Traducătorii, un thriller bun de văzut în cinema

Am văzut filmul Traducătorii/ Les traducteurs în vară, la TIFF, însă am decis să îți spun abia acum mai multe despre el pentru că abia așteptam să ai ocazia să îl vezi și tu. Ultimul an cinematografic a fost clar unul complicat și mă bucur enorm că s-au deschis o parte dintre cinematografe și sperăm că se vor mai deschide în următoarea perioadă. Faptul că acum poți urmări acest film în cinematografele deja  deschise este o veste bună pentru că filmul este unul pe care prevăd că îl vei urmări cu sufletul la gură mai ales dacă ești pasionat de lectură.

Traducătorii/ Les traducteurs este o producție franco-belgiană regizată de Régis Roinsard și are o distribuție internațională de excepție. Un mare admirator al Agathei Christie, una dintre primele scriitoare de succes ale Marii Britanii, dar și al lui Hitchcock, Régis Roinsard, regizorul și co-scenaristul filmului (alături de Daniel Presley și Romain Compingt), a creat o poveste care te ține cu sufletul la gură și în a cărei distribuție se regăsesc actori de diverse naționalități: Lambert Wilson, Olga Kurylenko,  Riccardo Scamarcio, Sidse Babett Knudsen („Inferno”, „Borgen”, „Westworld”), Eduardo Noriega, Alex Lawther („The End of The F***ing World”, „Black Mirror”), Anna Maria Sturm, Frédéric Chau, Maria Leite, Manolis Mavromatakis (care a învățat franceza de la zero pentru acest rol) și Sara Giraudeau.

Thrillerul franțuzesc distribuit de Independența Film este plin de suspans și empatie și spune o poveste bazată pe fapte reale după cum îți voi povesti în continuare.

Nouă traducători din diverse țări sunt angajați de o editură renumită să traducă simultan ultimul volum al seriei de mare succes internațional, Daedalus, numit “Omul care nu voia să moară” scrisă de Oscar Brach, un romancier cu identitate ascunsă. Pentru a evita orice scurgere de informații despre carte, editiorul apelează la o metodă destul de extremă și îi închide pe toți într-un buncăr secret situat sub o vilă de lux, fără acces la exterior și cu ușile păzite de gardieni. Dacă adaptarea într-un astfel de mediu ostil este cumva dificilă, lucrurile se complică atunci când manuscrisul top secret ajunge în mâinile unui hacker care amenință că publică primele 10 pagini pe internet dacă nu i se plătește o sumă colosală. Sub presiunea specifică unui roman de Agatha Christie experiența celor nouă traducători se transformă într-un adevărat coșmar. Nimeni nu are acces la internet sau la exterior și totuși cum a ajuns manustrisul online?

 

Traducătorii/ Les traducteurs are la bază câteva fapte reale. Se pare că în 2013, tot de teama scurgerii de informații, romanul de succes Inferno, semnat de Dan Brown, a fost tradus într-o locație secretă din Italia într-un soi de buncăr de către 11 traducători care au fost supravegheați și păziți de către personal înarmat înclusiv la baie, fără acces la internet sau la contact extern cu familiile. Povestea s-a repetat și în 2017 în cazul romanului Origini, tot al lui Dan Brown, unde au fost convocați 26 de traducători într-o încăpere fără ferestre din Barcelona. Aceste experiențe au marcat, cu siguranță, din punct de vedere emoțional acesti traducători care au experimentat pe pielea lor un lockdown de două luni. Și nici măcar nu era pandemie.

Desigur, ajungerea unui manuscris pe internet înainte de publicare este cea mai mare temere a unei edituri, iar povestea din Traducătorii/ Les traducteurs merge chiar mai departe de atât: atunci când primele zece pagini din volumul aflat în plină traducere secretă, ajung pe internet, traducătorii se transformă în agenți secreți, încercând să descopere care dintre ei este de vină, în timp ce editorul cărții, un miliardar rus fără scrupule, este gata să apeleze la orice mijloace, chiar și criminale, pentru a descoperi făptașul.

Toți cei nouă traducători au atribuite câteva stereotipuri culturale sau clișee în funcție de naționalitate: femeia fatală rusoaică, Katerina (Olga Kurylenko); italianul extravagant, Dario (Riccardo Scarmarcio); daneza familistă și depresivă, Helene (Sidse Babett Knudsen); spaniolul bâlbâit și emotiv, Javier (Edouardo Noriega); portugheza punkistă, Telma (Maria Leite); grecul marxist, Konstantinos (Manolis Mavromatakis); chinezul pragmatic, Chen (Frédéric Chau); nemțoaica crispată, Ingrid (Anna-Maria Sturm); și ultimul, dar nu cel din urmă, britanicul ștrengar și cam palid, Alex (Alex Lawther). Filmul este construit pe aceste caracteristici ale personajelor care reacționează complet diferit la factorii de stres. Este interesant modul în care traducătorii sunt considerați inferiori și totuși unii dintre ei simt cartea in felul lor. Felul în care se joacă ruleta cu limbile universale oferă culoare și dinamism.

Suspansul filmului este temeinic construit, iar momentele de flash back plasate atât din viitor, cât și din trecut sunt dozate intr-un mod în care enigma este dezvăluită treptat, până la finalul filmului.

Tensiunea filmului este creată de presiunea timpului asupra editorului, presat de pierderea progresivă a cărții și presiunea pe care la rândul lui o exercită asupra traducătorilor puși la zid. Disperarea crește pe măsură ce noi pagini din manuscris sunt postate online și de fiecare dată este solicitată o sumă mai mare de bani într-un timp din ce în ce mai scurt.

Filmul este prezentat într-un mod alert, lucru ce mi-a plăcut pentru că acest dinamism nu lasă loc de monotonie. Fiecare personaj are povestea sa, substraturile sale și am apreciat creionarea tuturor într-o manieră detaliată. Fiecare personaj are un punct de fierbere, un moment în care cedează. Chiar și acele personaje impasibile se vor lupta cu demonii interiori. Povestea este țesută într-un mod atractiv și scenariul, deși lasă loc pe ici pe colo de îmbunătățiri, este unul frumos realizat.

Îmi place culoarea generală a imaginii, cursivitatea acțiunii atât în imagini, cât și în întreaga acțiune. Povestea începe, însă, să își piardă din consistență către finalul filmului care devine puțin grăbit și simplificat. Cu toate acestea, m-am bucurat de film în întreaga sa splendoare chiar și la a doua vizionare.

Traducătorii/ Les traducteurs este al doilea film de lungmetraj al lui Régis Roinsard după filmul Populaire din 2012. Mi se pare o distanță cam măricică între cele două și consider că a fost un film ambițios, care se ridică foarte frumos până catre final, dar poate acolo ar fi trebuit un Je ne sais quoi prin care filmul să nu cadă din ritm.

Desigur, în România nu putem vorbi de astfel de bugete pentru traducători, iar multe traduceri se fac în regim de “dacă era gata ieri era mai bine”, dar astea sunt povești dintr-o altă carte. Până una-alta, filmul Traducătorii/ Les traducteurs va surprinde plăcut cinefilii și cititorii amatori de thrillere și îi va introduce pe toți ceilalți într-un mister care le va deschide apetitul pentru astfel de lectiri sau vizionări.

Mergeți și vedeți Traducătorii/ Les traducteurs în cinematografe! Mergeți și vedeți orice film rulează în cinematografe! Este o perioadă dificilă pentru cinematografie și realitatea este că nu vor rezista prea multă vreme cinematografele cu sala goală. Hai să le arătăm cinematografelor încă nedeschise că nu le vom lăsa sălile goale și mergem la filme, ne e dor de popcornul de cinema și hai să ne bucurăm împreună de filme faine precum acesta.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.