După un parcurs spectaculos la festivaluri internaționale, Sorella di Clausura a ajuns în cinematografele din România din 6 martie. Actrița Katia Pascariu a primit premiul Boccalino d’Oro pentru cea mai bună interpretare la Locarno, în timp ce regizoarea Ivana Mladenović a câștigat Trofeul Heart of Sarajevo pentru cea mai bună regie la Festivalul de Film de la Sarajevo. Lungmetrajul, o coproducție România – Serbia – Italia – Spania, a impresionat juriile și publicul prin povestea și abordarea sa originală.
Sorella di Clausura se bazează pe evenimente reale din viața regizoarei Ivana Mladenović și este dedicat Ancăi Pop care i-a arătat Ivanei un manuscris neobișnuit, pe care încerca să-l publice. Autoarea era o tânără din Timișoara, pe nume Liliana Pelici, care își scrisese romanul despre obsesia ei pentru un star pop celebru. Despre Anca Pop, cunoscută pentru eforturile sale de a promova artiști underground din România, Ivana Mladenović mărturisea: ”Admir ceea ce încerca să realizeze, trăind într-un mediu foarte critic și plin de judecăți.” Și Sorella di Clausura integrează această idee în povestea sa ca filon principal. O comedie punk despre femei aflate în situații limită, unite însă de aceeași nevoie de validare într-o lume în care a devenit foarte ușor să nu fii remarcat.
Comedie punk. Situații delulu. Râzi. Plângi. Empatizezi. Cam așa este rollercoasterul emoțional al celui mai nou lungmetraj regizat de Ivana Mladenović, Sorella di Clausura. Un personaj atipic, controversat și foarte masculin în comportament impresionează publicul din sala de cinema. X sau Felix Gordea, interpretat fabulos de Cătălin Gordea. Haideți la cinema să vedeți cu ochii voștri desprece vorbim noi aici.
Ne bucuăm să vă oferim un interviu cu Cătălin Dordea despre rolul său în film.
Cum a fost colaborarea cu Ivana Mladenović în dezvoltarea personajului?
Am crezut mereu în instinctul Ivanei, regizoral, artistic, de om, și am încercat să fac cam tot ce-mi cerea, cât pot eu de bine. Veți vedea la cinema din 6 martie în ce măsură mi-a ieșit.
Ce tip de relație are X cu celelalte personaje-cheie din film?
Dacă e vorba de personaj, probabil că visează încă la cai verzi pe pereți cu cântăreața Vera, dar apetitul lui adulterin îl face să încerce ceva și cu scriitoarea Stela, cu rezultatul hilar pe care-l puteți vedea în film. Cum se spune pe rețelele sociale, it’s complicated.
Ce crezi că reprezintă personajul jucat de tine în economia poveștii?
X pare a fi încă o dezamăgire pentru Stela, care este în faza de scriitoarea în devenire, care speră că își poate găsi un loc în lumea culturală din capitală, printre oameni cu care ar avea ce și despre ce vorbi. Sfătuită de Vera în acest sens, ea îl tratează pe X ca o rampă de lansare (X are o editură) și trece prin tot felul de situații mai mult sau mai puțin hilare, depinde de gusturi.
Ai improvizat în anumite momente sau ai urmat strict scenariul?
Am urmat sctrict scenariul și improvizațiile regizoarei Ivana Mladenović.
Cum te pregătești emoțional pentru scenele intense?
Habar n-am ce înseamnă asta, sincer. Nu mi se pare ca am avut scene intense. Probabil ar fi fost un fiasco dacă ar fi trebuit să țip, să fac vreo criză de furie sau să traiesc intens dramatic ceva – acolo s-ar fi văzut imediat faptul că sunt la primul rol.
Care a fost cea mai dificilă zi de filmare pentru tine?
Cam toate pe care ți le ridică un rol prima oară. De la memorarea textului și respectarea indicațiilor tehnice, până la înțelegerea sensului scenelor și a subtilității indicațiilor regizorale pe care ți-e întotdeuna frică că nu poți să le respecți, toate agravate de groaza că orice greșeală duce la încă o dublă pe peliculă pierdută, ceea ce inevitabil mă făcea să mă simt vinovat pentru alte scene ce probabil nu mai puteau fi filmate din această cauză (având în vedere că stocul de pelicula nu poate fi nelimitat la un film românesc).
Ce crezi că va surprinde publicul la acest film?
Eu cred ca are un stil care reușește să prinda (dar și să surprindă) spectatorul într-un vârtej de întâmplări amuzante sau amare din care nu-și va dori să iasă. Ceva de genul “Ia să văd ce se mai întamplă?” sau “Ce mai inventează de data asta?”. În fond, imaginația altor oameni poate fi bucuria noastră, a spectatorilor. Știu că sunt subiectiv, dar eu sper ca filmul să surprindă nu doar prin stilul său, ci și prin spiritul sau. Asta mie mi-e mai greu de explicat, mai degraba se simte.
