Păsări de Pradă și o Harley Quinn neînfricată

Păsări de pradă și fantastica Harley Quinn intră în cinema cu dreptul cu o producție explozivă care o aduce pe Harley Quinn la limita absurdului și al împielițării. În umila mea părere cred că titlul ar fi trebuit schimbat în „The Fantabulous Emancipation of One Harley Quinn and Birds of Prey” pentru că Margot Robbie este clar în centrul atenției și o face într-un fel fascinant care te va cuceri încă o dată precum a reușit să o facă într-un Suicide Squad delăsător.

Acțiune bombastică, aventură, puțină violență cât să primească ratingul de N15, cam așa este catalogat noul film Păsări de pradă și fantastica Harley Quinn. Este cam cum ar trebui să fie și poate că dacă ar fi fost mai îndulcit nu ar mai fi fost în echilibru. Dar hai să îți povestesc…

Oare greșesc să spun că noul film Păsări de pradă și fantastica Harley Quinn este pentru DCU ca un soi de Thor Ragnarock pentru MCU? Sau poate să merg în direcția în care aș putea face o comparație cu Deadpool? Hmm. Pacă nu l-aș băga pe Deadpool în chestia asta… desi și el este antierou. Deadpool e altfel. Cred că aș compara totuși cu Thor Ragnarock. Sigur… ce mai e răul, ce mai e binele? Ce e ironia dintr-un film. Energia acestui nou film este convârșitoare. Desigur, nimic nu e perfect… Nici măcar acel sandviș cu ou și brânză care se chinuie să supraviețuiască până la final. Bine… poate sandvișul e perfect…

Păsări de pradă și fantastica Harley Quinn ne prezintă pe scurt și uneori pe repede înainte cum a devenit Harley Quinn ce este acum și cum a intrat în toate buclucurile prezentate în film. Povestea conturează și apariția grupului de elită Birds of Prey format din personaje foarte cunoscute în benzile desenate DC. Harley învață să își facă un nume fără iubirea sa, Joker, și deși se va împiedica de cateva ori pe drum, va intra cu grație în patinele cu rotile care i-au dat avânt.

Spre deosebire de multe filme care promovează feminismul, Păsări de pradă și fantastica Harley Quinn nu a părut chiar atât de ostentativ față de alte filme feministe din ultima perioadă. Acțiunea se leagă relativ cu o ușurință care mă surprinde în cazul filmelor din DCUniverse. Spun asta în contextul în care ultimele filme DC sunt puternic influențate de un anumit gen de public sau tipologie de personaj. Am avut „hot sexy guy for girls to drool” – Aquaman, „superpower kid fun for geeks under 14” – Shazam, „super creepy looney for serious public that wanna loose it” – Joker, iar mâine-poimâine DC mai încearcă o tură de „woman power for the trend” cu Wonder Woman 1984. Justice League nu știu ce a vrut să fie… și cred că nici producătorii nu au prea știut. Prin urmare… acest „all girl kick asses with fun and… crazy fun” mă minunează prin culoarea și amuzamentul filmului. O fi versiunea flower power a lui Joker… hmm aș putea interpreta astfel.

Și după atât de multe căutări ale identității, DC reușește un film în care personajele au timp să fie descoperite. Avem personaje cu povești conturate, cu motivații și caractere bine dezvoltate. Birds of Prey este clar mult mai bine realizat și echilibrat decât Suicide Squad.

Dinah Lance / Black Canary, Helena Bertinelli / Huntress și polițista Renee Montoya reușesc să își spună povestea și să aibă momentele lor de glorie alături de Harley Quinn. Până și puștoaica Cassandra Cain reușește să atragă atenția în câteva locuri. Roman Sionis / Black Mask și Victor Zsasz, cei doi antagoniști ai filmului oferă și ei o construcție mulțumitoare de personaje și, prin urmare, Birds of Prey a reușit surprinzător să se echilibreze. Deși acest lucru este prezentat în mod ideal, uneori filmul pare că se concentrează  mai mult pe conturarea personajelor și uită că ar trebui să le pună să interacționeze împreună.

Margot Robbie duce rolul lui Harley Quinn la rangul de artă spooky but ooky care ne poate aminti de Bellatrix Lestrange sau, într-un mod mai interesant, de personajul Alice din serialul Batwoman. Asta nu înseamnă că Harley Quinn nu este ”the one and only” cea din benzile desenate şi animația care a consacrat-o.

Mi-e destul de dificil să văd o reuşită a trio-ului Birds of Prey dacă Harley Quinn nu răstălmăcea toate lucrurile prin prezența ei ludică şi exagerată.

Cathy Yan semnează regia, fiind la primul film cu recunoaștere internațională și tare cred că vom mai auzi de ea. A ordonat filmul și în toată bombasticitatea unui film haoric să găsești o astfel de organizare mi se pare ceva de bun augur.

Cadrele filmate îndeaproape sunt cumva intime și totuși caricaturale. E un lucru cumva bun ținând cont că replicile sunt de multe ori tăioase și cu zâmbetul pe buze chiar și când lucrurile nu sunt roz… dar pe un fundal roz.

Scenariul este uneori imprevizibil la fel ca și acțiunea. Filmul a jonglat bine cu elementele și s-a concentrat pe replici efervescente.

Spuneam că sunt si lucruri care m-au cam lăsat rece și acestea sunt pe alocuri costumele. Deși explozive și colorate, hainele erau cam impractice și poate următorul pas al celor de la DC este să mai regândească acest aspect. Nu foarte mult… ca nici analizatul excesiv nu e prea bun.

Prin urmare, sunt reativ puține lucruri care mă nemulțumesc la acest film. Și țin să menționez că este un lucru interesant faptul că Păsări de pradă și fantastica Harley Quinn m-a impresionat. Consider că DC merge de vreun an și ceva în ritm ascendent cu filmele și cred că acest lucru ne va aduce numai surprize plăcute dacă o țin în această linie. Și cam aceasta este recenzia mea online despre noul film Păsări de pradă și fantastica Harley Quinn care intră de vineri în cinematografele din România, fiind distribuit de Vertical Entertainment.

Nu uita ca atunci când mergi să vezi Păsări de pradă și fantastica Harley Quinn în cinema să rămâi până la finalul finalului pentru că după credite avem ceva… surpriză!

Dacă ai văzut Păsări de pradă și fantastica Harley Quinn scrie-mi în comentarii cum ți s-a părut. Hai să dezbatem noul val de energie din partea filmelor DCU. Până atunci… iată un trailer: