întâlniri cu echipa TIFF și, în urma unor dezbateri, vor decide câștigătorul trofeului Youth Award, acordat la Gala de Închidere. Înscrierile sunt deschise până la 5 iunie – https://forms.gle/8Dug4Ta75cxKG8969
Anul trecut, Premiul Youth Award (TEEN Spirit), în valoare de 1.500 euro, oferit de McDonald’s, a mers către Lucia și păcatul (Little Trouble Girls, dir. Urška Djukić, Slovenia).
Filmele Teen Spirit
Câștigător al premiului CICAE la ultima ediție a Berlinale, De capul nostru (r. Tudor Jurgiu, România) prezintă lumea prin ochii unor adolescenți crescuți în absența părinților, care își construiesc treptat propria familie alternativă, între flirturi, responsabilități și încercarea de a se maturiza prea devreme.

Un an de școală (A Year in School, r. Laura Samani, Italia) are loc într-un liceu tehnic din Trieste, unde apariția unei adolescente suedeze într-o clasă exclusiv masculină schimbă dinamica unui grup de prieteni.
O tânără prinsă între două culturi încearcă să-și găsească locul, în timp ce presiunea familiei și a identității devine tot mai apăsătoare, în Între două lumi (Two Mountains Weighing Down My Chest, r. Viv Li, Germania).
În Duminicile (Sundays, r. Alauda Ruiz de Azúa, Spania), Ainara, o adolescentă de 17 ani, își surprinde familia când anunță că vrea să devină călugăriță într-o mănăstire de claustrare. Decizia ei provoacă tensiuni și întrebări incomode despre credință, libertate și așteptările pe care familia le proiectează asupra viitorului ei.
Relația dintre două adolescente pasionate de înot începe să se destrame după o experiență traumatizantă petrecută într-o noapte de vară, în Fete triste (Sad Girlz, r. Fernanda Tovar, Mexic). Între vinovăție, furie și nevoia de a înțelege ce s-a întâmplat, cele două ajung să reacționeze complet diferit, iar prietenia lor este pusă la încercare.

Fiica mea e zombi (My Daughter Is a Zombie, r. Pil Gam-Sung, Coreea de Sud) transformă apocalipsa zombie într-o poveste haotică și surprinzător de emoționantă despre un tată care încearcă să-și ascundă fiica devenită zombi de restul lumii. Totul cu mult umor absurd, scene de familie complet scăpate de sub control și un vibe care combină horror-ul cu comedia.
O adolescentă pasionată de canotaj, obișnuită să fie tratată ca „băiatul echipei”, își vede lumea dată peste cap când se îndrăgostește de iubita fratelui său, în Skiff (r. Cecilia Verheyden, Belgia). Între tensiunile de acasă, bullying și sentimente pe care nu știe cum să le gestioneze, vara devine pentru ea un test dur al identității și al loialității.
Într-un centru de detenție pentru minori, un adolescent este împins într-o lume dominată de violență, loialități fragile și lupte pentru supraviețuire, în Animol (r. Ashley Walters, Marea Britanie). În timp ce încearcă să facă față presiunii constante și să-și păstreze legătura cu cine a fost înainte, apropierea de un alt deținut și conflictele din interiorul instituției îl obligă să facă alegeri dificile.
Respins de colegi și tot mai izolat de lumea din jur, un adolescent își transformă pasiunea pentru chimie într-o obsesie care îi aduce popularitate pe internet, în Puștiul atomic (Nuclear Boy, r. Joren Molter, Olanda). Încercarea de a demonstra că poate fi acceptat îl împinge însă spre un experiment periculos, ale cărui consecințe devin imposibil de controlat.

În Tabăra de slăbit (Weightless, r. Emilie Thalund, Danemarca), o adolescentă de 15 ani ajunge într-o tabără unde speră să slăbească și să devină mai sigură pe ea, fascinată de colega ei de cameră, care pare să se miște prin lume fără nicio teamă. Totul începe să se schimbe când atenția unui instructor îi trezește pentru prima dată dorințe și emoții pe care încă nu știe cum să le gestioneze.

Acestea sunt informațiile anunțate până în acest moment, ca să stai la curent cu ce noutăți mai vin de la organizatori, urmărește acest articol și site-ul festivalului.