Bohemian Rhapsody, filmul cu si despre Queen si Freddie Mercury intra in cinematografe cu o energie molipsitoare.
„Toti se cred astazi critici.” Nu as putea sa il contrazic pe Freddie nici daca as dori acest lucru.
Cred ca o recenzie a acestui film se poate scrie numai cu muzica. Iar aceasta este recenzia filmului. Fii atent la versuri:
Is this the real life?
Is this just fantasy?
Caught in a landslide
No escape from reality
Open your eyes
Look up to the skies and see
I’m just a poor boy, I need no sympathy
Because I’m easy come, easy go
A little high, little low
Anyway the wind blows, doesn’t really matter to me, to me
Iti voi explica pe indelete despre film si de ce consider ca versurile acestea iti spun exact care e treaba cu filmul. Iata cateva impresii despre filmul care mi-a dat lumea peste cap trimitandu-ma pe Marte si pe care l-am vazut a doua oara pentru a reusi sa ma intorc inapoi pe Pamant.
Cu totii am auzit povesti despre Queen… unele mai bune, altele mai triste, iar acum este momentul de a afla ce se intampla cu adevarat in bucataria lor. Aceasta este povestea cu bune si cu relele. Oricat de dureroasa ar putea fi… filmul nu avea cum sa schimbe istoria… nu are cum sa ne menajeze fata de alegerile facute de Freddie… si nici de finalul catre care se indreapta… pe care il stim cu totii.
Recunosc, Queen este formatia mea favorita din toate timpurile si stiu poate mai mult decat altii despre muzica si povestea trupei. De aceea am analizat poate putin cam riguros filmul.
Tonight I’m gonna have myself a real good time…
Acest film nu este slab. Nu poti merge la cinema si sa pleci dezamagit, cu impresia ca ti-au luat banii… Filmele mai trec, muzica nemuritoare va ramane, dar, o data la multi ani apare un film legat asa cum trebuie. Cadrele filmate sunt imbinate perfect intocmai ca notele unei melodii si nu as indrazni sa iau nici un cadru din acest film.
Povestea perfecta a personajului imperfect te aduce cu picioarele pe pamant si scoate in evidenta mai multe idei importante.
- Good thoughts, good words, good intentions este ce ar trebui sa aspiram sa avem in viata noastra.
- Nu vei reusi in viata pana nu te gasesti ca persoana.
- Nu poti fi iubit asa cum trebuie decat daca inveti sa te iubesti pe tine insati.
O poveste in oglinda a formatiei Queen si a lui Freddy Mercury. Productia cinematografica ne aduce in afara stadionului sentimentul si energia concertului la care pur si simplu nu ai putea sa nu bati timpul melodiilor si sa nu canti impreuna cu ei.
Este o imbinare a stilurilor melodice ecranizate prin imbinarea genurilor cinematografice: musical, drama, un strop de comedie, cu atitudini de diva si usor biografic, actiune-majoritar pe scena.
Are you ready, hey, are you ready for this review? Are you hanging on the edge of your seat?
Filmul acesta a fost asteptat, nu gluma. Fusese anuntat undeva prin 2010. Rolul lui Freddie a fost adjudecat mai multor actori. La inceput se considera in schema Sacha Baron Cohen… care seamana cumva cu Freddie, insa Bryan May s-a opus pentru ca era de parere ca actorul nu va lua rolul lui Freddie in serios si abordarea va ajunge cumva precum restul flmelor sale. In 2013 un alt nume a aparut pentru a-l juca pe Freddie: Ben Whishaw, insa nici el nu a ramas pe pozitie. In 2016 scenariul a inceput sa prinda contur in mainile lui Anthony McCarten si odata avut un titlu, Bohemian Rhapsody, filmul a avut si un actor apt sa il joace pe Freddie: Rami Malek care s-a evidentiat in memoria colectiva in rolul faraonului Ahkmenrah din seria de filme Night at the Museum.
Povestea regiei este si mai palpitanta. Regizorul Bryan Singer a fost concediat din realizarea filmului si inlocuit cu Dexter Fletcher cu doar cateva saptamani inainte de a fi finalizat filmul. Cu toate acestea tot Bryan Singer a fost cel care este creditat ca regizor al filmului.
Filmul a strans pareri diametral opuse din partea criticilor. Ce mi se pare amuzant este ca pe The Guardian am gasit si o cronica de film care spune de bine si una care spune de rau.
Atentia oferita proiectului de catre originalii Bryan May si Roger Taylor care se ocupa de productia muzicala a filmului ne-a incurajat sa credem ca prezenta lor va oferi acuratete povestii. Cu toate acestea, momentele din film nu corespund cronologic cu realitatea. Pentru fanii inraiti acest lucru ar putea sa ofere confuzie, insa cred ca acest lucru a fost crosetat astfel pentru a creste impactul emotional in diferite momente. Nu as vrea sa dau exemple pentru ca ar fi o lista cam lunga, insa cert este ca rezultatul iese armonios si in final parca nici nu ne mai pasa in ce an a fost lansata o melodie sau ca unele momente au avut loc inantea altora in realitate. In fond si la urma urmei, ca sa il parafrzez pe Freddie din film: Nu mai conteaza toate detaliile! Hai sa folosim fiecare bucatica de timp ramas pentru a face muzica.
Viata bate filmul, stim povestea asta. Si mai stim ca niciodata nu putem strange toate luptele intr-un singur joc. De aceea filmul a parut pentru unii un soi de „road to fame”. Membrii trupei aveau o idee si incepeau sa o discute si Paf! Scena urmatoare ideea lor devenea un succes incomensurabil. Stim cu totii ca succes dupa succes nu este modul in care lucrurile functioneaza in viata reala. Si cu toate acestea totul se potriveste in film ca rotitele unui ceas elvetian. Ok… constientizam ca filmul este o fantezie, insa este una de care nu te poti satura. Este un film deosebit, are energia melodiilor Queen care ne tine in priza pana la final.
Incarcatura emotionala a filmului este reliefata si din modul in care totul a fost filmat. Toate cadrele au avut ceva special in ele. Costumele au fost exact de acolo. Stilul inconfundabil al lui Freddie a fost evidentiat intr-un mod grandios. Decorul… of! felul in care au fost recreate concertele, in special mega spectacolul Live Aid care rupe barierele cu totul… reusind sa fie la fel de emotionant precum cel care a avut loc in 1985.
Freddie este Freddie!?
A fost nevoie sa vad filmul a doua oara pentru a nu ezita cand spun ca Freddie este Freddie. Freddie Mercury este eroul meu. Vocea lui, muzica lui m-a atins intotdeauna. De aceea a fost cel mai greu sa imi dau seama daca imi place sau nu rolul portretizat de Rami Malek. Pe alocuri m-a deranjat atasamentul lui Rami fata de proteza dentara care il facea sa semene cu Freddie si poate exagerarea de a pune prea mult accent pe vizibilitatea acestui fapt. Am fost chiar fericita de aparitia mustatii in poveste. Pe alte parti mi-l imaginam pe Freddie cumva altfel decat a fost portretizat… ma refer la atitudinea si expresia lui in anumite momente din prima parte a filmului. A nu ma intelege gresit cineva. Rami Malek este un actor excelent. A scos o minunatie de personaj… As zice ca a scos ce e mai frumos din Freddie, insa ar fi ciudat… pentru ca filmul prezinta si partile lui Freddie mai intunecate, momentele lui de ratacire…interpretate de asemenea frumos. Dar da. Interpretarea a fost superba, prin ochii lui puteai observa lupta din sufletul lui Freddie.
Si da! Cred ca Rami Malek are sanse mari sa ia Oscarul pentru acest rol. M-au intrebat multi daca oare Malek a cantat sau Freddie a cantat in film. Ei bine… amandoi. Intr-un interviu Rami a declarat ca a fost realizata o imbinare de voci. S-a putut observa clar ca Rami Malek a studiat intens gesturile si postura lui Freddie si pot spune ca in 98% dintre cazuri a interpretat-o impecabil astfel incat sa fiu convinsa ca Freddie e Freddie.
Bun. Interpretarea celorlalti membri ai trupei mi s-a parut absolut uluitoare! Gwilym Lee a fost chitaristul Brian May, Ben Hardy l-a interpretat pe tobosarul Roger Taylor si Joseph Mazzello pe basistul John Deacon. Toti trei si-au interpretat rolurile superb si nu m-ar mira daca fiecare dintre ei a luat meditatii chiar de la cei trei Queen.
Intotdeauna mi-am imaginat-o pe Mary Austin exact cum a fost jucata de Lucy Boynton. Mi-a placut de ea si am empatizat cu suferinta ei fata de crudul adevar.
Si? Bohemian Rhapsody este…
Un film atat de complex si totusi atat de simplu. Un film care este ok si pe care muzica il aduce la rang de capodopera. Un film pe care trebuie sa il vezi pentru ca te incarca de energie. Un film pe care trebuie sa il vezi fiindca te face sa contemplezi. Un film pentru care acuratetea informatiilor nu mai conteaza si pe care o poti lasa linistit acasa. Un film pe care trebuie sa il vezi pentru ca trupa Queen este una dintre cele mai bune din lume si are atat de multe hituri cu care poti empatza in orice clipa a vietii. Un film pe care l-am vazut alaltaieri, si ieri, si e care l-as vizona si azi, si maine cu aceeasi placere.
Bohemian Rapsody este acea melodie de 6 minute… mult prea lunga pentru a fi difuzata la radio si care a spart barajele muzicii printr-o compozitie eclectica si electrizanta care a urcat in top si chiar si astazi…continua sa ne minuneze.
Bohemian Rhapsody este de departe cel mai bun film de anul asta
La fel cum melodia formatiei Queen iese din tipare prin lungimea ei si imbinarea stilurilor, si filmul reuseste sa ofere „de toate pentru toti”. O imbinare atenta a stilurilor si genurilor ne asteapta incepand din 2 noiembrie in cinematografe.
Ps. Multumesc Odeon Film pentru oportunitatea de a viziona filmul… nu o data, ci de doua ori. Si a fost de bun augur pentru ca daca la Telekom Imax m-a fascinat imaginea, la Dolby Atmos m-am bucurat de o sonorizare de zile mari. A fost o experienta inedita.
Ps2. Iti voi prezenta un soi de Easter Egg . Si vreau sa te intorci pe aceasta pagina dupa ce vrei vedea filmul sa imi spui cum ti s-a parut filmul si cum ti s-a parut aceasta faza ironica din film. Mike Myers il interpreteaza pe executivul EMI Ray Foster… o sa il intalniti in film si poate ca o sa va intrige cumva ceea ce spune tinand cont de ce poti urmari in aceste cateva minutele din interpretarea lui Mike Myers in Wayne’s World.
