Premiile Gopo sunt echivalentul autohton al premiilor Oscar și mai este puțin până la Gala Premiilor Gopo care va avea loc marți, 29 iunie, și va fi transmisă în direct începând cu ora 19.30 pe Voyo, pe TIFF UNLIMITED și pe premiilegopo.ro.
Cu această ocazie m-am gândit să îți prezint mai multe despre filmele românești recente și privirea mi-a picat pe singura schimbare din structura festivalului în acest an. Premiera anului 2021 este prezența a trei categorii distincte dedicate scurtmetrajelor: 12 titluri au fost nominalizate pentru Cel mai bun scurtmetraj de animație, Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune și Cel mai bun scurtmetraj documentar. Aici poți vedea întreaga listă de nominalizați la premiile Gopo 2021.
Planul era să fac un articol care să cuprindă toți nominalizații, dar răspunsurile au fost unele deosebite și pline de energie și m-am hotărât să acord fiecarui regizor spațiu distinct. Prin urmare, de astăzi și până la Premiile Gopo 2021 vei putea citi zilnic câte un interviu cu un regizor de la una dintre cele 3 categorii de scurtmetraje despre filmul său, dar și despre scurtmetraje în general.
Filmele documentare au câștigat teren în ultimii ani atât la nivel mondial, cât și în România, iar cele nominalizate la categoria Cel mai bun scurtmetraj documentar de la premiile Gopo sunt cu siguranță producții ce nu trebuie ratate. Astăzi avem plăcerea să aflăm mai multe despre viziunea regizorului Mihai Gavril Dragolea, prezent la premiile Gopo cu scurtmetrajul documentar Totul pentru Riana. Producția este semnată de Mihai Gavril Dragolea și Ioana Lascăr | România (Vagabond Film, deFilm).
Totul pentru Riana spune povestea unor părinți care sunt dispuși să facă orice sacrificiu pentru ca fetița lor, Riana să supraviețuiască unei operații complicate pe cord. Această felie de viață este puternic încărcată emoțional și s-a bucurat de un mare succes la festivalurile e film din România și din Danemarca.
Mai multe despre Mihai Gavril Dragolea și filmul său poți citi în următorul interviu.
Ce te-a determinat din poveste să alegi subiectul abordat?
Totul pentru Riana a fost făcut dintr-o dată, brusc. Filmam ceva pentru Digi24 la spitalul Marie Curie și mi-a atras atenția Amalia, unul dintre personajele filmului. Mi-a plăcut forța ei de mamă, se lupta practic pentru viața fiicei sale, Riana. Amalia ducea acolo un dublu război, unul foarte fizic pentru viața fiicei sale care s-a născut cu o malformație la inimă și o luptă cu familia socrilor care o vedea pe micuța Riana ca pe o cantitate neglijabilă, chiar spunând să fie părăsită în spital. Ei, am simțit asta cumva, îndârjirea Amaliei, și m-am aruncat în film. După 3 săptămâni dormeam prin benzinăriile de pe autostrăzile Italiei împreună cu soțul Amaliei, Kalo, și filmam cum acesta vinde telefaone contrafăcute imigranților pentru a avea destui bani să o aducă acasă pe micuța Riana. Booom, film. N-aș mai face așa ceva vreodată.
Am lansat filmul în an de pandemie și a fost ok. Am mers la TIFF 2020 unde l-am vizionat alături de mulți oameni în aer liber, foarte frumos. După m-am dus în Danemarca cu el la Odense IFF unde am luat și un premiu, cel pentru film documentar. Danezilor le-a plăcut mult, l-au luat să-l difuzeze la ei tot anul. Bravo lor!
Care a fost cea mai mare provocare în timpul producției? Au existat momente amuzante?
Da și da. O mare provocare a fost să mă pot mula pe acțiunea personajelor, mai exact pe ce face Kalo. Împreună cu el am parcurs vreo 6000 de km prin nordul Italiei, am dormit prin benzinării, zilele le petreceam filmând pe străzi acțiunile semi-legale ale personajului. A fost o mare provocare să-l conving pe Kalo să mă ia cu el într-o astfel de aventură, eu nu mai fusesem în Italia vreodată. După aceea au venit tot felul de probleme logistice precum unde încarci bateriile de cameră, de laptop, spațiu pentru filmări, etc. Mi-am făcut totuși un sistem care a funcționat până la urmă. Am dormit pe bancheta din spate a mașinii 13 zile, la întoarcere mă durea spatele tare când dormeam în pat. Filmarea în sine a venit ca o mare provocare, cum surprinzi acțiunile lui Kalo de vânzare, cum manageriezi relația cu personajul când stai cu el 24 de ore pe zi.
Momente amuzante sau intense… în Genova am mers într-un cartier foarte rău famat. Ne-a adus acolo un tip din Brazilia. Kalo a intrat într-o clădire unde se traficau droguri iar eu am rămas cu aparatul pe o stradă foarte îngustă. Așteptându-l pe Kalo doi bărbați au vrut să-mi ia camera, am ieșit din belea spunându-le că sunt de la BBC și echipa se află alături. Între timp Kalo a reușit să vândă un telefon fals unui traficant de droguri, a ieșit din clădire iar în vreo 3 minute cred că omul și-a dat seama de țeapă. A urmat o fugă foarte sănătoasă și incredibil de rapidă. Sunt multe chesii de genul acesta, sunt și momente foarte liniștite când stăteam la lumina unui banner electronic din cine știe ce benzinărie și beam o bere Moretti după o zi bună de vânzări și filmări, așa am ajuns tovarăși. E mare lucru să poți sta cu cineva non-stop două săptămâni, eu și Kalo am ajuns buni prieteni.
Care este, după parerea ta, cel mai puțin apreciat aspect al unui scurtmetraj și de ce consideri că lumea ar trebui să-și îndrepte privirea mai des către scurtmetraje?
Cred că scurmetrajul poate fi o experiență puternică, rapidă și ușor de vizualizat. Durata scurtă, nevoia de a avea o poveste condensată, clară și puternică face din stilul ăsta de a face cinema o alternativă ideală pentru spațiile de timp mai scurte pe care le avem. Cred că lumea vede acest gen ca o treaptă spre lungmetraj, dar consumul de scurte poate să fie la fel de puternic prcum cel de lung metraje. Urmăresc cu mare interes ce se petrece pe la festivaluri, mai ales în materie de scurtmetraje, iar selecțiile sunt grozave. Abia aștept să văd, când o să fie și pe la noi, ce prezintă Andreea Borțun și Andrei Epure la Cannes anul acesta.
La ce ar trebui să se aștepte realizatorii de scurtmetraje de la audiență și la ce ar trebui să se aștepte audiența de la creatorii de scurtmetraje?
Nu îmi dau seama la ce să se aștepte realizatorii… dacă ai făcut treabă bună să se aștepte la un public critic și mulțumit. Spectatorii ar trebui să se aștepte la povești mișto
Care sunt elementele cheie pentru a face un scurtmetraj?
O idee foarte bună și simplă care poate să fie spusă printr-o poveste concentrată. Marea capacitate a scurt metrajului generarea unui catharsis vizavi de tema aleasă în 15 minute, ăsta e elementeul cheie.
Dacă ai avea oportunitatea de a realiza un nou film, ai alege să faci tot un scurtmetraj sau te-ai aventura la un lungmetraj?
Aș face un scurtmetraj și aș experimenta cu ficțiunea, poate un mix de ficțiune și documentar.
O mare problemă a scurtmetrajelor este faptul că în afară de festivaluri, accesul lor în cinematografe și/sau la TV este infim, cum poate reuși publicul să vadă scurtmetrajul realizat de tine și care este viziunea ta ca soluționare a acestei chestiuni?
Totul pentru Riana poate să fie văzut pe Vimeo și pe site-ul de jurnalism independent Dela0:
(nr. îl poți urmări chiar aici pe site, în cele ce urmează)
https://vimeo.com/489422832
Am decis ca după ce am avut o premieră europeană în Danemarca și una națională la TIFF 2020 să îl pun pe net la liber. Lucrez cu Diana și Vlad de la dela0.ro așa că am hotărât să-l publicăm pe net. Cred că e o soluție bună ca diferitele pagini web de jurnalism să preia și filme care se mulează pe activitatea lor. Pot oferi filmelor un public larg și angajat. Alte soluții sunt televiziunile, e mare păcat că nu se dau scurte la TV, primând doar emisiuni de divertisment. Cred că publicul ar gusta ce fac colegii mei de breaslă, ba mai mult, ar oferi o varietate de viziuni și povești. În România interesează mult știrile, emisiunile de divertisment și scandal și live-urile de pe FB. E greu să-ți faci loc cu un scurtgopometraj dar există portițe, de la CinePub la TIFF Unlimited, avem șanse.
