Cinematografia germană a fost pe val acum 100 de ani, când titluri precum Nosferatu, Metrolopis, M, Cabinetul Dr. Caligari, Die Nibelungen, Nimic nou pe frontul de vest și multe altele însuflețeau marele ecran într-un mod cu totul inedit. Iată că după un secol, filmele nemțești intră din nou în atenția noastră prin tot mai multe producții de succes. Am plecat la drum către deschiderea festivalului Zilele Filmului German (2-5 martie 2023 – Cinema Elvire Popesco) cu gândul că nu mai știu mare lucru despre ce reprezintă filmografia germană în ultima vreme și am dat peste o comedie care m-a surprins în mod plăcut.
Toubab (2021) reprezintă debutul în lungmetraj al regizorului Florian Dietrich care a mărturisit că în perioada studenției a lucrat într-o închisoare și acolo s-a împrietenit cu un pușcăriaș care s-a lovit de aceeași problemă pe care o întâmpină și eroul nostru în film. Întristat de felul în care funcionează legile în Germania, a decis ca acesta să fie subiectul filmului său de final de facultate, peliculă pe care ți-o recomand și ție pentru că am descoperit că este disponibilă pe HBO Max.
Regizorul Florian Dietrich a lucrat până acum la seriale TV și scurtmetraje și recunosc că m-a impresionat determinarea sa de a lucra șapte ani la acest film care are cumva o importanță personală. Și tot ce putea regizorul să facă în acest caz era să facă haz de necaz.
Filmul ne ilustează cu mult umor povestea unui băiețaș de cartier care este eliberat după doi ani de pușcărie și care își propune să se cumințească. În urma unei altercații spontane la întâlnirea ad-hoc cu prietenii lui bucuroși să îl întâmpine în prima zi de liberatate, ajunge iar în arest și i se impune de către autorități o decizie care nu prea are sens. Pare că și în Germania există legi absurde care sunt urmate orbește. Eroul nostru s-a născut în Germania, a făcut școala în Germania, a crescut în Germania – dar nu e un german adevărat, până la urmă, și urmează să fie trimis în țara sa de origine, Senegal, deși el nu știe mai nimic despre acea țară, decât din poveștile tatălui său. Babtou și prietenul să cel mai bun sunt în stare să facă orice pentru a preveni deportarea forțată, inclusiv ideea de căsătorie.
Distribuția este una bine aleasă, actorii sunt simpatici și au un dinamism atrăgător. Babtou (Farba Dieng) și Dennis (Julius Nitschkoff), personajele principale, au o chimie aparte și colaborează foarte bine pentru a ne oferi o plăcută experiență. Poate că nu toți apreciază un film în care doi bărbați heterosexuali se prefac că sunt gay pentru a rezolva o problemă legală, însă felul în care cei doi protagoniști interacționează este simpatic. Filmul mi-a adus aminte de producții precum I Now Pronounce You Chuck & Larry sau Marry Me, Dude (Épouse-moi mon pote). Deși pare un subiect clasic și amuzant de prefaceri, partea interesantă a filmului este senzația eliberatoare a personajelor care, pentru o clipă, renunță la standarde și așteptări și… doar sunt… pur și simplu… trăiesc clipa, fără a fi presați de a fi într-un fel sau altfel. Toubab nu arată cu degetul către homosexualitate sau despre alte subiecte de agendă, regizorul pledează pentru o viață colorată, diversă și autodeterminată, care nu trebuie să fie supusă unor norme și reguli arbitrare. Amuzamentul este generat situațional de stângăcia adaptării personajelor la starea generată chiar de ei.
Și dacă scenariul poate părea banal la prima vedere, Toubab este un film ideal de văzut într-o seară relaxantă de weekend. Cu siguranță nu va pica fad acest film și îți va rămâne pe retină mai multe zile. Îmi place cum se împachetează filmul și cum devine imprevizibil în anumite momente cheie.
Toubab (2021) a fost premiat în mai multe festivaluri internaționale precum Premiul Publicului la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia și Festivalul Filmului German din Lisabona și Premiul pentru cel mai bun tânăr actor, Ex-Aequo pentru Farba Dieng și Julius Nitschkoff la Bavarian Film Awards..
Șigur, nu este un film care trebuie să fie luat în mod serios, deși pleacă de la un subiect dureros de serios. Putem chiar să ne gândim că filmul este o formă de protest. Umorul este prezent la un nivel frumos echilibrat și bine dozat. Toubab ridică la fileu problema emigrării, dar mai ales a prieteniei, iubirii de aproape, a vieții în general și este clar o declarație frumoasă de dragoste… platonică, între doi prieteni buni.
Festivalul Zilele Filmului German continuă la Cinema Victoria din Timișoara între 9 și 12 martie, iar dacă nu ești acolo pentru a te bucura să îl vei pe marele ecran, îți recomand să îl cauți pe HBO Max și să ne scrii după ce l-ai văzut să ne spui părerea ta. Vizionare plăcută!
