Five Feet Apart – emoție la superlativ

Five Feet Apart a avut lansarea în România la începutul acestei luni, mai precis pe data de 3 mai. Filmul a apărut totuși mai devreme în America, având premiera tocmai pe 22 martie.

Da, a durat ceva timp de la lansarea oficială şi până ce Five Feet Apart a avut premiera în România. Și a durat aproape la fel de mult ca eu să scriu recenzia filmului, pentru că e o peliculă intensă, una despre care mi-am găsit cu greu cuvintele. Vei înțelege în continuare de ce.

Este o dramă romantică, însă una extrem de diferită față de cele obișnuite în această perioadă, cum ar fi After. Filmul seamănă într-o oarecare măsură cu The Fault in Our Stars și A Walk To Remember, dar are o mulțime de elemente unice ce îl separă de acestea, printre care se remarcă veridicitatea personajelor și mai ales a bolii de care suferă protagoniștii.

Pe Justin Baldoni, regizorul acestui film de dragoste emoționant, îl știu datorită rolului său important din serialul Jane the Virgin. M-a surprins trecerea lui rapidă de la comedie pură la dramă romantică, amuzantă pe alocuri prin autoironia personajelor.

Mi-am făcut însă temele și am aflat că Justin a învățat multe lucruri despre oamenii cu boli în faze terminale din serialul său TV My Last Days, unde a fost chiar și o tânără cu fibroză chistică, afecțiunea personajelor noastre principale.

 

Nu este o dragoste adolescentină tipică

Pot spune cu sinceritate că La cinci pași de tine, cum se numește în traducere, nu prezintă povestea clasică.

Deși avem un băiat aşa zis rău și o fată adorabilă, de-a dreptul perfectă, cei doi nu trec peste toate obstacolele și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți, iar acțiunea nu e plată, liniară. Nicidecum.

Evenimentele frumoase se împletesc cu cele dureroase, ceea ce duce la un amalgam de emoții de care cu greu reușești să te desparți. Astfel că este puțin ieșit din tiparele impuse ale genului și te face să îți pui neîncetat întrebări legat de ce va urma.

Și dacă tot am dat deja atâtea afară din casă, a sosit momentul să punem accentul asupra unui punct esențial…

 

Scenariul bine gândit

Înainte de a mă avânta și a-ți da detalii referitoare la acțiune, trebuie să îți menționez faptul că acest film vine cu ceva surprinzător: are un roman scris după el. Nu, nu e o ecranizare, ci Five Feet Apart cartea vine ca un fel de suport pentru film.

Ce pot să spun, scenariștii Mikki Daughtry și Tobias Iaconis au fost cu adevărat inventivi.

Revenind la subiectul filmului, mai întâi intrăm în trombă în viața Stellei (Haley Lu Richardson), o tânără fată ce suferă de o boală incurabilă a plămânilor. Ea așteaptă răbdătoare să primească un transplant de plămâni care să îi prelungească viața cu câțiva ani, timp în care, cu puțin noroc, va apărea leacul miraculos.

Între timp, Stella urmează cu strictețe tratamentul impus de medic și își petrece zilele lungi de spital filmând pentru vlogul ei despre existența cu fibroză chistică.

La polul opus îl găsim pe Will (Cole Sprouse), pesimistul convins ce nu vede niciun sens în urmarea regulilor, deoarece, după cum îi spune mai târziu Stellei, oricum vor muri.

Cei doi se cunosc accidental, iar povestea în sine începe pe baza unei înțelegeri: Will va urma tot ceea ce îi prescrie medicul doar cu condiția ca Stella să se lase desenată de el.

Pare totul dulce și minunat până aici, nu-i așa? Ei bine, devine dureros imediat ce îți spun că boala lor le interzice apropierea fizică la mai mult de șase pași distanță, consecințele apropierii putând fi fatale.

Cred că deja ai făcut calculul, având în vedere că titlul conține „cinci”, în loc de „şase”. Protagonista noastră setată neabătut pe corectitudine decide că boala i-a luat destul și își permite să îi ia și ea un pas.

Este o iubire imposibilă, un film ce te pune în fața unei situații ce ar putea foarte bine să fie reală. Realizezi în acest fel cât de fericit ești pentru că îl poți atinge pe omul iubit. Poți să îi mângâi obrazul, să îl săruți și să îl ții de mână. Aceste gesturi mici lui Will și Stellei le sunt total interzise.

Bineînțeles că întotdeauna e ceva mai mult decât se vede la suprafață și Will reușește să dea la o parte masca de bravadă pe care fata o afișează în permanență. El scoate la iveală nesiguranța Stellei și îi arată o altă perspectivă asupra vieții.

Mi-a plăcut faptul că nici unul nu îl influențează decisiv pe celălalt, ci fiecare învață din experiențele persoanei de alături. Ni se demonstrează încă o dată că evoluăm neîncetat.

Punctul culminant, cel puțin în cazul meu, a fost moartea unuia dintre personajele cheie ale acțiunii. Recunosc că atunci nu mi-am mai putut stăpâni lacrimile. Tot ce avem este clipa prezentă.

Despre final nu aș vorbi nici măcar dacă aș putea și n-ar însemna să stric tot farmecul filmului. E… înduioşător, dureros și frumos.

Merită să dai totul pentru dragoste sau nu? Și, cel mai important, ce reprezintă ea? Cum se manifestă iubirea adevărată? Poți iubi pe cineva pe care nu îl poți atinge?

 

Dacă imaginea lasă de dorit, actoria e fără cusur

Să recunoaștem, nu ne putem aștepta la scene incredibile, având în vedere că 99% din acțiune se desfășoară într-un spital. Chit că eu n-am auzit niciodată de vreun spital care să aibă piscină…

Trecem rapid peste acest detaliu (ne)semnificativ cu ajutorul actorilor, care își fac bine treaba. Știam deja că Cole Sprouse se pricepe în rolul tipului inadaptat, care se răzvrăteşte împotriva autorității, prin intermediul serialului Riverdale. Cu toate acestea, nici Haley Lu Richardson nu s-a descurcat deloc rău. Am rezonat cu ea și am simțit nevoia de a o ajuta să lupte cu soarta nedreaptă.

Avem și două personaje secundare notabile: Poe (Moises Arias) – cel mai bun prieten al Stellei, care evident că e gay – şi Barb (Kimberly Hebert Gregory) – asistenta medicală drăguță cu fata, dar care se opune vehement unei relații între cei doi tineri.

Nu aş adăuga Five Feet Apart în topul filmelor de dragoste, și nu pentru că l-aş considera slab. Din contră. Filmul acesta nu se referă exclusiv la iubirea dintre Stella și Will. El are în centru dragostea față de viață, fiind o lecție pentru fiecare dintre noi.

Pelicula are nenumărate clișee, dar replicile pline de duh compensează cu vârf și îndesat. Eu nu plâng la filme, dar de data asta am făcut-o. Am plâns, am zâmbit printre lacrimi și am luat-o de la capăt, chiar și după terminarea vizionării.

Încă îți mai poți lua bilete la cinema, nu te mulțumi cu Five Feet Apart online subtitrat în română. Bucură-te de original, aşa cum numai la cinema ai ocazia. Ca să te convingi că nu pierzi timpul degeaba, uită-te la trailerul de mai jos.

 

Dacă îți place cum scriu și vrei să afli ce îmi mai trece prin mintea asta colorată, te invit să „mă” citești: Be special, be you.

Un comentariu la „Five Feet Apart – emoție la superlativ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Escort Mersin

«

www.ankaraup.com

«

eskişehir eskort

«

olgun

«

escort adana

«

adanaescortselen.com

«

eskort bayan

«

www.adanaescortlinda.com

«
Wordpress Temaları