X-Men: Dark Phoenix – un film de care parcă și actorii s-au plictisit

Ultimul film din seria produsă de Fox, X-Men: Dark Phoenix, este în cinematografe.

Franciza a intrat oficial sub tutela Disney și, de la anul, echipa X-Men va intra în MCU într-o nouă formulă care va debuta cu filmul The New Mutants. Nu mă dă pe spate nici trailerul acestuia, nici tenta horror oferită unei serii care era cumva ok pentru toate vârstele. Dar vom vorbi despre asta la anul.

Trebuie să recunosc faptul că mi-a fost greu să scriu despre X-Men: Dark Phoenix pentru că este vorba despre o franciză dragă mie, aveam câteva așteptări de la ea și i-am înghițit multe defecte în timp. Am privit cu scepticism resetarea time-line-ului, apoi am prins iar drag de personaje, apoi iar am primit o doză de confuzie.

Fox ne oferă cu ultimile puteri și ultimele resurse un final pentru povestea oamenilor X.

Mulțumitor? Nu prea. Nostalgic? Cam asta m-a ținut cu ochii lipiți de ecran. Sunt câteva aspecte pe care le-am apreciat la film, însă nu știu dacă sunt de ajuns. Mi-a plăcut să îl văd pentru elementul de unitate și nostalgie. Sunt sigură că sunt destule persoane care apreciază filmul de sine stătător, însă fiind un fan al francizei și comparând cu restul filmelor, aș putea să îl plasez către finalul listei.

Povestea în sine, cu Jean Grey posedată de Phoenix-ul negru a mai fost abordată parțial în X-men 3: The Last Stand. Nu spunem că cinefilii nu ar fi interesați să afle cum Jean Grey a ajuns să aibe personalitate multiplă și cum și-a căpătat puterile remarcabile. Tot ce spunem este că existau povești mai interesante pe care le așteptam pe marele ecran.

Simon Kinberg este pus în prima sa ipostază de regizor, însă experiența lui în lumea X-Men este ceva mai extinsă ca scenarist și producător. Interesant este că tot el a scris și al treilea film din franciză, X-Men: The Last Stand, care explprează aceeași temă. Dark Phoenix Saga este povestea în care Jean Grey pierde controlul propriei puteri. Îmi este realmente dificil să înțeleg de ce a fost ales un soi de remake al unei povești care deja a fost expusă, și care, din nefericire, nu a avut parte de un impact pozitiv din partea publicului.

Simon Kinberg și-a asumat recent vina pentru slaba realizare a acestui film. Mulți regizori, de obicei, dau vina pe slaba promovare, sau lansarea vara, sau lansarea împreună cu un alt film foarte așteptat, sau că pur și simplu publicul nu înțelege, însă chiar îl apreciez pe Simon Kinberg că nu a plasat vina în diverse direcții și a recunoscut că filmul nu s-a conectat îndeajuns de bine cu publicul.

Privim Dark Phoenix și întelegem de ce a renunțat Matthew Vaughn la a produce filmele cu mutanți. Atunci când nu ești ascultat, cu toate că ai o idee bună, este dificil să continui. Matthew Vaughn oferise ideea unei trilogii care începea cu First Class, continua cu un film intermediar care introducea o versiune mai tânără a lui Wolverine și contura mai mult noii actori introduși în franciză, culminând cu Days of Future Past. Evident, s-a ales totul pe dos, graba de a aduce ce este mai bun pe marele ecran a adus declinul francizei.

Putem însă să observăm acest film ca pe o ultima zi de muncă la un job plictisitor pentru că Dark Phoenix nu oferă o experiență extraordinară. Personajele sunt deconectate, statice și cumva neinteresa(n)te. Personaje odată iubite de publicul fan al seriilor X-men, insuficient conturate de filmele anterioare, încearcă să atragă simpatia publicului. Cu toate acestea, unele personaje au încercat să susțină filmul, însă am fi sperat la ceva mai concret.

Ne-am entuziasmat când i-am văzut pe toți lucrând în echipă la începutul filmului. Defapt, chiar auzisem pe cineva care spunea că ar prefera să vadă mai mult misiuni… cum erau în seria animată. Era palpitant să îi vezi cum își folosesc fiecare puterile pentru a duce misiunea la bun sfârșit. Am ajuns cumva la impresia că X-Men s-ar preta excelent la un serial față de lungmetraje.

Este probabil pentru ultima dată îl vedem pe James McAvoy în rolul Profesorului X și pe Michael Fassbender ca Magneto. Calitățile celor doi actori sunt clare și în situația în care scenariul nu le este favorabil. Au fost peste așteptări și au ținut filmul să nu se destrame. Ce interesantă chestie. Cei doi sunt efectiv două personaje care chiar asta fac ca și superputeri pe care le poartă.

Filmul a fost produs în conjunctura în care multi actori doreau ceva mai mult de la personajele lor sau doreau să renunțe la roluri. De aceea întălnim o Jennifer Lawrence în rolul lui Raven care parcă nici nu luptă. Apoi Evan Peters interpretează un Quicksilver fără zvâc sau moment culminant (așa cum ne obisnuise anterior). Tye Sheridan a fost în rolul lui Scott Summers/Cyclops, însă nu a avut deloc chimie în relatia cu Jean Grey (Sophie Turner). Mai este Alexandra Shipp, o Storm lipsită de constanță a rolului… a început foarte timid și abia după jumătatea filmului a înțeles cine este ea ca și personaj și reușește să își intre în rol. Nu de puține ori am avut senzația că multe dintre personaje erau acolo ca figuranți mai degrabă…

Sophie Turner nu reușește să susțină rolul lui Jean Grey. Este pur și simplu superficială. Cu toate acestea, efectele care o înconjoară sunt făcute excelent. Se vede  cumva o lucrătură extinsă asupra acestor detalii.

Din punct de vedere vizual, filmul nu strălucește peste tot. Efectele speciale realizate pentru Phoenix-ul negru sunt eclipsate de calitatea slabă a execuției pentru alte personaje. După atâția ani, după revoluția vizuală la care s-a ajuns în acest moment în special pentru filmele SF, te-ai aștepta ca puterile lui Storm, simplele fulgere să fie realizate mai bine. Raven pare dată cu cretă pe față în comparație cu celelalte filme. Am senzația că acest make-up digital pur și simplu nu a putut acoperi abordarea facilă a poveștii și conturarea lipsă a personajelor.

Personajele negative sunt destul de neexplicate și cam fade în X-Men: Dark Phoenix. Avem de-a face cu niște ființe extraterestre numite D’Bari și conduse în misiunea lor de a captura puterea Phoenixului Negru de Vuk, interpretat de Jessica Chastain. Inițial mă gândeam că poate sunt eu cam confuză, dar extratereștrii întâlniți seamănă prea mult cu alții prezenți în MCU. Și ghici ce. Aparent filmul a fost reeditat la un moment dat și finalul a fost schimbat datorită asemănării cu alt film cu super eroi apărut recent. Nici nu este nevoie să avem variante de răspuns pentru că este evidentă asemănarea. Puterea lui Jean Grey de a reduce orice formă materială la nivel molecular se aseamănă destul de mult cu snap-ul lui Thanos (low quality, desigur) comparativ cu efectul vizual realizat pentru aceeași putere în X-Men 3: The last stand. În același timp, găsim asemănări și cu filmul Captain Marvel apărut în martie.

Se spune că pasărea Phoenix renaște din cenușă, însă cred și sper că acest final de franciză este cenușa și Marvel va ajuta în renașterea X-men, a Profesorului Xavier și a mutanților uniți ca o familie.

Ai văzut X-Men: Dark Phoenix? Scrie părerea ta în comentarii.

16 comentarii la „X-Men: Dark Phoenix – un film de care parcă și actorii s-au plictisit

  • decembrie 24, 2019 la 1:45 pm
    Permalink

    Da l-am vazut dar din pacate a fost dezamagitor ma asteptam sa aiba un final ca cel din Avengers Endgame.

    Răspunde
    • decembrie 27, 2019 la 9:37 am
      Permalink

      Desi era pe lista mea de mult timp, abia aseara l-am vazut cu fiica mea, mare fan X-Man! Mi-era dor de super-eroii din filmele precedente, dar… filmul m-a dezamăgit tare! Efectele speciale au salvat filmul, dar speram la mai multa actiune, mai multa cooperare… Sophie Turner, este frumoasa, dar nu se potriveste cu cu Tye deloc, pare cumva mult mai matura… Partea buna e ca fiicei mele de 13 ani, i-a placut!

      Răspunde
  • decembrie 24, 2019 la 1:46 pm
    Permalink

    Da l-am vizionat dar nu mi-a placut deoarece au omorat cateva personaje care nu ar fi trebuit sa moara.

    Răspunde
  • Pingback:Concurs: 12 luni - 12 filme - 12 premii cinefile - Cinefilia

  • decembrie 26, 2019 la 9:36 pm
    Permalink

    Ce faci cand astepti cu sufletul la gura filmul care avea sa incheie seria X-Men in stil grandios si in loc de cantecul de lebada te trezesti cu croncanitul unei ciori ragusite? Redat in cateva cuvinte, asa as rezuma ultima parte produsa sub insemnele Fox. Cu exceptia jocului actoricesc fantastic de bun al lui Michael Fassbender (Magneto – una dintre cele mai bune interpretari, dupa cea din First Class, in opinia mea), restul pare can-can: actori blazati, care au interpretat acelasi rol de mii de ori si acum numara orele pana cand termina filmarea pentru a ajunge acasa, alaturi de cei dragi. In plus, efectele speciale ajuta la indulcirea amarului produs de intriga ieftina, lipsita de originalitate. Poate daca personajul principal ar fi fost mai energic, mai doritor sa joace/interpreteze, poate daca era interpretat de Gal Gadot (slabiciunea mea, recunosc), poate….ar fi primit calificativul „merge”. Altfel, concluzia este simpla: blazare, hai sa terminam treaba, ca avem altceva de facut!
    Sa tragem nadejdea ca odata cu disparitia lui Jean sub forma unui phoenix, va renaste din propria cenusa o noua idee, un nou concept (Este posibil sa fie noul film din 2020, Noii mutanti?), cu noi actori, neblazati, cu alti scenaristi care sunt gata sa demonstreze ca universul X-Men mai are inca multe de oferit noua, iubitorilor de gen.

    Răspunde
    • decembrie 27, 2019 la 12:47 am
      Permalink

      Cred ca acest film este cea mai mare dezamăgire a mea . Am tot citit ca este cel mai prost film din serie dar am vrut sa imi fac eu singura o parere. Nu cred ca problema este neaparat acest film , greseala lor a fost ca in loc sa faca cu remake au tinut neaparat sa se lege de seria originală si au uitat si ei ce poveste personajului . Cand ni se arata prima oara cum a venit Jane la academie vedem cum Xavier si Magneto se duc la părinții ei si le povestesc cu ce se ocupa ei si cum incearca sa ajute copii cu puteri. Pe cand in Dark Phoenix a trebuit ceva mai dramatic cum ar fi sa piarda un parinte , dupa care imi pierde controlul asupra puterilor la fel ca in X-Men the last stand. Nu am vazut rostul acestui film cred ca acest personal merita mai mult . Puteam sa vedem o alta parte a ei , cum invata cat de mari sunt puterile ei, sa ne arate de ce a trebuit Xavier sa ii puna in blocaj si sa ii ascunda ce este cu adevarat . Acest film a fost ca o friptura reincalzita in a 3 zi de Craciun ca tot suntem in aceasta perioada.

      Răspunde
    • decembrie 27, 2019 la 9:40 am
      Permalink

      Desi era pe lista mea de mult timp, abia aseara l-am vazut cu fiica mea, mare fan X-Man! Mi-era dor de super-eroii din filmele precedente, dar… filmul m-a dezamăgit tare! Efectele speciale au salvat filmul, dar speram la mai multa actiune, mai multa cooperare… Sophie Turner, este frumoasa, dar nu se potriveste cu cu Tye deloc, pare cumva mult mai matura… Partea buna e ca fiicei mele de 13 ani, i-a placut!

      Răspunde
  • decembrie 27, 2019 la 12:17 am
    Permalink

    „Atunci când nu ești ascultat, cu toate că ai o idee bună, este dificil să continui.” Această frază, din cronica dv., este superbă și aplicabilă în multe circumstanțele. Mi-ați stârnit curiozitatea, oare cât de prost poate fi? Așadar, este un must-see. Felicitări pentru recenzie!

    Răspunde
  • decembrie 27, 2019 la 12:46 am
    Permalink

    Cred ca acest film este cea mai mare dezamăgire a mea . Am tot citit ca este cel mai prost film din serie dar am vrut sa imi fac eu singura o parere. Nu cred ca problema este neaparat acest film , greseala lor a fost ca in loc sa faca cu remake au tinut neaparat sa se lege de seria originală si au uitat si ei ce poveste personajului . Cand ni se arata prima oara cum a venit Jane la academie vedem cum Xavier si Magneto se duc la părinții ei si le povestesc cu ce se ocupa ei si cum incearca sa ajute copii cu puteri. Pe cand in Dark Phoenix a trebuit ceva mai dramatic cum ar fi sa piarda un parinte , dupa care imi pierde controlul asupra puterilor la fel ca in X-Men the last stand. Nu am vazut rostul acestui film cred ca acest personal merita mai mult . Puteam sa vedem o alta parte a ei , cum invata cat de mari sunt puterile ei, sa ne arate de ce a trebuit Xavier sa ii puna in blocaj si sa ii ascunda ce este cu adevarat . Acest film a fost ca o friptura reincalzita in a 3 zi de Craciun ca tot suntem in aceasta perioada.

    Răspunde
  • decembrie 27, 2019 la 2:38 pm
    Permalink

    X-Men: Dark Phoenix, un film asa de asteptat de catre mine,dar care m-a dezamagit enorm,desi am fost la avanpremiera la cinema. Per total, nu pot spune ca nu a meritat sa merg la cinema sa-l vizionez,dar nici nu mi-a intrecut asteptarile. A fost un film mediocru in opinia mea , din pacate .

    Răspunde
  • decembrie 27, 2019 la 8:04 pm
    Permalink

    Facand o comparatie cu celelalte filme din seria X-Men, acesta nu mi-a intrecut asteptarile. Recunosc, a fost placut sa revad unele din personajele mele favorite din nou pe marele ecran, mai ales fiind unele pe care le cunoasteam inca de mica din benzile desenate si din desene. A meritat sa il vad la cinema, dar parca se putea putin mai mult.

    Răspunde
  • decembrie 27, 2019 la 10:17 pm
    Permalink

    Pot spune ca sunt un fan X-Men, insa aveam asteptari mult mai mari de la Dark Phoenix. Am sperat ca de aceasta data sa vad o abordare mult mai buna a acestui personaj. Mi s-a parut ca au avut oportunitati, insa nu au profitat de ele, si nu au facut nimic special. Povestea a fost putin prea „trasa de par”, usor plictisitoare, personajele negative, desi ar fi trebuit sa fie puternice (avand in vedere provenienta), au fost destul de usor infrante. Actiune a avut, culoare da, actorii buni, insa per total nu am fost atat de impresionata de film. Avand in vedere ca este ultimul „episod”, speram sa vad ceva mai interesant.

    Răspunde
  • decembrie 30, 2019 la 10:49 pm
    Permalink

    Personal mi se pare o poveste destul de monotonă având în vedere că înepând de la primul film din seria X-Man și pănă la ultima ecranizare acțiunea este cam aceeași. Veșnica luptă a mutanților împotriva oamenilor normali. Filmul nu aduce nimic extraordinar, personaje cu puteri supra care acționează în diverse ipostaze pe măsura mutației fiecăruia. Cel mai bun a fost primul din seria francizei X-Man. Părerea mea este că dacă nu se intervine cu ceva nemaivăzut într-un film reluat de 2-3 ori, mai bine să lase originalul ca unică variantă a produției cinematografice.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.